– Legea nr. 19/2000.
Stagiile de cotizare realizate în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv în sistemul pensiilor militare, sunt recunoscute în sistemul public în vederea deschiderii drepturilor la pentru limită de vârstă şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, aspect reglementat în mod expres în art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia nr. 1505 din 3 decembrie 2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoşani la data de 30 septembrie 2008, contestatorul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Botoşani, anularea deciziei nr. 11385 din 24 septembrie 2008 prin care i s-a respins cererea de înscriere la de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să i se aprobe pensia de asigurări pentru limită de vârstă conform art. 1671 pct. 1 şi tabelul anexă 4 din Legea nr. 19/2000 privind pensiile de asigurări sociale de stat, începând cu 20 august 2008, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare a arătat că nu a solicitat acordarea pensiei anticipate parţial, cum greşit s-a înţeles, iar cererea sa a fost respinsă reţlnându-se că are un stagiu de cotizare mai mic decât cel complet şi că ar avea vârsta cu cel puţin 5 ani mal mică decât cea standard iar perioadele asimilate nu se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare.
Totodată, a arătat că s-a schimbat obiectul cererii sale, făcându-se o aplicare greşită a legii, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că îndeplineşte condiţiile de pensionare, având o vechime de serviciu de 25 ani şi 2 luni în sistemul public de pensie şi de 12 ani în sistemul neintegrat (militar), cu sporul de grupe de muncă de 7 ani şi 2 luni. A mai arătat că are vârsta de 60 de ani şi a desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă conform legislaţiei anterioare, de 12 ani, iar vârsta standard de pensionare la momentul cererii sale este de 63 ani şi 5 luni.
Pârâta C.J.P. Botoşani a depus la dosar întâmpinare, arătând că la 20 august 2008 s-a înregistrat cererea prin care contestatorul a solicitat pensia anticipată parţială, cerere ce a fost respinsă pe 9 septembrie 2008, deoarece, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, drepturile de pensie anticipată se acordă acelor persoane care la data solicitării îndeplinesc condiţia depăşirii stagiului complet de cotizare cu mai mult de 10 ani. Totodată, a arătat că acest contestator a realizat un stagiu de doar 25 ani, 2 luni şi 23 zile, fiind evident că nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lege şi că perioada lucrată în condiţii speciale de muncă în cadrul M.A.P.N. nu poate fi luată în considerare deoarece în această perioadă contestatorul a cotizat în alt sistem decât cel al asigurărilor sociale de stat.
în conformitate cu dispoziţiile Ordinului Ministrului Muncii publicat în M. Of. nr. 665 din 24 septembrie 2008, unitatea angajatoare este obligată să-i elibereze o adeverinţă în forma precizată în acest ordin, invocând totodată prevederile art. 194 şi 1671 din Legea nr. 19/2000, arătând că, prin Decizia nr. 355/2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 41, 1671 şi 194 din Legea nr. 19/2000, decizie prin care, respingându-se excepţia, art. 41, 167, 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile.
Astfel, grupa I de muncă de care a beneficiat contestatorul în sistem militar nu poate fi luată în calcul la reducerea vârstei de pensionare. Totodată a invocat şi Nota comună încheiată între M.A.I şi M.A.P.N. şi Ministerul Muncii potrivit căreia la deschiderea drepturilor de asigurări sociale se recunoaşte doar vechimea în muncă, respectiv în serviciu nu şi grupa de muncă pentru reducerea vârstei standard de pensionare sau sumele contributive.
Prin sentinţa civilă nr. 388 din 23 martie 2009, Tribunalul Botoşani a admis contestaţia, a anulat decizia nr. R 11385 din 24 septembrie 2008 şi a obligat intimata să emită o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu 1 septembrie 2008, cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 31 de ani şi 10 luni şi a vârstei standard de pensionare de 63 de ani şi 5 luni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 194 din Legea nr. 19/2000, între sistemul public de pensii şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrarea până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv sistemul pensiei militare se recunosc reciproc stagiile de cotizare, inclusiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de această lege. Pentru această situaţie legiuitorul a prevăzut că persoana în cauză nu poate beneficia de luarea în calcul a contribuţiei plătite pentru perioada respectivă la stabilirea drepturilor de asigurări sociale şi că nu sunt excluse de la aplicare celelalte dispoziţii ale Legii nr. 19/2000, inclusiv prevederile art. 1671 din Legea nr. 19/2000. Chiar Decizia nr. 355/2002 a analizează prevederile art. 41, 1671 şi 194 din Legea nr. 19/2000 în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, din punct de vedere al luării în calcul al stagiului de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau în sistemul pensiilor militare cu privire la prestările de asigurări sociale ce privesc sistemul public. Nu a fost analizată prin această decizie problematica stabilirii vechimii în grupa I de muncă. Legiuitorul a înţeles să stabilească condiţiile privind prestată în acelaşi mod, atât în sistemul public, cât şi în cel al pensiilor militare, cât timp, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 164/2001, reglementările privind locurile de muncă şi activităţi cu condiţii de muncă speciale stabilite prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se aplică cadrelor militare ce îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare.
Având în vedere această motivaţie, precum şi prevederile art. 20 din Legea nr. 164/2001, instanţa a luat în considerare perioada de vechime în care contestatorul a fost cadru militar în activitate, respectiv perioada 1 decembrie 1974 – 28 februarie 1987. Deoarece din adeverinţa nr. 3313311 din 24 iulie 2008 pentru această perioadă nu rezultă faptul că acesta ar fi desfăşurat muncă încadrată în grupa I sau a ll-a de muncă, făcându-se referire numai la desfăşurarea activităţii „în condiţii speciale” şi având în vedere faptul că pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 este necesară menţinerea expresă a încadrării într-o astfel de grupă, instanţa a considerat această perioadă ca fiind lucrată în condiţii speciale.
Instanţa a avut în vedere la stabilirea acestei situaţii şi prevederile art. 4 alin. 2 din
H.G. nr. 1294/2001.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că la momentul formulării cererii pentru pensie, respectiv la 20 septembrie 2008, contestatorul avea vârsta de 60 de ani.
Pornind de la această situaţie în care contestatorul a lucrat în condiţii speciale în perioada 1 decembrie 1974 – 28 februarie 1987 şi văzând că acesta întruneşte condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 1 aprilie 2008, în raport de prevederile art. 167 lit. b) din Legea nr. 19/2000, prin reducerea corespunzătoare a vârstei standard de pensionare în raport cu prevederile Anexei 4 din Legea nr. 19/2000, a admis cererea de anulare a deciziei nr. 11385 din 24 septembrie 2008.
în ceea ce priveşte apărarea invocată de intimată, potrivit căreia contestatorul ar fi formulat cerere pentru acordarea pensiei anticipate parţiale şi nu pensie pentru limită de vârstă, instanţa de fond a respins-o motivat de faptul că din cererea existentă la dosarul cauzei (f. 36 dosar fond) şi care constituie completarea unui formular tipizat pentru acordarea celor trei tipuri de pensii, nu rezultă faptul că acesta, la data de 20 august 2008, ar fi formulat expres cerere pentru pensia anticipată parţială şi nu pentru limită de vârstă.
De altfel, nici nu poate fi admis faptul că, în condiţiile în care acesta ar îndeplini condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, ar formula o cerere pentru acordarea unei pensii mai puţin avantajoase pentru sine.
Analizarea îndeplinirii condiţiei pentru acordarea pensiei rămâne în sarcina intimatei, contestatorului neputându-i-se pretinde să aibă cunoştinţă despre modalitatea în care se încadrează în vreunul dintre drepturile de pensie. Esenţial este faptul că la această dată contestatorul a solicitat stabilirea dreptului de pensie pe baza documentelor pe care le-a depus în dovedirea stagiilor realizate, a condiţiilor de muncă în care a lucrat şi a veniturilor realizate.
De altfel, în cererea formulată către directorul Casei Judeţene de Pensii la data de 19 august 2008, despre care intimata nu a făcut referire în întâmpinarea sa, acesta solicită în mod expres acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condiţiile art. 1671 pct. 1 din Legea nr. 19/2000 privind pensiile de asigurări sociale şi a tabelului anexei nr. 4 din această lege.
Art. 82 din Legea nr. 19/2000 specifică faptul că pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţită, nefăcându-se vreo menţiune că pentru stabilirea şi plata pensiilor ar fi necesar ca beneficiarul să precizeze în mod expres care este tipul de pensie pentru care se solicită aceste drepturi.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata C.J.P. Botoşani, susţinând că perioada lucrată de contestator în grupa I de muncă în cadrul M.A.I. nu poate fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de asigurări sociale deoarece s-a cotizat în alt sistem decât cel al asigurărilor de stat.
Conform dispoziţiilor art. 194 din Legea nr. 19/2000, stagiile de cotizare dintre cele două sisteme, respectiv cel militar şi cel al asigurărilor sociale de stat, se recunosc reciproc, însă prestaţiile de asigurări sociale luate în considerare sunt numai pentru stagiul de cotizare din sistemul asigurărilor sociale de stat.
Cum contestatorul a cotizat în acea perioadă în sistemul asigurărilor sociale ale Ministerului de Interne şi nu în cel al asigurărilor sociale de stat, în mod corect nu s-a avut în vedere la stabilirea drepturilor de asigurări sociale sumele contributive din sistemul militar.
Art. 41 din Legea nr. 19/2000 stabileşte condiţiile care trebuie întrunite cumulativ în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă asiguraţilor din sistemul public, şi anume vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, iar art. 167 pct. 1 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare în cadrul aceluiaşi sistem de pensii. Art. 194 din aceeaşi lege prevede că între sistemul public de asigurări sociale, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, însă prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.
Rezultă aşadar că asiguraţii din sistemul public de pensii care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de textele de lege menţionate anterior beneficiază de tratament juridic egal în ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Astfel, asiguraţii care au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu în alte sisteme integrate, cum ar fi cel al armatei, reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se producă vreo .
Faptul că art. 194 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 prevede că prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles ca persoanele care nu se află în asemenea situaţii să beneficieze de alte reglementări legale, în speţă de cele din Legea nr. 164/2001.
Pârâta a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile Deciziei nr. 355 din 10 decembrie 2002 a Curţii Constituţionale, pronunţată în dosarul nr. 4265/2002 aflat pe rolul Tribunalului Arad, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 41, 1671 şi 194 din Legea nr. 19/2000.
Analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Acest text de lege cuprinde o dispoziţie menită să acopere o perioadă de tranziţie, dar fără a avea caracter restrictiv, vizând toate persoanele care, în condiţiile legislaţiei anterioare, au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă.
în cauză, s-a dovedit că intimatul contestator a desfăşurat în perioada 1 decembrie 1974 – 28 februarie 1987 activităţi de natura celei prevăzută de art. 1671 din Legea nr. 19/2000.
Stagiile de cotizare realizate în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv în sistemul pensiilor militare, sunt recunoscute în sistemul public, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă şi altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, aspect reglementat expres în art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 modificată.
Recurenta interpretează în mod eronat alineatul 2 al articolului mai sus menţionat, întrucât precizarea din text, în sensul că „prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem”, nu poate conduce la concluzia că recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare între sistemul public şi celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate, până la data intrării în vigoare a legii, prevăzută în alin. 1, nu ar opera pentru perioadele în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea în cadrul altor sisteme de asigurări decât cel public.
A se admite o atare interpretare ar însemna că dispoziţia alin. 2 înlătură efectele reglementării din alin. 1. Or, din sintagma „în vederea deschiderii drepturilor la pensie” rezultă intenţia legiuitorului de a asigura tuturor asiguraţilor, indiferent de sistemul de asigurări sociale din care provin, dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare.
Art. 41 din Legea nr. 19/2000 invocat de recurentă reglementează condiţiile cumulative cerute pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, care vizează vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, însă în speţă, aplicabile sunt dispoziţiile art. 1671 din lege, care dă posibilitatea, în anume situaţii, acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Decizia Curţii Constituţionale invocată de recurentă nu are relevanţă în cauză, în condiţiile în care prin aceasta s-a decis în sensul respingerii excepţiei de neconsti-tuţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 19/2000.
Faţă de cele reţinute, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin 1 C. pr. civ.
