Atât reclamantul U. P. A. cât si intervenientii PM, PIR, AP, AE, MPC, DE sunt mostenitorii defunctelor proprietare deposedate UA si ME, care au fost proprietare în devalmasie a terenului forestier în cauza.
Reclamantul UPA este unic mostenitor (nepot) dupa defuncta UA, iar intervenientii PM, PIR, AP, AE, MPC, DE sunt mostenitorii dupa defuncta ME.
Autorii partilor, respectiv UA si ME, erau surori, si au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în anul 1910 de la parintii acestora – RP si M, printr-un act dotal.
La data de 26 august 1937 s-a încheiat un act de partaj voluntar, dar prin care autorii partilor – UA SI EM pe de o parte si CG , CRS si CMO pe de alta parte, au stins un litigiu având ca obiect partaj succesoral, rezultând cert si indubitabil, ca autorii reclamantului si al intervenientilor nu au încheiat vreun act de partaj între ele, ele ramânând în continuare în indiviziune.
Având în vedere ca toti mostenitorii au fost si sunt îndreptatiti a fi pusi în posesie, fara sa existe un act de partaj între autorii lor sau chiar între mostenitori, ca toti au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv constituirea dreptului de proprietate, instanta apreciaza, în raport de prevederile art. art. 13 al.1 si art. 36 al.1 din Hotarârea Nr. 890 din 4 august 2005, ca, în mod temeinic si legal, CJS prin hotarârea nr.2331/2007 a decis punerea tuturor în posesie, pentru suprafata totala de 174,22 ha., emitând o singura hotarâre de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru toata suprafata de 174,22 ha teren forestier, partile având posibilitatea sa-si reglementeze situatia juridica dintre ei, prin iesirea din indiviziune, conform dreptului comun, motiv pentru care a respins plângerea reclamantului, ca nefondata, mentinând hotarârea CJS.
