Criteriul de la punctul 3 se aplica atunci când sunt îndeplinite conditiile de pensionare astfel: „în termen de pâna la 6 luni de la data încetarii raporturilor de munca, respectiv de pâna la 12 luni de la data încetari raporturilor de munca”.
Criteriul de la punctul 3 se aplica atunci când sunt îndeplinite conditiile de pensionare astfel: „în termen de pâna la 6 luni de la data încetarii raporturilor de munca, respectiv de pâna la 12 luni de la data încetari raporturilor de munca”.
Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei.
Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei.
Pensionarea anticipata este o optiune care nu poate apartine decât salariatului, cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune ca el va beneficia de o mai mica decât cea pentru limita de vârsta si decât salariul primit în calitate de salariat.
Astfel, angajatorul nu îi poate impune salariatului sa se pensioneze anticipat si nu îi poate retine ca si criteriu de concediere a acestuia, îndeplinirea conditiilor de pensionare anticipata.
Astfel, angajatorul nu îi poate impune salariatului sa se pensioneze anticipat si nu îi poate retine ca si criteriu de concediere a acestuia, îndeplinirea conditiilor de pensionare anticipata.
Neîndeplinirea conditiilor de la criteriul 3 este un motiv suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de pensionare, întrucât aceste criterii se aplica în ordine, neavând relevanta faptul ca prima instanta a analizat si criteriul 6, fara ca acesta sa fi fost contestat de catre reclamant.
Neîndeplinirea conditiilor de la criteriul 3 este un motiv suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de pensionare, întrucât aceste criterii se aplica în ordine, neavând relevanta faptul ca prima instanta a analizat si criteriul 6, fara ca acesta sa fi fost contestat de catre reclamant.
Art. 53 din Legea nr. 263/2010
Art. 66 din Codul Muncii
Prin cererea adresata Tribunalul Tulcea, înregistrata sub nr. 3251/88/2011, G.N. a formulat contestatie împotriva Deciziei nr. 1318/08.08.2011, emisa de Serviciul de Ambulanta Tulcea, solicitând anularea acesteia, ca nelegala, si netemeinica, reîncadrarea în acelasi post, cu plata drepturilor salariale, pâna în momentul reîncadrarii în munca.
În motivare, contestatorul a aratat ca angajatorul a interpretat gresit criteriile de concediere, eliminând din colectiv salariati cu vechime de peste 40 de ani de munca, cu toate categoriile profesionale si care mai au pâna la doar 4-5 ani, asa cum este cazul sau.
A precizat contestatorul ca sustinerea intimatei, în ceea ce îl priveste, se încadreaza în conditiile pct. 3, si demonstreaza o gresita aplicare a acestui criteriu, deoarece acesta se refera la persoanele care mai au între 6 si 12 luni pâna la pensionare.
De asemenea, s-a subliniat ca criteriul de la pct. 3 se refera la pensionarea definitiva, care constituie regula si nu la pensionarea anticipata, care constituie exceptia.
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 05 octombrie 2011, intimatul Serviciul de Ambulanta Tulcea a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratând ca, în fapt, ca urmare a situatiei financiare a Serviciului de Ambulanta Tulcea, determinata de lipsa fondurilor pentru sustinerea activitatii, inclusiv pentru plata salariilor, în urma consultarilor cu Sindicatul Urgenta Tulcea, având în vedere si bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgenta si transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea, înregistrat sub nr. 70/22.06.2011, a fost demarata reorganizarea institutiei. Astfel, schimbarea modului de finantare a condus la diminuarea bugetului Serviciului de Ambulanta Tulcea cu peste 50 %. Ca urmare a acestui fapt, s-au înaintat numeroase memorii pentru suplimentarea acestuia, însa singura crestere acordata a fost de la 37 lei /locuitor la 40 lei/locuitor, ceea ce a însemnat o majorare de sub 10%. Totodata, pierderea contractului pentru transportul pe uscat si apa al persoanelor hemodializate, pe fondul aparitiei unui serviciu privat, a lasat fara activitate un numar mare de soferi/ambulantieri. În consecinta a fost încheiat Protocolul nr. 4791/08.06.2011 prin care au fost stabilite numarul de posturi care urmeaza a fi reduse si compartimentele afectate de disponibilizare, criteriile minimale care vor fi avute în vedere, masuri temporare de reducere a cheltuielilor bugetare. Protocolul mentionat a fost înaintat spre avizare catre Directia de Sanatate Publica Tulcea, respectiv Ministerul Sanatatii, iar prin adresa nr. RA 1143/23.06.2011, s-a comunicat avizul favorabil cu privire la acest protocol.
Intimatul a mai aratat ca a initiat procedura concedierii colective, reglementata de art. 68 si urm. din Legea nr. 53/2003, republicata. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 69-70 din Codul Muncii, au fost demarate consultari cu Sindicatul Urgenta – adresa nr. 5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii si Inspectoratul Teritorial de Tulcea, Agentia Teritoriala de Ocupare a Fortei de Munca Tulcea, prin adresele nr. 5370 si nr. 5371 din data de 30.06.2011, precum si Directia de Sanatate Publica Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.
Intimatul a mentionat ca, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierii au fost stabilite conform legii si aplicate asa cum au fost discutate în urma consultarilor cu Sindicatul, prin reprezentantul sau, fara si în ordinea mentionata.
Astfel, punctul 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se refera la conditiile de pensionare în general, incluzând si pensionarea anticipata. În legatura cu punctul nr. 6 din criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv persoana sa nu aiba copii în întretinere, intimatul sustine ca reclamantul nu a depus la dosarul de personal documente din care sa rezulte contrariul, ca ar avea copii sau alte persoane în întretinerea sa.
Prin sentinta civila nr.85 din data de 11 ianuarie 2012, pronuntata în dosarul civil nr.3251/88/2011, Tribunalul Tulcea a admis contestatia formulata de contestatorul G.N. în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL DE AMBULANTA TULCEA.
A anulat Decizia nr. 1318 din 8 august 2011, emisa de Serviciul de Ambulanta Tulcea, ca netemeinica si nelegala.
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere contestate.
A obligat intimatul la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate si pâna la data reintegrarii sale efective.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:
Asa dupa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, între parti au existat raporturi de munca, reglementate pe baza contractului individual de munca nr. 62/01.07.1995.
Prin Decizia nr. 1318/08.08.2011, intimatul a dispus ca, începând cu data de 08.08.2011, sa înceteze contractul de munca al contestatorului în conformitate cu art. 66 din Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimatul a avut în vedere, asa dupa cum rezulta din preambulul deciziei contestate, dificultatile de natura financiara cu care se confrunta Serviciul de Ambulanta Tulcea, diminuarea drastica a bugetului alocat, bugetul alocat pentru anul 2011, prin Contractul de furnizare de servicii încheiat cu C.A.S. Tulcea nr. 701/22.06.2011 si reducerea considerabila a activitatii de transport din cadrul Serviciului de Ambulanta Tulcea.
Totodata, pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor operate în cadrul unitatii intimate.
Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevazut la pct. 3 si respectiv cel prevazut la pct. 6.
Criteriul de la pct. 3 se aplica atunci când sunt îndeplinite conditiile de pensionare, astfel: în termen de pâna la 6 luni de la data încetarii raporturilor de munca, respectiv, în termen de pâna la 12 luni de la data încetarii raporturilor de munca.
Analizând cartea de identitate a contestatorului, instanta retine ca acesta este nascut la data de 27.11.1950, astfel, la data concedierii avea vârsta de 60 ani.
În aceste conditii, se apreciaza ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 263/2010, pensionarea contestatorului pentru limita de vârsta va interveni abia peste 5 ani, astfel nefiind îndeplinit criteriul de concediere prevazut la pct. 3, mai sus mentionat.
Sustinerea intimatului potrivit careia pct. 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se refera la conditiile de pensionare în general, incluzând si pensionarea anticipata nu poate fi primita de instanta.
Este adevarat ca, în speta, contestatorul îndeplineste conditiile de pensionare anticipata, însa trebuie avut în vedere ca pensionarea anticipata este o optiune care nu poate apartine decât salariatului, aceasta cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune ca el va beneficia de o pensie mai mica decât cea pentru limita de vârsta si decât salariul primit în calitate de salariat, pâna la momentul pensionarii anticipate.
În acest context, angajatorul nu îi poate impune salariatului sa se pensioneze anticipat si deci nu poate retine ca si criteriu de concediere a acestuia îndeplinirea conditiilor de pensionare anticipata, asa cum în mod gresit a procedat intimatul.
Intimatul a mai avut în vedere la emiterea deciziei de concediere si criteriul conform cu care concedierea trebuia sa afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întretinere, respectiv criteriul nr. 5, situatie în care se afla contestatorul.
A sustinut contestatorul ca, totusi, intimatul a mentinut pe post angajati, ambulantieri, care nu îndeplineau nici macar criteriul de baza, criteriul nr. 1, respectiv îndeplinirea criteriilor de ocupare a functiilor, iar în ceea ce-l priveste, desi îndeplineste acest criteriu esential s-a optat pentru aplicarea unui criteriu care nu tine de pregatirea sa profesionala, tocmai pentru ca s-a dorit mentinerea pe post a celor care nu aveau reale competente profesionale, în detrimentul competentei.
La dosarul cauzei s-a depus o lista cuprinzând 10 astfel de salariati care, desi nu îndeplineau criteriile de ocupare a functiilor, criteriul nr. 1 în stabilirea ordinii prioritare ce a stat la baza concedierii, au fost mentinute pe post.
Din analiza permiselor de conducere depuse la dosar de intimat se poate observa cu usurinta ca, în ceea ce îl priveste pe contestator, acesta este detinatorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B, C si D, putând ocupa deci din acest punct de vedere postul de ambulantier.
Intimatul a preferat totusi sa mentina pe un astfel de post persoane detinatoare ale unor permise de conducere doar pentru categoria B, cu ar fi, spre exemplu, numitul C.M., în detrimentul contestatorului, care era detinatorul unui permis de conducere pentru categoriile B, C si D, doar pentru ca acesta nu are copii în întretinere.
Din acest punct de vedere, instanta apreciaza ca prin aplicarea acestui criteriu de concediere în ceea ce îl priveste pe contestator si fara a se tine cont de pregatirea sa profesionala superioara altor salariati mentinuti în continuare pe post, intimatul a procedat incorect si abuziv.
În aceste conditii, retinând considerentele expuse mai sus, instanta urmeaza a admite contestatia, anulând decizia nr. 1318/08 august 2011, emisa de Serviciul de Ambulanta Tulcea, ca netemeinica si nelegala.
Totodata, facând aprecierea prevederilor art. 78 alin. (1) si (2) din Codul Muncii, instanta va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere contestate, obligând intimatul la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere contestate si pâna la data reintegrarii sale efective.
Împotriva acestei hotarâri, a formulat recurs pârâtul SERVICIUL JUDETEAN DE AMBULANTA TULCEA, pe care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:
Hotarârea instantei de fond este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele argumente:
Reorganizarea Serviciului de Ambulanta Tulcea prin concedierea colectiva a personalului angajat a fost urmarea situatiei financiare cu care se confrunta institutia determinata de lipsa fondurilor pentru sustinerea activitatii, inclusiv pentru plata salariilor, decizie luata în urma consultarilor cu Sindicatul urgenta Tulcea.
De asemenea, s-a avut în vedere bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgenta si transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea înregistrat sub nr.70/22.06.2011, drastic diminuat.
Serviciul de Ambulanta Tulcea a initiat procedura concedierii colective, reglementata de art.68 si urmatoarele din Legea nr.5372003, republicata.
În conformitate cu prevederile art.69-70 din Codul Muncii, au fost demarate consultari cu Sindicatul Urgenta – Adresa nr.5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii si Inspectoratul teritorial de Munca Tulcea, Agentia Teritoriala de Ocupare a Fortei de Munca Tulcea, prin adresele nmr.537 si 5371 din data de 30.06.2011, precum si Directia de Sanatate Publica Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.
Cu privire la aplicarea pct.3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate:
Asa cum rezulta din modul de redactare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, angajatorul Serviciul de Ambulanta Tulcea a dorit sa concedieze cu prioritate pe cei care pot fi pensionati pentru limita de vârsta (criteriul nr.2) si apoi pe cei care îndeplinesc conditiile de pensionare, oricare ar fi acestea de limita de vârsta sau anticipata, respectiv punctul 3.
Gresit retine instanta de fond faptul ca pensionarea anticipata presupune ca salariatul va beneficia de o pensie mai mica decât cea pentru limita de vârsta si decât salariul primit în calitate de salariat, deoarece nimic nu-l împiedica pe reclamant, ca pe lânga pensia anticipata stabilita, sa munceasca în continuare, sa încheie un raport de munca cu un alt angajator pentru a se putea încadra în conditiile de pensionare pentru limita de vârsta.
Solicita a se observa ca, desi reclamantul prin formularea actiunii, contesta doar aplicarea punctului 3 dintre criteriile de stabilire a ordinii de prioritate si anume ca nu îndeplineste conditiile pentru pensionare, instanta de fond se pronunta mai mult decât s-a cerut si anume se pronunta si cu privire la aplicarea punctului nr.5, care nu a fost contestat si nu i s-a aplicat acestuia si anume existenta unor sanctiuni disciplinare aplicate în conditiile legii.
Motivarea instantei de fond este confuza, deoarece retine pct.5 din criterii ca fiind aplicabil reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate, dar desi nu invoca aplicarea pct.6, argumentele vizeaza punctul cu privire la care masura concedierii va afecta mai întâi persoanele care nu au copii în întretinere.
Nu se invoca prin actiunea introductiva motive de nelegalitate ale procedurii de concediere colectiva sau pentru conditii de forma, ci doar sustineri subiective, simple supozitii si aprecieri cu privire la activitatea altor salariati din cadrul Serviciului de Ambulanta Tulcea.
Tribunalul Tulcea a acordat salariatului mai mult decât a cerut prin actiunea introductiva.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a cerut constatarea ca nelegala a deciziei nr.1318/08.08.2011, reîncadrarea în acelasi post, cu plata drepturilor salariale pâna în momentul reîncadrarii în munca.
Prin dispozitivul sentintei recurate, instanta de fond anuleaza decizia nr.1318/08.08.2011 ca nelegala si netemeinica, dispune reîncadrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere, obliga intimatul la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate si pâna la data reintegrarii sale efective.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.1318/08.08.2011 emisa de Serviciul de Ambulanta Tulcea s-a dispus începând cu data de 08.08.2011 încetarea Contractului individual de munca al salariatului G.N. având functia de ambulantier, în conformitate cu art.66 din Codul muncii.
La emiterea deciziei angajatorul a avut în vedere dificultatile de natura financiara cu care se confrunta Serviciul de Ambulanta Tulcea.
Pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor aflate în cadrul unitatii intimate.
Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat, contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevazut la pct.3 si, respectiv, cel prevazut la pct.6.
Din cartea de identitate a contestatorului rezulta ca acesta este nascut la data de 27.11.2950, astfel ca la data concedierii avea vârsta de 60 de ani.
Sustinerea intimatului potrivit careia pct.3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se refera la conditiile de pensionare în general, incluzând si pensionarea anticipata, în mod corect nu a fost retinuta de instanta de fond.
Pensionarea anticipata este o optiune care nu poate apartine decât salariatului, cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune ca el va beneficia de o pensie mai mica decât cea pentru limita de vârsta si decât salariul primit în calitate de salariat.
Astfel, potrivit criteriului 1 referitor la competenta, reclamantul era detinatorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B,C si D, putând ocupa din acest punct de vedere postul de ambulantier.
Având în vedere pregatirea sa profesionala superioara, nu mai avea importanta faptul ca nu avea copii în întretinere.
În ceea ce priveste ultimul motiv de recurs, în mod corect prima instanta a obligat pârâta catre contestator la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, astfel cum se prevede prin dispozitiile art.80 din Codul Muncii.
Nu suntem în situatia de plus petita, atâta timp cât legiuitorul obliga instanta sa acorde o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea a obligat recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecata catre intimat.
