Prin sentinţa penală nr. 115/03.04.2007 a Judecătoriei Brăila, s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M.G.M., din trei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi infracţiunea de fals privind identitatea în modalitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi ale art. 33 lit. a Cod penal, în 3 infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal şi infracţiunea de fals privind identitatea în modalitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal şi ale art. 33 lit. a Cod penal şi în consecinţă în baza art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M.G.M. la câte 3 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, fapte săvârşite la data de 6 noiembrie 2005, 2 februarie 2006 şi respectiv 7 martie 2006.În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, faptă săvârşită la data de 7 martie 2006.În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu 3 pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare.În baza art. 864 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani şi 8 luni închisoare şi a pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.84/7.03.2003 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la data de 19 martie 2003.
S-a revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 84/7.03.2003 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la data de 19 martie 2003 – graţiere constatată prin sentinţa penală nr. 155/22.04.2003 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2003.S-a contopit pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 8luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.S-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe întreaga durată prevăzută de art. 71 Cod penal.În fapt s-a reţinut că inculpatul M.G.M. a condus pe drumurile publice din municipiul B., la datele de 6.11.2005, 2.02.2006 şi 7.03.2006, autovehiculul Volkswagen, fără a poseda permis de conducere iar la data de 7.03.2006 şi-a declarat o identitate falsă în scopul inducerii în eroare a lucrătorilor de poliţie care l-au oprit în trafic.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul M.G.M., pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat în instanţă ca să-l susţină.Prin decizia penală nr. 115/03.04.2007 a Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.G.M. şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.În termen legal împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs inculpatul M.G.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 Cod procedură penală solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila. În concret inculpatul a susţinut că la data judecării apelului nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru a-şi face apărări întrucât a fost plecat din localitate în interes de serviciu.Prin decizia penală nr. 532/R/12.10.2007 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de către inculpat însă din alte considerente decât cel invocat de acesta.Astfel în ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de casare a hotărârii pronunţate în apel cu motivarea mai sus arătată, Curtea a reţinut că la termenul din 3 aprilie 2007 când a avut loc judecarea apelului procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită citaţia fiind afişată la domiciliul acestuia la data de 22 martie 2007. Inculpatul nu s-a prezentat la judecarea apelului însă a fost apărat de un avocat desemnat din oficiu. Este adevărat că din foaia de parcurs prezentată de inculpat în faţa instanţei de recurs (fila 18 dosar) rezultă că acesta a efectuat o cursă pentru transport marfă pe ruta Brăila – Cluj Napoca şi retur în perioada 1- 6 aprilie 2007 astfel că nu s-a putut prezenta la judecarea apelului însă acest act nu justifică împrejurarea că inculpatul nu a înştiinţat instanţa despre această imposibilitate de prezentare în faţa instanţei cu atât mai mult cu cât fusese înştiinţat despre termenul de apel în urmă cu 9 zile.
Potrivit art. 3859 pct. 21 Cod procedură penală hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate. Cum în speţă, conform celor mai sus expuse, rezultă că inculpatul a fost legal citat şi, deşi a fost în imposibilitate de a se prezenta, nu fost şi în imposibilitate de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate de prezentare, Curtea va reţine că motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat.Cu toate acestea, examinând hotărârea recurată şi sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 al. 3 Cod procedură penală care se pot lua în considerare şi din oficiu, Curtea a constatat că se impune reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sub aspectul încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul M.G.M.Astfel, s-a constatat că prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal iar prin sentinţa recurată a fost schimbată încadrarea juridică reţinându-se că inculpatul se află atât în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal cât şi în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.
Curtea a reţinut că inculpatul a fost condamnat anterior doar prin sentinţa penală nr. 84/07.03.2003 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la 19.03.2003, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare a cărei a fost suspendată sub supraveghere pentru un termen de încercare de 7 ani. Cum inculpatul a comis infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze în perioada 06.11.2005 – 07.03.2006 rezultă că în cauză erau incidente prevederile art. 37 lit. a Cod penal referitoare la recidiva postcondamnatorie. Împrejurarea că, ulterior condamnării aplicate prin sentinţa penală nr. 84/07.03.2003 a Tribunalului Brăila, prin sentinţa penală nr. 155/22.04. 2003 a Tribunalului Brăila, s-a constatat graţiată conform Legii 543/2002 una dintre pedepsele ce intrau în componenţa pedepsei rezultante de 3 ani nu justifica reţinerea faţă de inculpat şi a prevederilor art. 37 lit. b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie întrucât graţierea a fost condiţionată, fiind subordonată condiţiei ca în termen de 3 ani inculpatul să nu săvârşească o altă infracţiune intenţionată (art. 7 din Legea nr. 543/2002).
Aşa fiind, întrucât inculpatul a comis infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze înainte de împlinirea termenului condiţie, după expirarea căruia graţierea ar fi fost irevocabilă, se constată că pedeapsa graţiată nu putea fi considerată ca fiind executată pentru a fi incidente prevederile art. 37 lit. b Cod penal.
În consecinţă, Curtea a apreciat că la încadrarea juridică a infracţiunilor comise de inculpat trebuiau reţinute doar prevederile art. 37 lit. a cod penal referitoare la recidiva postcondamnatorie, sens în care urmează a admis recursul declarat de inculpat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală iar modificarea hotărârii este în favoarea inculpatului.
Totodată au fost menţinute pedepsele aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a rezolvării situaţiei antecedentelor penale ale acestuia precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
