Cărăuşul este scutit de răspundere pentru pierderea totală sau parţială a mărfii dacă aceasta s-a produs din culpa expeditorului sau destinatarului, din cauze legate de încărcarea sau descărcarea produselor, dacă aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului ori sub supravegherea lor, datorită faptului că însoţitorul mărfii nu a luat măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii acesteia sau din cauza unor defecte de ambalare şi ancorare a mărfii.
(Secţia comercială, decizia nr. 810/25.10.1995)
Prin acţiunea introdusă Ia Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, S.C. “RM.C.N.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe S.C. “S.U.T.C.” – S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.420.489 lei, despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 123/18.04.1995, Judecătoria S.A.I. a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că prejudiciul suferit de reclamantă, reprezentând contravaloarea geamurilor sparte pe timpul deplasării autocamionului cu marfă de la Mediaş spre Bucureşti, nu s-a produs din culpa pârâtei, întrucât, potrivit clauzelor contractuale, pârâta avea numai obligaţia să pună la dispoziţia reclamantei mijlocul de transport, în stare de funcţionare şi deservenţii aferenţi, să asigure alimentarea cu carburanţi şi repararea sau schimbarea mijlocului de transport defect.
Reclamanta a declarat apel, arătând că sentinţa pronunţată de Judecătoria S.A.I. este nelegală şi netemeinică, deoarece, potrivit clauzelor din contractul de prestaţii nr. 1.412/22.03.1994 (încheiat între părţi), reclamanta, în calitate de beneficiară, avea obligaţia să suporte măsurile de tehnică, securitate şi protecţie a muncii în ceea ce priveşte exploatarea mijloacelor de ridicare şi utilajelor de construcţii, urmând a fi livrate, descărcate şi încărcate pe cheltuiala şi cu responsabilitatea sa, iar motivarea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contractuală, nu poate fi primită.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul urmează a constata că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins, întrucât prejudiciul suferit de reclamantă, reprezentând contravaloarea geamurilor sparte pe timpul transportului, nu s-a produs din culpa pârâtei, întrucât, datorită clauzelor din contractul de prestaţii nr. 1.421/22.03.1994, pârâta avea numai obligaţia să pună la dispoziţia reclamantei mijlocul de transport, în stare de funcţionare, şi deservenţii aferenţi, să asigure alimentarea cu carburanţi şi repararea sau schimbarea mijlocului de transport defect. în susţinerea acestei teze vine şi art. 32 din Regulamentul de aplicare a H.C.M. nr.941/ 1959, în care se arată că, “cărăuşul este scutit de răspundere pentru pierderea totală sau parţială a mărfii dacă aceasta s-a produs din culpa expeditorului sau destinatarului, din cauze legate de încărcarea sau descărcarea produselor, dacă aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului ori sub supravegherea lor, datorită faptului că însoţitorul mărfii nu a luat măsurile necesare pentru asigurarea integrităţii acesteia sau din cauza unor defecte de ambalare şi ancorare a mărfii”, iar din actele existente la dosar rezultă că marfa a fost însoţită de delegatul reclamantei, nefiind ancorată şi asigurată în mod corespunzător.
Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
