întrucât marfa era destinată exportului via mare, descărcarea vagoanelor nu poate fi privită în afara condiţiilor de operare a navelor în port. în acest sens, instrucţiunile de aplicare a normelor de încărcare în port prevăd reducerea acestor norme în perioadele de timp nefavorabil, printre care enumeră zăpada, ploaia şi ceaţa.
Având în vedere şi certificatul emis de Căpitănia Portului, prin care se confirmă că în zilele când vagoanele se aflau la descărcare timpul nu era favorabil descărcării mărfii (hârtia), se apreciază că întârzierea în operarea vagoanelor s-a datorat forţei majore.
(Secţia comercială, decizia nr. 238/18.04.1990)
Prin decizia civilă nr. 951 din 16.12.1987, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, a fost admis recursul declarat de I.C.E.E.B., iar sentinţa civilă nr. 4.413/1986, pronunţată de acelaşi tribunal, a fost modificată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligaţiei pârâtei I.C.E.E.B. de a-i plăti reclamantei R.C.F.B. suma de 1.820 lei, daune.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că în vederea realizării unor operaţiuni de export care s-au derulat prin I.C.E.C.B. şi E.A.G., un număr de vagoane sosite în staţia Galaţi au depăşit timpul liber tarifar de staţionare.
Din suma de 5.120 lei, reprezentând locaţii pe baza certificatului de forţă majoră prin care s-au stabilit cauzele depăşirii termenelor de operare, care se referă la condiţiile de operare în port, pârâta a fost exonerată de răspunderea privind plata sumei de 3.300 lei locaţii, calculate de reclamantă.
Pentru diferenţa de 1.820 lei, pârâta a rămas obligată în acţiunea principală, iar cererea de chemare în garanţie formulată faţă de I.C.E.C.B., prin care s-a derulat exportul, a fost declinată în favoarea organului tutelar, în temeiul art. VII din Decretul nr. 81/1985.
Prin decizia civilă nr. 724/8.09.1989, s-a respins cererea formulată de I.C.E.E.B. al cărei succesor legal este I.C.E.T.B., reţinându-se că nedescărcarea celor 4 vagoane pentru care s-au solicitat locaţii în sumă de 1.820 lei s-a datorat forţei majore, constând în condiţiile meteorologice care au împiedicat descărcarea mărfii, şi aceasta raportat la natura mărfii, împrejurările respective fiind confirmate prin certificatul emis de Căpitănia Portului.
în temeiul art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, pârâta I.C.E.T.B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 951/1987 şi a sentinţei nr. 4.413/20.03.1986, în partea care se referă la pretenţiile privind suma de 1.820 lei, locaţii, sumă care constituie şi obiectul pretenţiilor revizuentei în cererea de chemare în garanţie.
Având în vedere competenţa specială stabilită în art. VII din Decretul nr. 81/1985, o decizie pronunţată după soluţionarea litigiului în fond poate fi considerată act nou, cererea de chemare în garanţie fiind introdusă înainte de pronunţarea deciziei a cărei revizuire se cere.
Datorită faptului că probele privind condiţiile de descărcare au fost deţinute de unitatea care, în concret, a contractat exportul şi numai derularea în port a fost efectuată prin intermediul pârâtei şi că aceste probe nu puteau fi prezentate de partea interesată decât în această fază de soluţionare a cauzei, se reţine că decizia invocată ca act nou, pronunţată pe baza acestor probe, nu putea fi înfăţişată până la pronunţarea sentinţei şi deciziei care a soluţionat acţiunea principală.
Cu aceste precizări, în conformitate cu art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, cererea se va admite.
Având în vedere şi certificatul emis de Căpitănia Portului Galaţi, prin care se confirmă că în zilele când vagoanele se aflau la descărcare timpul nu era favorabil descărcării mărfii (hârtia), se apreciază că întârzierea în operarea vagoanelor s-a datorat forţei majore.
întrucât marfa era destinată exportului via mare, descărcarea vagoanelor nu poate fi privită în afara condiţiilor de operare a navelor în port. în acest sens, instrucţiunile de aplicare a normelor de încărcare în port prevăd reducerea normelor de încărcare în perioadele de timp nefavorabil, printre care se enumeră zăpada, ploaia şi ceaţa, aşa încât, corelând aceste norme cu operaţiunea de descărcare a mărfii (hârtie) din vagoane, în aceleaşi condiţii, rezultă că imobilizarea vagoanelor s-a datorat forţei majore, aşa încât nu se justifică perceperea de locaţii, cu menţinerea dispoziţiilor privind cheltuielile de judecată.
Astfel fiind, pârâta urmează să fie exonerată de răspundere, conform art. 311 Cod proc. civilă, iar sumele încasate în temeiul sentinţei revizuite se vor restitui.
Notă: Cu privire la Decretul nr. 81/1985, a se vedea nota de la speţa nr. 67.
