Contract de transport feroviar de mărfuri. Lipsa unui sigiliu. Răspunderea cărăuşului.


Dacă transcontainerul a sosit la destinaţie cu un sigiliu aplicat de predătoare, lipsă, acest fapt atestă violarea în parcurs a mijlocului de transport şi fundamentează prezumţia de culpă a cărăuşului, conform art. 41 alin. 3 din H.C.M. nr. 941/1959.

(Secţia comercială, decizia nr. 12/9.01.1992)

Prin acţiunea introdusă la data de 22.05.1991 de S.C. „C.”-S.A. Bucureşti împotriva S.N.C.F.R.-R.C.F.B. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 38.344,60 lei, daune şi la 2.606,76 lei, cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii sale, reclamanta a invocat culpa pârâtei, răspunzătoare pentru prejudiciul produs prin sustragerea unor mărfuri din transcontainerul nr. 2.264.272.010, S.T. nr. 826313/1990, în condiţiile menţionate în procesul verbal tipC.F.R. nr. 201/67/29.10.1990, cu precizarea că reclamaţia administrativă nr. 20.320/1.03.1991, n-a fost rezolvată până la data sesizării instanţei.

Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3.977 din 24.07.1991 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti care, reţinând culpa şi răspunderea pârâtei, în baza art. 38 din H.C.M. nr.941/1959, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.

împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs, susţinând că minusul constatat la destinaţie provine de la furnizoare (întrucât s-au găsit şi plusuri faţă de actele de livrare) şi că, în orice caz, reclamanta n-a dovedit realitatea prejudiciului, ceea ce impunea respingerea acţiunii.

Recursul este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, cu privire specială asupra conţinutului procesului verbal nr. 201/29.10.1990, întocmit în staţia C.F. 16 Februarie Bucureşti, cu respectarea dispoziţiilor art. 35 şi urm. din H.C.M. nr.941/1959, rezultă că transcontainerul a sosit la destinaţie cu un sigiliu aplicat de predătoare, lipsă, ceea ce atestă violarea în parcurs a mijlocului de transport şi fundamentează prezumţia de culpă a cărăuşului, conform art. 41 alin. 3 din actul normativ precizat.

Procedând la definitivarea verificării mărfii în condiţiile art. 58, reclamanta a constatat unele nepotriviri între specificaţie şi factură, şi a stabilit că minusul real este de 31.099,20 lei, sumă achitată fumizoarei cu dispoziţia de plată nr. 8.076/30.10.1991, împrejurarea, în sine, neputând constitui dovada nepredării mărfii constatată lipsă la destinaţie.

Aşa fiind, admiţându-se recursul, urmează ca în baza art. 312 pct. 2 litera a Cod proc. civilă, să se modifice sentinţa în consecinţă.

Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.