în condiţiile în care expeditorul a folosit pentru transportul mărfii ambalajul prevăzut de dispoziţiile legale în materie, iar la vagon nu s-au observat urme de tamponare violentă, se naşte prezumţia că distrugerea mărfii s-a produs cu ocazia unor manevre ale vagonului, făcute fără grija ce o impunea marfa transportată.
(Secţia comercială, decizia nr.315/30.09.1991J
Prin sentinţa civilă nr. 2.791/10.06.1990, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “B” – S.A. împotriva pârâtei S.N. C.F.R. – R.C.F.B., şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.479,48 lei, despăgubiri, cu 489 lei, cheltuieli de judecată.
în motivarea sentinţei s-a arătat că pentru spargerea a 2.106 sticle cu apă minerală, constatată la destinaţie la lotul expediat reclamantei pe calea ferată, cu vagonul nr.242, scrisoarea de trăsură 305.779, în culpă se află cărăuşul, întrucât spargerea, după cum rezultă din actele de constatare, s-a produs în timpul transportului.
S.N. C.F.R. – R.C.F.B. a formulat recurs, prin care a susţinut că sentinţa pronunţată este netemeinică, întrucât din actele dosarului rezultă culpa evidentă a furnizorului expeditor pentru modul în care a încărcat marfa şi, în final, pentru avaria mărfii.
Instanţa, reexaminând recursul în raport de actele dosarului şi prevederile legale aplicabile, constată că este nefondat.
R.C.F.B. nu contestă că la deschiderea vagonului în litigiu – sosit în staţia C.F. Titan pentru S.C. “B” – S.A., s-a constatat spargerea a 2.106 sticle, dar pretinde că în culpă pentru spargerea sticlelor se află furnizorul, care nu a încărcat şi asigurat, în mod corespunzător, marfa în vagon.
Din menţiunile procesului verbal C.F.R. 722/31.07.1990 nu rezultă însă că furnizorul ar fi folosit un ambalaj necorespunzător sau ar fi încărcat în aşa fel marfa încât să înlesnească spargerea sticlelor.
Prin procesul verbal 722 se menţionează că sticlele au fost încărcate în boxpaleţi, iar aceştia au fost aşezaţi uniform pe suprafaţa vagonului. Se adaugă că nu s-a folosit material protector decât doi separatori. Se precizează că la vagon nu s-au constatat urme de tamponare violentă. La rubrică “cauzele pagubei” se precizează că marfa s-a încărcat contrar prevederilor T.L.M. – partea 1-a, în vagon metalic, în care temperatura a depăşit 40°C, ceea ce a determinat spargerea sticlelor, datorită presiunii lichidului.
Folosirea boxpaleţilor la transportul sticlelor este prevăzută prin dispoziţiile normativului de utilizare şi circulaţie a ambalajelor, paletelor şi containerelor, aprobat prin Ordinul 96/1981, completat şi modificat prin Ordinul nr.93/1984, emise de către fostul M.A.T.M.C.G.F.F. în afară de acest ambalaj, prevederile legale aplicabile nu indică folosirea unui anumit material de protecţie. Dar, prin procesul verbal C.F.R., nu se arată drept cauză a spargerilor ambalajul necorespunzător transportului pe calea ferată, ci utilizarea unui vagon necorespunzător – metalic – în care temperatura a depăşit 40°C.
Transportul apei minerale trebuia efectuat potrivit T.L.M. – C.F.R. – partea a Il-a, în vagon acoperit. Vagonul utilizat a fost acoperit, dar metalic.
Prin procesul verbal se arată, prin apreciere, că temperatura în vagon depăşea 40°C.
Temperatura din vagon nu a fost deci stabilită prin măsurare – cu termometrul.
Se observă că transportul a avut loc la sfârşitul lunii august, când numai prin excepţie este deosebit de cald.
Nu se poate reţine, nefiind justificată prin nici un element, concluzia procesului verbal cum că spargerea s-a datorat presiunii lichidului asupra sticlei, din cauza temperaturii foarte ridicate din interiorul vagonului.
în condiţiile în care expeditorul a folosit pentru transportul mărfii ambalajul prevăzut în dispoziţiile legale în materie, iar la vagon nu s-au observat urme de tamponare violentă, se naşte prezumţia, nerăstumată de cărăuş prin constatările procesului verbal nr.722 sau prin alte probe, că spargerea s-a produs cu ocazia unor manevre ale vagonului, făcute fără grija ce o impunea marfa transportată.
întemeiat şi legal, instanţa de fond a obligat R.C.F.B., în temeiul art. 71-72 din Regulamentul de transport C.F.R. şi art.38 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959, la plata de despăgubiri.
Astfel fiind, recursul urmează a se respinge.
Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
