– Codul muncii: art. 40 alin. 2 lit. c)
Cum şase dispoziţii de plată nu au fost semnate de reclamant, prin invocarea acestor dispoziţii reclamanta nu a probat cuantumul sumei primite efectiv de reclamant pentru fiecare cursă, dar cum prin acţiune reclamantul recunoaşte că, la plecarea în fiecare cursă, a primit câte 450 euro, tribunalul având în vedere această recunoaştere va reţine că reclamantul a încasat de la pârâtă cu titlu de diurnă şi cheltuieli de deplasare pentru cele patru curse efectuate suma totală de 2510 euro.
(Secţia civilă, sentinţa nr. 460/F/2009, nepublicată)
Prin acţiunea înregistrată reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL Bistriţa solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 300 euro reprezentând diurnă neachitată precum şi plata sumei ce reprezintă salariile aferente perioadei 01.01.2008 – 27.03.2008 arătând în motivare că în perioada aceasta a fost angajatul pârâtei pe postul de şofer în perioada 01.01.2008 –
27.03.2008 şi că a efectuat patru curse externe pentru care trebuia să primească diurna în valută şi că pârâta nu i-a achitat-o în întregime, conform clauzelor negociate.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată că acţiunea reclamantului este întemeiată doar în parte, în limita celor ce se vor releva în continuare.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de şofer începând cu data de
01.01.2008, până la data de 30.04.2008, când contractul individual de muncă a încetat în baza art. 61 lit. a) C. muncii, conform Dispoziţiei nr. 873/30.04.2008. Potrivit contractului individual de muncă reclamantul a avut un salariu brut de 600 lei până la data de 01.03.2008.
Potrivit Notei interne nr. 2003, emisă de pârâtă la 08.02.2008, începând cu data de
01.03.2008, salariul brut s-a stabilit la 700 lei diurna pentru cursele externe s-a stabilit la 10 euro/100 Km externi parcurşi, 20 de euro pentru prima încărcare, 20 de euro pentru prima descărcare, 5 euro începând de la a doua încărcare respectiv descărcare. Diurna pe parcurs intern s-a stabilit la 25 de lei pe zi şi 1,5 Iei/Km pentru Km parcurşi în ţară cu încărcătură.
Pentru perioada anterioară acestei date nu s-a depus la dosar o notă internă privind modul de determinare a diurnei cuvenite şoferului pentru zilele în care se afla în cursă dar, din deconturile întocmite de pârâtă, pentru cele trei curse efectuate de reclamant anterior date de 01.03.2008: 54 (pentru cursa 1), 59 (pentru cursa 2), 64 (pentru cursa 3) rezultă că diurna stabilită a fost de: 10 euro/100 Km externi parcurşi, 10 euro pentru prima încărcare, 10 euro pentru prima descărcare şi diurna pentru parcursul intern – 15 lei/zi.
Reclamantul nu a dovedit contrariul în privinţa modului de determinare a diurnei, pentru perioada anterioară datei de 01.03.2008 şi cum nota internă din 08.02.2008 prevede expres că doar începând cu 1 martie 2008, se aplică noul mod de stabilire a diurnei, pentru stabilirea sumei cuvenite reclamantului, se va avea în vedere, pentru cursele efectuate anterior date de 1 martie 2008, 10 euro/100 Km externi parcurşi, 10 euro pentru prima încărcare, 10 euro pentru prima descărcare şi diurna pentru parcursul intern – 15 lei/zi iar, pentru cursa efectuată în luna martie 2008, 10 euro/100 Km externi parcurşi, 20 de euro pentru prima încărcare, 20 de euro pentru prima descărcare, 5 euro începând de la a doua încărcare respectiv descărcare, diurna pe parcurs intern – 25 de lei pe zi şi 1,5 Iei/Km parcurs în ţară cu încărcătură şi nu se va avea în vedere calcul efectuat de expertul numit care, în completarea la raportul de expertiză a calculat diurna pentru cursele efectuate de reclamant anterior datei de
01.03.2008, conform criteriilor prevăzute în Nota internă nr. 203/08.02.2008.
Pe lângă diurnă, pentru cursele efectuate, reclamantul era îndreptăţit să primească şi cheltuielile efectuate în timpul deplasării, atât în interiorul ţării cât şi în exteriorul acesteia.
în lunile ianuarie şi februarie reclamantul a efectuat trei curse externe pentru care, potrivit foilor de parcurs şi duratei cursei i se cuvin: pentru prima cursă: 415 euro diurnă, pentru parcursul extern; 16 euro (echivalentul a 60 lei) diurnă pentru intern şi 47 euro cheltuieli justificate; pentru a doua cursă: 622 euro diurnă, pentru parcursul extern; 20 euro (echivalentul a 75 lei) diurnă pentru intern şi 239 euro (205 euro cartelă telefonică plus 34 euro echivalentul a 126,48 lei, ce reprezintă contravaloarea inspecţiei tehnice efectuată în ţară, bec şi cartelă telefonică) cheltuieli justificate; pentru a treia cursă: 451 euro diurnă, pentru parcursul extern; 25 euro (echivalentul a 90 lei) diurnă pentru intern şi 37 euro (11 euro şi 94,04 lei) cheltuieli justificate.
Tribunalul reţine că pentru aceste trei curse pârâta a efectuat corect calculul pentru sumele cuvenite reclamantului, fiind reflectate şi în raportul de expertiză-completare, cu menţiunea că instanţa nu a luat în considerare sumele calculate de expert pentru Km parcurşi în ţară cu încărcătură şi nici diferenţa de diurnă pentru extern care a rezultat din luarea în calcul de către expert a sumei 20 euro pentru încărcare şi descărcare şi nu doar 10 euro, cum este corect, aşa cum anterior s-a reţinut.
în ce priveşte suma de 150 euro ce ar reprezenta verificarea ITP şi parbriz spart, menţionată de reclamant în fişa de decont întocmită pentru cursa nr.2, tribunalul nu o va lua în calcul întrucât reclamantul nu a depus acte justificative iar, pe de altă parte, în decontul în lei s-a prevăzut suma de 64,50 lei ce reprezintă contravaloarea verificării tehnice şi 20 lei bec spart.
Pentru cursa nr. 4 efectuată după data de 01.03.2008, reclamantului i se cuvin următoarele sume: 506 euro diurnă pentru parcursul extern; 34 euro – echivalentul a 125 lei (la un curs de 3,675 lei/1 euro), diurnă pentru 5 zile x 25 lei/zi pentru parcursul intern şi 425 euro ce reprezintă echivalentul a 1563 lei calculaţi pentru parcursul intern cu încărcătură, de 1042 Km x 1,5 Iei/Km şi cheltuieli justificate de 11 euro în exteriorul ţării şi 12 euro (44,04 lei) cheltuieli efectuate în ţară.
Pârâta a calculat greşit drepturile cuvenite pentru această ultimă cursă, astfel: diurna pentru parcursul extern doar 486 euro, mai puţin cu 20 euro, diferenţa rezultând din acordarea doar a câte 10 euro pentru prima încărcare şi pentru prima descărcare, fiind efectuate două astfel manevre. Totodată pentru parcursul intern nu a calculat diurna aferentă pentru Km parcurşi cu încărcătură, de 1042 Km, aşa cum rezultă din foaia de parcurs, aspect confirmat şi de expertiza efectuată.
Aşadar, pentru cele 4 curse efectuate reclamantului i se cuvenea suma totală de 2860 euro: 1994 euro diurnă pentru parcursul extern; 520 euro diurnă pentru parcursul intern şi 346 euro cheltuieli efectuate în timpul curselor şi justificate de reclamant.
Pârâta susţine că a achitat reclamantului o sumă mai mare decât cea reţinută de instanţă, respectiv 3810 euro, sens în care a depus la dosar dispoziţiile de plată din
18.01.2008, pentru 500 euro; din 22.01.2008, pentru 500 euro; din 29.02.2008 pentru 450 euro; din 25.02.2008 pentru 600 euro; din 14.02.2008 pentru 450 euro; din
30.01.2008 pentru 600 euro, dispoziţii nesemnate de reclamant de primire a sumei indicate; precum şi dispoziţia nr. 60 din 25.03.2008 pentru suma de 710 euro, singura dispoziţie care a fost semnată de reclamant.
Din declaraţia martorului P.C., care a fost ajutor de şofer al reclamantului în cea de-a patra cursă, reiese că suma de 710 euro, încasată de reclamant, se cuvenea amândurora, însă a rămas în întregime în posesia reclamantului. în acelaşi timp martorul a mai arătat că, la plecarea în cursă, fiecare şofer primea o sumă în valută cu titlu de avans pentru deplasare, banii fiind predaţi şoferului într-un plic, fără ca acesta să semneze de primire, însă martorul nu a putut confirma care au fost sumele efectiv primite de reclamant anterior fiecărei curse, cei 710 euro fiind primiţi după ce reclamantul a efectuat ultima cursă.
Cum şase dispoziţii de plată nu au fost semnate de reclamant, prin invocarea acestor dispoziţii reclamanta nu a probat cuantumul sumei primite efectiv de reclamant pentru fiecare cursă, dar cum prin acţiune reclamantul recunoaşte că, la plecarea în fiecare cursă, a primit câte 450 euro, tribunalul având în vedere această recunoaştere va reţine că reclamantul a încasat de la pârâtă cu titlu de diurnă şi cheltuieli de deplasare pentru cele patru curse efectuate suma totală de 2510 euro (450 x 4 + 710) şi nu 3810 euro cât susţine pârâta.
Fiind îndreptăţit să primească suma totală de 2860 euro, conform celor reţinute de tribunal şi cum a încasat doar suma de 2510 euro, pârâtei îi revine obligaţia să-i plătească reclamantului încă 350 euro.
în consecinţă, în privinţa diurnei, acţiunea reclamantului este întemeiată doar în limita sumei de 350 euro şi nu 1868 cât a solicitat în principal şi nici 482 euro cât a solicitat în subsidiar.
Referitor la salariile cuvenite reclamantului, tribunalul constată că acestea au fost achitate în întregime, anterior promovării acţiunii, prin virament bancar în contul cu card^
ataşat al reclamantului, în acest sens concluzionând şi expertul, astfel că cererea având obiect plata salariilor este neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente tribunalul, în baza art. 40 alin. 2 lit. c) C. muncii va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta să-i plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 350 euro cu titlu de diurnă neachitată şi va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor ianuarie-martie 2008.
în baza art. 274 C. pr. civ. va fi admisă şi cererea de cheltuieli de judecată doar în parte şi, din totalul cheltuielilor efectuate de reclamant, de 1.100 lei, din care 800 lei onorariu de expert şi 300 lei onorariu avocaţial, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului 450 lei, tribunalul apreciind că un procent de 40% din cheltuielile efectuate este proporţional cu pretenţiile admise.
Asistenţii judiciari participanţi şi-au exprimat votul consultativ în sensul admiterii în parte a acţiunii (judecător Berari Reghina).
