Cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sunt prevăzute în art. 10 lit. a – j C.proc.pen. Cazurile de la lit a- e au în vedere cauze care exclud răspunderea penală, prin inexistenţa infracţiunii, ceea ce lipseşte acţiunea penală de temeiul ei juridic, care este infracţiunea. La lit g- j sunt cazuri de împiedicare a aplicării pedepsei, ca urmare acţiunea penală rămâne fără obiect, nemaifiind posibilă
sancţionarea penală. În fine, cazul de la lit f care se referă la diferite condiţii prealabile, cu termen sau fără termen, constituie impediment atât de drept penal, cât şi de drept procesual penal, care nu permite promovarea acţiunii penale cât timp este pendent.
În enumerarea cazurilor prevăzute în art 10 C.proc.pen., legiuitorul a avut în vedere o anumită ordine succesivă pornind de la cauzele de fond şi continuând cu cele de formă ce constituie impedimente de pornire şi exercitare a acţiunii penale.
În enumerarea cazurilor prevăzute în art 10 C.proc.pen., legiuitorul a avut în vedere o anumită ordine succesivă pornind de la cauzele de fond şi continuând cu cele de formă ce constituie impedimente de pornire şi exercitare a acţiunii penale.
Ca atare, când se constată existenţa atât a unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare, cât şi cazuri ce constituie temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele de achitare; când se constată mai multe cauze care sunt temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în art 10 C.proc.pen.; în cazul în care se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, se exclud cele următoare, care, eventual, ar fi incidente în cauză.
Ca atare, când se constată existenţa atât a unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare, cât şi cazuri ce constituie temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele de achitare; când se constată mai multe cauze care sunt temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în art 10 C.proc.pen.; în cazul în care se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, se exclud cele următoare, care, eventual, ar fi incidente în cauză.
Câtă vreme în speţa de faţă se constată că părţile vătămate nu au formulat plângere prealabilă este incident cazul prevăzut la lit f sens în care recursul declarat este fondat.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.891/R/15.11.2010
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr. 260 din 09.03.2010, în baza art. 334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare prev. de art. 2151 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata I.(fostă M.) A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 192 al. 1 pct. 3 din C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că din înscrisurile de la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor instanţa că între inculpată şi S.C. „I.” S.A. – Agenţia Cluj-Napoca a fost încheiat un contract de colaborare, în temeiul căruia inculpata încheia contracte de în numele S.C. „I.” S.A. – Agenţia Cluj-Napoca, iar pentru încheierea fiecărui contract primea un comision.
În temeiul aceluiaşi raport juridic, odată cu semnarea contractului de asigurare, inculpata avea şi atribuţia de a încasa prima rată a primei de asigurare, pentru care trebuia să elibereze o chitanţă şi pe care să o depună apoi în contul societăţii de asigurare. Urmare a încheierii contractului şi a depunerii primei rate din prima de asigurare se elibera de către societatea de asigurare poliţa de asigurare.
În condiţiile contractului de asigurare, intermediat de către inculpată şi încheiat între clientul asigurat şi societatea de asigurare, precum şi în condiţiile poliţei de asigurare, clientul avea obligaţia de a depune contravaloarea ratelor din prima de asigurare în contul societăţii, inculpatei nerevenindu-i niciun fel de atribuţii în acest sens.
În urma unor reclamaţii reprezentanţii societăţii au constatat că, în perioada octombrie 2000 – aprilie 2002, inculpata a încasat de la mai mulţi clienţi ai societăţii sume de bani reprezentând primele de eşalonare şi cele suplimentare pe care şi le-a însuşit, iar prejudiciul cauzat prin aceste manopere descrise anterior se ridică la suma de 139.135.230 lei.
Aşadar, cu toate că inculpata nu avea atribuţia contractuală să încaseze de la clienţi sume de bani ce reprezentau primele eşalonate (primele de asigurare plătibile la datele specificate în poliţa de asigurare), acestea fiind plătibile de clienţi în contul societăţii, prin ordine de plată sau cupoane C.E.C., aceasta a procedat la încasarea şi a acestor sume pe care le-a folosit în scop personal fără a fi depuse la casieria sau
secretariatul societăţii. Or, atâta vreme cât inculpata nu avea atribuţia de a încasa de la asiguraţi sumele de bani reprezentând contravaloarea primelor de asigurare şi de a le preda asiguratorului, implicit nu avea calitatea de gestionar. S-a reţinut că subiectul activ al infracţiunii de delapidare este unul calificat, respectiv funcţionarul care are calitatea de gestionar, adică are atribuţia de a primi şi eliberare bunuri sau valori în cadrul unei persoane juridice de drept public sau privat.
Totodată, în condiţiile art. 147 al. 2 din C.pen. are calitatea de funcţionar persoana prin “functionar” se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decit cele prevazute in acel alineat. Or, pentru a avea calitatea de funcţionar în lumina art. 146 al. 2 din C.pen. inculpata trebuia să aibă calitatea de angajat la S.C. „I.” S.A. – Agenţia Cluj-Napoca. Or, între societate şi inculpată a fost încheiat un contract de prestări servicii.
Pe de altă parte, inculpata s-a oferit să achite în numele clienţilor şi pe seama acestora contravaloarea primelor de asigurate eşalonate în rate, scop în care primea de la clienţi diverse sume de bani. Acest raport juridic este specific contractului de mandat. Aşadar, fapta inculpatei, care, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, primea diverse sume de bani de la clienţii S.C. „I.” S.A. – Agenţia Cluj-Napoca pe care apoi şi le însuşea pe nedrept, producând astfel o pagubă în patrimoniul clienţilor, constituie fapta tipică de abuz de încredere.
Pentru aceste considerente instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare prev. de art. 2151 C.pen. cu aplicare art. 41 al. 2 C.pen. în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.
Instanţa de fond a constatat că faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata au fost săvârşite în perioada octombrie 2001 – aprilie 2002.
Văzând maximul special prevăzut de art. 213 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, raportat la dispoziţiile art. 124 şi 126 C.pen., instanţa de fond a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, încât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. g din C.proc.pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata solicitând admiterea sa, desfiinţarea sentinţei penale nr.260/09.03.2010, pronunţata de Judecătoria Cluj-Napoca, şi modificarea acesteia în sensul de a se schimba temeiul în care s-a dispus încetarea procesului penal din art. 10 lit. g C.p.pen. în art. 10 lit. f C.p.pen., pentru lipsa plângerii prealabile.
Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.286 din 13 septembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei penale nr.260/09.03.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Decizia Tribunalului Cluj a fost atacată cu recurs de către inculpată care a solicitat schimbarea temeiului de încetarea procesului penal din art. 10 lit.g în art. 10 lit.f C.proc.pen. întrucât în speţă nu există plângerea prealabilă necesară formulată de către părţile vătămate, situaţie în care instanţa trebuie să lase nesoluţionată şi latura civilă a cauzei.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau, dacă a fost totuşi pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată, atunci când nu există temeiul juridic al răspunderii penale- infracţiunea- art. 17 alin 2 C.pen.; impedimente la punerea în mişcare a acţiunii penale şi la exercitarea ei există şi atunci când, deşi s-a săvârşit o infracţiune, aplicarea pedepsei este împiedicată printr-o cauză legală; în fine, există împiedicare şi atunci când nu este îndeplinită vreo condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. În primele două categorii de cazuri, punerea în mişcare sau exercitarea
acţiunii penale este obstaculată cu caracter definitiv, deoarece răspunderea penală nu poate interveni, fiind exclusă – nu există infracţiune – sau înlăturată printr-o cauză legală. În ultima categorie de cazuri, împiedicarea este temporară, cât timp nu este îndeplinită condiţia cerută de lege; dacă se îndeplineşte între timp condiţia cerută (se introduce plângerea prealabilă necesară, se obţine autorizarea prevăzută de lege), împiedicarea dispare şi acţiunea penală poate fi promovată sau exercitată, în afară de cazul în care îndeplinirea condiţiei depinde de respectarea unui termen.
Cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sunt prevăzute în art. 10 lit. a – j. Cazurile de la lit a- e au în vedere cauze care exclud răspunderea penală, prin inexistenţa infracţiunii, ceea ce lipseşte acţiunea penală de temeiul ei juridic, care este infracţiunea. La lit g- j sunt cazuri de împiedicare a aplicării pedepsei, ca urmare acţiunea penală rămâne fără obiect, nemaifiind posibilă sancţionarea penală. În fine, cazul de la lit f care se referă la diferite condiţii prealabile, cu termen sau fără termen, constituie impediment atât de drept penal, cât şi de drept procesual penal, care nu permite promovarea acţiunii penale cât timp este pendent.
Cazurile de la lit f-j C.proc.pen. atrag în cursul urmăririi penale, încetarea urmăririi, iar în cursul judecăţii încetarea procesului penal.
Câtă vreme în speţa de faţă se constată că părţile vătămate nu au formulat plângere prealabilă este incident cazul prevăzut la lit f sens în care se va admite ca fondat recursul declarat de inculpată în baza art 38515 pct 2 lit d C.proc.pen. împotriva deciziei penale nr. 286/13 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj pe care o va casa împreună cu sentinţa penală nr. 260/9 martie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca numai cu privire la temeiul încetării procesului penal şi rejudecând în această limită în baza art. 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit f C.proc.pen. va înceta procesul penal faţă de inculpată ca efect al lipsei plângerilor prealabile ale părţilor vătămate pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere prev de art 213 C.pen. cu aplicarea art 41, 42 C.pen..
Având în vedere temeiul încetării procesului penal, Curtea în baza art 346 alin 4 C.proc.pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate în cauză, părţile vătămate având posibilitatea de a formula pe cale civilă acţiuni pentru recuperarea prejudiciului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
