– Legea nr. 19/2000.
Instanţa a apreciat că nu există niciun impediment legal în utilizarea dispoziţiilor mai avantajoase privind reducerea vârstei de pensionare concomitent cu cele privind reducerea stagiului de cotizare conform Anexelor nr. 4 şi 5 la Legea 19/2000.
Aceasta cu atât mai mult cu cât stagiul complet de cotizare este reglementat separat de condiţiile privind reducerea vârstei standard de pensionare, respectiv în art. 77 alin. 3
din Legea nr. 19/2000, articol care nu impune utilizarea stagiilor complete de cotizare reduse conform Anexei nr. 4 şi 5 din lege doar în cazul asiguraţilor care au beneficiat de reducerea vârstei de pensionare conform aceloraşi anexe.
Dispoziţiile art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 se aplică în situaţiile prevăzute la art. 44, respectiv ale asiguraţilor prevăzuţi la art. 20 lit. a), c), d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. 1 şi 2 ale art. 43, respectiv mai puţin de 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a), mai puţin de 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) şi d), sau mai puţin de 15 ani în zona I de expunere la radiaţii, ori mai puţin de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii şi cu condiţia realizării stagiilor totale de cotizare necesare.
Acestea sunt situaţiile reglementate de art. 44, care au relevanţă în ceea ce priveşte art. 77 alin. 3 şi care nu au nicio legătură cu reducerea vârstei standard de pensionare, reglementată de acelaşi art. 44 ca un beneficiu şi nu ca un criteriu pentru aplicabilitatea art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, ori de câte ori asiguraţii se încadrează în situaţiile enumerate mai sus, li se aplică stagiul de cotizare reglementat de Anexele nr. 4 şi 5, indiferent dacă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare în baza Anexelor nr. 4 şi 5 sau a dispoziţiilor mai avantajoase ale art. 167 din Legea nr. 19/2000.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 1291 din 22 octombrie 2009)
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 6 octombrie 2008, contestatorul H.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea deciziei nr. 256383 din 12 august 2008.
în motivarea cererii arată contestatorul că, în conformitate cu menţiunile din carnetul de muncă, la data de 1 aprilie 2001 era încadrat cu o vechime de 16 ani, 11 luni şi 4 zile în grupa I de muncă cu 100% subteran, la care se adaugă şi perioada 1 aprilie 2001 – 1 noiembrie 2003, astfel încât se impune recalcularea pensiei şi plata drepturilor cuvenite.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 303 din 11 aprilie 2005 şi a sentinţei nr. 498 din 20 martie 2006, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 1381 din 22 iunie 2009, Tribunalul Suceava a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis contestaţia şi a anulat decizia nr. 25638 din 12 august 2008 emisă de intimată în sensul că punctajul mediu anual al petentului este de 2,22575 puncte, iar cuantumul pensiei cuvenit începând cu data de 1 aprilie
2008 este de 1.294 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, sub aspectul excepţiei invocate, că nu există identitate de obiect între cauza de faţă şi cele soluţionate prin sentinţele civile nr. 303 din 11 aprilie 2005 şi nr. 498 din 20 martie 2006, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava.
Cât priveşte fondul cauzei, s-a arătat, pe baza probelor administrate, că la stabilirea drepturilor de cuvenite contestatorului au fost avute în vedere toate documentele aflate la dosarul de pensionare.
S-a apreciat însă că acţiunea reclamantului este întemeiată sub alt aspect, şi anume al luării în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a unui alt stagiu de cotizare, şi anume de 21 ani, în loc de 30 de ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 în situaţia reclamantului, care se încadrează la art. 44 din Legea nr. 19/2000.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava Invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
în dezvoltarea acestor motive, recurenta susţine că sentinţa atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 41-44, art. 481 alin. 2, art. 77 şi respectiv art. 1671 din Legea nr. 19/2000, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Apreciază recurenta că faţă de prevederile legale mai sus arătate, expertiza întocmită în cauză conţine erori grave în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a punctajului.
Astfel, conform Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare necesar pentru deschiderea dreptului de al reclamantului este de 30 de ani şi 7 luni, iar împărţirea numărului total de puncte realizate de reclamant, respectiv 46.74073 puncte, s-a făcut conform prevederilor legale.
împărţirea numărului total de puncte realizate de reclamant la un stagiu de cotizare de 21 de ani este eronată şi încalcă prevederile legale stabilite în Anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, care se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă.
Precizează recurenta că, datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă, a fost posibilă reducerea vârstei standard de pensionare a reclamantului cu 9 ani şi 7 luni.
De asemenea, conform prevederilor art. 44 din Legea nr. 19/2000, asiguraţii prevăzuţi la art. 20 lit. a), c) şi d) din Legea nr. 19/2000, care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. I şi 2 ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în Anexele nr. 4 şi 5.
Prin decizia civilă nr. 1291 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefondat.
A reţinut Curtea că petentui a realizat un stagiu total de cotizare de 43 de ani şi 19 zile, din care: în grupa I de muncă 17 ani, 6 luni şi 18 zile; în grupa a ll-a de muncă 5 ani, 11 luni şi 26 zile; în condiţii speciale 1 an, 10 luni şi 3 zile; în condiţii normale 5 ani, 11 luni; stagiu asimilat 4 luni şi 17 ziie.
Locul de muncă în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii speciale, prevăzută de art. 20 alin. I lit. a) din Legea nr. 19/2000, întrucât, conform menţiunilor din carnetul de muncă, acesta şi-a desfăşurat activitatea ca miner subteran timp de 17 ani, 6 luni şi 18 zile.
Acelaşi reclamant a mai lucrat încă o perioadă de 1 an, 10 luni şi 3 zile în condiţii speciale de muncă, conform aceloraşi menţiuni din carnetul de muncă.
însumate, aceste două perioade au determinat reducerea vârstei standard de pensionare a intimatului cu 10 ani, conform tabelului nr. 4 al art. 167 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Contrar celor susţinute de recurentă, faptul că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă în condiţii speciale, încadrat ca atare prin dispoziţiile art. 20 alin. I lit. a) din Legea nr. 19/2000, nu poate avea consecinţe doar în ceea ce priveşte reducerea vârstei standard de pensionare în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în Anexele nr. 4 şi 5, ci efectele se răsfrâng şi în ceea ce priveşte determinarea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Astfel, dispoziţiile art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 stabilesc că în situaţiile prevăzute la art. 44, în care se încadrează şi reclamantul intimat, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. 1 se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în Anexele nr. 4 şi 5.
Aşa fiind, Curtea apreciază că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a admis contestaţia şi a stabilit că punctajul mediu anual pentru reclamant se determină prin împărţirea numărului total de 46.74073 puncte la stagiul de cotizare necesar prevăzut în Anexa nr. 4 la Legea nr. 19/2000, de 21 ani, în loc de 30 de ani şi 7 luni.
Condiţia ca intimatul să aibă realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani şi 7 luni este necesară pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, alături de îndeplinirea în mod cumulativ şi a celei privind vârsta standard de pensionare, conform art. 41 alin. I din Legea nr. 19/2000.
