în situaţia în care calea ferată pune la dispoziţie vagoane de mare capacitate, deoarece nu dispune de vagoanele de mică capacitate, la care s-a obligat prin programul de transport, şi vagoanele astfel puse la dispoziţie sunt considerate în cadrul programului de transport, nu-şi găseşte raţiune obligarea predătorului la un spor de 50%, pe motiv că nu a utilizat complet capacitatea vagonului, ceea ce era imposibil cu mărfurile voluminoase transportate.
(Secţia comercială, decizia nr. 274/26.03.1992)
Prin sentinţa civilă nr. 295/15.01.1992 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. „M.” S.A. Bucureşti împotriva pârâtei R.C.F.B., pentru restituirea sumei de 30.692 lei.
In motivarea sentinţei s-a arătat că suma de 30.692 lei a fost legal încasată de pârâtă, cu titlu de spor de 50% din taxa de transport datorată de reclamantă pentru vagoanele de mare capacitate, cu care s-au transportat lemne de foc şi care au fost încărcate la mai puţin decât tonajul vagonului, deoarece, conform pct. 14 pargr. 3 cap. 2 T.L.M.-C.F.R., pentru transportul expediţiilor de mărfuri voluminoase în vagoane de mare capacitate, puse la dispoziţie, la cererea predătorului, pe lângă tariful normal de transport, se percepe şi un spor de 50%.
S-a mai reţinut că sunt considerate voluminoase expediţiile de mărfuri ce utilizează mai puţin de 50% din limita de încărcare a vagonului şi că, potrivit pct. 14T.L.M.-C.F.R., lipsa menţiunii scrise pe care predătorul trebuie să o facă în scrisoarea de trăsură pentru vagoanele de mare capacitate, primite la încărcare, conform planului sau în afară de plan, nu scuteşte pe predător sau pe destinatar de plata sporului tarifar.
împotriva sentinţei, S.C. „M.” S.A. a declarat recurs, pe motiv că instanţa a aplicat greşit legea.
Recurenta a arătat că, potrivit art. 7/3 T.L.M.-C.F.R. partea I-a, predătorul are obligaţia să utilizeze integral tonajul sau volumul vagonului pus la dispoziţie pentru încărcare, iar în caz de nerespectare a acestei obligaţii, calea ferată urmând să refuze primirea la transport a vagonului.
Or, din scrisorile de trăsură depuse la dosar, se constată că vagoanele, dat fiind specificul mărfii (lemn de foc) nu au fost încărcate în întregime la capacitate, dar au fost utilizate în întregime la volum, dovadă şi faptul că staţia căii ferate de expediere a acceptat vagoanele la transport, fără obiecţiuni. Dealtfel, din scrisorile de trăsură rezultă că vagoanele au fost puse la dispoziţie din oficiu.
Prin întâmpinare la recurs, intimata a cerut respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate. Intimata a susţinut că R.C.F. efectuează un serviciu public, fiind în interesul societăţii ca lemnele să fie transportate, chiar dacă vagoanele sunt utilizate sub 50% din tonaj. Această situaţie explică primirea la transport a vagoanelor în litigiu, încărcate sub tonaj şi justifică sporul de taxă de transport încărcat, care să acopere diferenţa de taxă transport neîncasată – faţă de tonajul vagonului neutilizat integral.
Instanţa, examinând recursul, în raport de actele dosarului şi prevederile legale aplicabile, constată că este fondat.
Recurentei i s-au expediat de către I.F.E.T. Sebeş, în luna decembrie 1990, mai multe vagoane încărcate cu lemne de foc. Taxa de transport s-a achitat la destinaţie, de către recurentă. întrucât vagoanele – de mare capacitate – au fost încărcate la un tonaj inferior tonajului lor, staţia C.R de destinaţie – Băneasa – i-a încasat, pe lângă taxa de transport, şi un spor de 50% în baza T.L.M.-C.F.R. partea I-a cap. II – Dispoziţii generale de aplicare a tarifelor – paragr. 3 pct. 14.
încasarea sporului de 50% nu este însă legală.
Prin paragr. 3 pct. 14 cap. II T.L.M.-C.F.R. partea I-a s-a prevăzut că pentru transportul expediţiilor de mărfuri voluminoase, în vagoane de mare capacitate, puse la dispoziţie la cererea predătorului, pe lângă tariful normal de transport, se percepe un spor de 50%.
La acelaşi paragr. 4 pct. 14 – condiţii de aplicare – s-a precizat că cererea predătorului trebuie făcută prin menţiune scrisă în scrisoarea de trăsură şi că această menţiune trebuie făcută de predător şi atunci când vagoanele de mare capacitate au fost solicitate prin formularul „cerere de programare a vagoanelor Ia încărcare în plan sau în afară de plan”. Lipsa acestei menţiuni, s-a precizat în continuare, nu scuteşte pe predător de plata sporului tarifar.
R.C.F.B. nu a făcut dovada că prin programele lunare de transport pe calea ferată, anexă la contractul anual de prestaţii de transport pe calea ferată, încheiat de I.F.E.T. cu Regionala de căi ferate expeditoare s-au planificat pentru transport lemne de foc, vagoane de mică capacitate.
Din scrisorile de trăsură se constată că expeditoarea nu a cerut, prin menţiune scrisă în scrisoarea de trăsură, să i se pună la dispoziţie vagoane de mare capacitate.
R.C.F.B. nu a dovedit că expeditoarea a cerut modificarea programului de transport pentru punerea la dispoziţie a vagoanelor de mare capacitate, sau a cerut punerea la dispoziţie a acestor vagoane, în afară de plan, pentru ca lipsa menţiunii respective din scrisoarea de trăsură să fie fără relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea sporului.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că vagoanele au fost puse de cărăuş la dispoziţia predătorului, nu la cererea acestuia, ci din oficiu.
Faptul că transportatorul a pus la dispoziţie, din oficiu, în cadrul programului de transport, vagoane de mare capacitate, pentru transport de mărfuri voluminoase, vagoane cu care nu se putea asigura utilizarea la capacitatea tonajului, dovedeşte că staţia C.F. de expediţie nu a dispus de vagoane corespunzătoare.
Or, în această situaţie (în care calea ferată pune Ia dispoziţie vagoane de mare capacitate, deoarece nu dispune de vagoanele de mică capacitate, la care s-a obligat prin programul de transport, şi vagoanele astfel puse la dispoziţie sunt considerate în cadrul programului de transport), nu-şi găseşte raţiune obligarea predătorului la un spor de 50%, pe motiv că nu a utilizat complet capacitatea vagonului – ceea ce era imposibil cu mărfurile voluminoase transportate.
Este de presupus că tocmai în considerarea împrejurărilor ce determină punerea la dispoziţie, din oficiu, de către cărăuş, a acestor vagoane, prin pct. 14 par. 3 cap. II T.L.M.-C.F.R. partea I-a, ediţie 1973, menţinut în vigoare prin ediţia din 1984, paralel cu modificările şi completările ce-au survenit până Ia 1.01.1985, reproduse prin T.L.M.-C.F.R., ediţia 1984, s-a precizat că sporul de 50% se aplică la transportul expediţiilor de mărfuri voluminoase, în vagoane de mare capacitate „puse la dispoziţie, la cererea predătorului”.
Prin urmare, cum prin pct. 14 par. III, Cap. II T.L.M.-C.F.R. s-a menţionat expres că sporul de 50% se încasează numai dacă vagoanele de mare capacitate pentru transport de mărfuri voluminoase se pun la dispoziţie Ia cererea predătorului, iar vagoanele în litigiu nu au fost puse la dispoziţie la cererea predătorului, încasarea acestui spor de către R.C.F.B. este nelegală, fiind contrară propriilor sale reglementări.
Dealtfel, se constată că însăşi M.T.Tc., prin decizia 910/11.03.1991, pronunţată în dosarul nr. 1.479/1986, a hotărât în sensul celor mai sus arătate.
Astfel fiind, recursul urmează a se admite, sentinţa civilă 295/1992 urmând a se modifica, în sensul că acţiunea se va admite, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 30.629 lei, spor taxă transport necuvenit încasat şi a sumei de 2.995 Iei, cheltuieli de judecată.
