Recalcularea pensiei. Neluarea In calcul a veniturilor obţinute în acord global


– Legea nr. 57/1974: art. 12;

– O.U.G. nr. 4/2005;

– Legea nr. 19/2000.

Veniturile în acord global prevăzute în legislaţia anterioară anului 1989 nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcţie de realizarea indicatorilor, reglementată de legislaţia în vigoare la acea dată – art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii şi nu se au în vedere la recalcularea pensiei.

(Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia nr. 703 din 14 mai 2009)

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 7203/86/2008 din 15 octombrie 2008, reclamantul O G. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea drepturilor de prin luarea în calcul a sporului de acord global.

în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei prin cererea nr. 70073 din 21 august 2008 recalcularea pensiei prin valorificarea sporului şi a primelor menţionate în adeverinţa nr. 1687 din 12 august 2008 emisă de I.N.C.D.I.F. – „ISPIF”.

 arătat reclamantul că, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 4/2005, recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 şi că, în baza art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizate în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi avansurile, după caz, ale venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

A considerat reclamantul că primele şi acordul global reprezintă sporuri cu caracter permanent ce fac parte din câştigul brut realizat potrivit legii şi pentru care s-a plătit contribuţia individuală de asigurări sociale.

Soluţia adoptată de Casa Judeţeană de Pensii, de a refuza să valorifice veniturile suplimentare, o consideră ca fiind o încălcare a dispoziţiilor legale sus-menţionate.

în drept, s-au invocat art. 155 lit. e) şi f) din Legea nr. 19/2000, art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta C.J.P. Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că sporul de acord global nu are caracter permanent şi pentru că premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7203/86/2008, a fost respinsă contestaţia ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit cap. V din O.U.G. nr. 4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Or, tocmai o asemenea formă de retribuire a solicitat reclamantul a fi luată în calcul la stabilirea drepturilor sale de în baza adeverinţei nr. 1687 din 12 august 2008 eliberată de I.N.C.D.I.F. „ISPIF” Bucureşti, ceea ce contravine dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul O.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că veniturile omise a fi luate în calcul de pârâtă trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual şi a pensiei ca prestaţie de asigurări sociale, deoarece aceste sume, aşa cum se arată în adeverinţa nr. 1687 din 12 august 2008, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale.

A arătat recurentul că hotărârea primei instanţe încalcă dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. 4/2005, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cât şi principiul contributivităţii consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.

în drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea a reţinut următoarele:

Din adeverinţa nr. 1687 din 12 august 2008 emisă de I.N.C.D.I.F. – „ISPIF” Bucureşti rezultă că în perioada 1966 – 1990 contestatorul a realizat venituri sub formă de acord global plătite în conformitate cu H G. nr. 1975/1970 şi Legea nr. 57/1974.

Cap. VI din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, dispune că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Astfel, a reţinut Curtea, acest act normativ ce reglementează recalcularea pensiilor din sistemul public interzice în mod expres luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a sporului de acord global, spor de care contestatorul a beneficiat, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 1687 din 12 august 2008.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul a fost respins ca nefondat.