Faţă de împrejurarea că în contract nu există o clauză privind constrângerea pecuniară a debitorului obligaţiei pentru întârzierea în şi cum contractul nu poate fi completat de drept cu o clauză penală, nu se poate dispune obligarea cumpărătorului la plata penalităţilor de întârziere.
Pârâta, ne făcând dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 76/1992, nu poate beneficia de taxa de timbru în sumă de 10.000 lei, iar neconformarea la obligaţia de a achita taxa calculată la valoarea pretinsă se sancţionează cu anularea cererii.
(Secţia comercială, decizia nr. 165/27.02.1996).
Prin cererea înregistrată la 8.11.1994, reclamanta S.C. “K. I. E.” – S.R.L. a chemat în judecată pârâta “A. A.” – S.A. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.000.000 lei, contravaloare marfă, 8.000.000 lei, penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2.441, pronunţată la 8.09.1995, Judecătoria S. A. I. a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, a obligat pârâta la contravaloarea mărfurilor şi a penalităţilor de întârziere şi a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva S.C. “C. P” – S.R.L.
Pentru a da această soluţie, intanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtă a intervenit un contract prin care reclamanta s-a obligat să importe pentru pârâtă mărfuri. Acestea au fost importate, aflându-se în custodia reclamantei, pârâta având obligaţia să achite contravaloarea lor.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă s-a reţinut că, deşi i s-a pus în vedere acesteia să achite taxa de timbru legal datorată, pârâta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta.
în motivarea apelului se arată că apelanta nu a fost avizată de către intimata reclamantă cu privire la sosirea pompelor din import şi că reclamanta nu şi-a manifestat intenţia de a livra pârâtei aceste pompe. Cu privire la anularea cererii de chemare în garanţie arată că această măsură este ilegală, deoarece instanţa .de fond a obligat-o să timbreze cererea de chemare în garanţie la valoare, deşi taxa de timbru datorată trebuia să fie egală cu taxa achitată în cererea principală.
Apelul este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că între părţi a intervenit contractul nr. 1/8.01.1993, prin care intimata s-a obligat să livreze apelantei două pompe, că acestea au fost achiziţionate din import, că pentru încasarea contravalorii acestor măfuri intimata a emis factură, pe care apelanta a refuzat-o la plată, fără nici o justificare.
Susţinerea apelantei că nu a fost avizată în legătură cu sosirea pompelor urmează a fi înlăturată, având în vedere că prin corespondenţa purtată cu aceasta, aflată la dosarul cauzei, rezultă atât încunoştiinţarea apelantei privind sosirea pompelor din import, cât şi intenţia intimatei de a i Ie livra condiţionat de achitarea contravalorii lor.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond, în mod legal, a obligat apelanta la plata contravalorii mărfurilor contractate şi neridicate.
Cu privire la obligarea apelantei Ia plata penalităţilor de întârziere, se reţine că în contractul părţilor nu a existat o clauză privind constrângerea pecuniară a debitorului obligaţiei pentru întârzierea în executare şi cum convenţia părţilor nu poate fi completată de drept cu o clauză penală, obligarea apelantei la plata penalităţilor de întârziere apare ca nelegală, urmând să fie înlăturată.
Prin încheierea din 31.03.1995, instanţa de fond a pus în vedere apelantei pârâte să timbreze cererea de chemare în garanţie formulată împotriva S.C. “C. R” – S.R.L. cu suma de 1.000.000 Iei, iar prin încheierea din 26.05.1995, a pus în vedere apelantei să timbreze cererea de chemare în garanţie cu suma de 197.540 lei. Apelanta pârâtă, neconformându-se dispoziţiei instanţei, corect s-a anulat cererea de chemare în garanţie, ca netimbrată.
Măsura instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a se menţine, având în vedere că apelanta pârâtă, nefăcând dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 76/1992, nu putea beneficia de taxa de timbru, în valoare de 10.000 lei.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
