TRIBUNALUL PRAHOVA
SECŢIA I CIVILĂ
DOSAR NR. …/105/2012
SENTINŢA CIVILĂ NR. 5341
…
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. …/105/2012, contestatorul MC, în contradictoriu cu pârâta SC R H ROMANIA SRL, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate, în principal, tardivitatea emiterii deciziei de sancţionare nr. …/19.03.2012, ca urmare a nerespectării disp. art. 252 alin. 1 din Codul muncii, în subsidiar, nulitatea absolută a deciziei nr. …/19.03.2012, ca urmare a nerespectării disp. art. 252 alin.2 lit. b, c şi e din Codul muncii, iar pe fondul cauzei, să se dispună anularea deciziei de sancţionare, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei, în sensul radierii sancţiunii şi obligării intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost privat de la momentul aplicării sancţiunii şi de care ar fi beneficiat dacă era adjunct raion, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a susţinut că sancţiunea aplicată vizează o aşa-zisă faptă comisă în data de 05.01.2012, iar decizia de sancţionare este emisă abia la data de 19.03.2012, respectiv peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
A mai adăugat faptul că în preambulul deciziei de sancţionare, intimata se limitează a preciza faptul că reclamantul a fost convocat la conciliere în vederea efectuării cercetării prealabile, fără a indica motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat. De asemenea, nu s-au indicat în cuprinsul deciziei de sancţionare prevederile din statutul de personal sau din contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de reclamant.
Mai mult, nu a fost indicat nici termenul în care poate fi contestată decizia de sancţionare de către salariat.
Pe fondul cauzei, contestatorul a susţinut că angajatorul a dat dovadă de rea-credinţă, suprasolicitând angajaţii şi neasigurând personalul necesar celor două schimburi. A susţinut, de asemenea, faptul că intimata nu a făcut dovada faptului că nerecuperarea laptop-ului s-a datorat aşa-zisei neglijenţe grave manifestate de contestator şi că laptop-ul nu a putut fi recuperat, deşi în cadrul magazinului existau montate camere video. A mai adăugat că intimata nu a precizat ce criterii au stat la baza aprecierii neglijenţei grave şi a aplicat o sancţiune prea aspră în raport cu împrejurările în care s-a săvârşit aşa-zisa faptă.
În drept, a invocat prevederile art. 252 alin. 5, art. 268, art. 270, 271 Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
În motivare, a precizat că data la care angajatorul a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare este 27.02.2012, data la care subscrisa, în calitate de angajator, a şi declanşat cercetarea disciplinară.
De asemenea, intimata a precizat că a descris fapta, precizând în cadrul deciziei de sancţionare şi prevederile din statutul personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau cel colectiv care au fost încălcate de către salariat.
Mai mult, a susţinut intimata, prin convocarea nr. …/01.03.2012, i s-a pus în vedere salariatului că, dacă este membru al unei organizaţii sindicale, poate fi asistat pe perioada cercetării prealabile de un reprezentant al organizaţiei sindicale.
Totodată, a menţionat că legea nr. 62/2011 a dialogului social care a fost publicată în MO la data de 10.05.2011 şi a intrat în vigoare la data de 13.05.2011 şi care prevedea că măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă, era activă şi aplicabilă la momentul emiterii deciziei nr. 2856/15.06.2011.
Astfel, intimata a susţinut că decizia de sancţionare a fost emisă în conformitate şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente. Mai mult, a susţinut că, urmare a acordului nr. 14785/18.06.2012, încheiat între părţi, contractul de muncă nr. 5194/III/U/26.11.2009 al reclamantului a încetat în baza art. 55 lit. b Codul muncii, reclamantul nemaifiind angajat al intimatei începând cu data de 01.07.2012.
La data de 13.11.2012, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
În şedinţa publică din 14.11.2012, părţilor le-a fost încuviinţată proba cu acte.
Din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:
Reclamantul MC a fost angajat al societăţii intimate, începând cu data de 18.11.2009, ocupând funcţia de adjunct şef raion de mărfuri alimentare/nealimentare în baza contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. …/III/U/26.11.2009.
La data de 01.08.2011, părţile a încheiat un act adiţional în care au stipulat că “începând cu data de 01.08.2011, se modifică temporar, pe perioada 01.08.2011-31.01.2012, următoarele clauze ale contractului individual de muncă, astfel:
F. Atribuţiile postului: Fişa de post existentă (a se vedea Fişa de post Adjunct Sef Raion de Mărfuri alimentare/nealimentare – cod 413112) se completează cu fişa anexată.
Prin decizia nr. …/19.03.2012, emisă de intimată, începând cu data de 01.04.2012, contestatorul a fost sancţionat cu retrogradarea în funcţia de lucrător comercial, cu salariul aferent funcţiei, respectiv 930 lei, pe o perioadă de 60 de zile (aprilie şi mai 2012), conform art. 248 alin. 1 lit. b din legea nr. 53/2003 (Codul muncii).
Fapta reţinută în cuprinsul deciziei de sancţionare a fost că, la data de 05.01.2012, când angajatul a pregătit coletele cu produse în garanţie primite de la clienţi pentru a le expedia către firmele cu care sunt încheiate contracte de service, nu a verificat corespondenţa între produsele aflate în colete şi registrul de reparaţii, un laptop marca Acer AS57426 defect returnat pentru service de către client nu a fost identificat iar clientului a trebuit să i se înmâneze un alt laptop din acelaşi model din stocul magazinului, cu un prejudiciu în valoare de 1499 lei. S-a reţinut că angajatul nu a respectat prevederile Regulamentului de funcţionare al Service clienţi.
Cu privire la pretinsa tardivitate a emiterii deciziei de sancţionare faţă de dispoziţiile art. 252 alin. 1 din Codul muncii, Tribunalul reţine că cercetarea disciplinară a contestatorului a fost declanşată ca urmare a întocmirii referatului înregistrat cu nr. …/27.02.2012, întocmit de dl. CG, având funcţia de şef birou securitate în cadrul magazinului real Ploieşti.
Ca urmare a întocmirii referatului sus-menţionat, conducerea magazinului a fost informată cu privire la faptul că, la data de 05.01.2012, contestatorul nu a respectat atribuţiile care îi reveneau, respectiv nu a verificat corespondenţa între datele din comanda de reparaţie pentru fiecare produs în parte, produsul în sine şi cele din Registrul de reparaţii.
Potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii, “angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.
Se reţine că primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat cu aplicarea sancţiunilor disciplinare sau angajatorul persoană fizică a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii (printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, etc., având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unităţii).
Termenul în discuţie se calculează pe zile libere, conform art. 101 alin. 1 din C.p.c., adică nu intră în calcul nici ziua când a început, nici cea în care s-a sfârşit. Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, iar aplicarea acesteia, cu nerespectarea termenului, va fi nelegală.
Având în vedere faptul că data la care angajatorul a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare este 27.02.2012, sancţiunea disciplinară din data de 19.03.2012 a fost aplicată în termenul prevăzut de lege.
Cu privire la pretinsa necuprindere a tuturor menţiunilor prevăzute de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute de către decizia de sancţionare, Tribunalul reţine următoarele:
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, “sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, precum şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”.
Astfel, pentru a fi legală, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă toate elementele enumerate de text, întrucât lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator. Trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancţionat cel în cauză, respectiv în ce constă aceasta, modalitatea în care a fost săvârşită, precizarea prevederilor care au fost încălcate de către angajat, precum şi indicarea în cadrul deciziei de sancţionare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariatul învinuit, asigurându-se pe această cale dreptul lui la apărare.
Din analiza menţiunilor deciziei de sancţionare, Tribunalul consideră că toate aceste menţiuni sunt cuprinse în decizia de sancţionare contestată, fiind cuprinsă data la care s-a constatat săvârşirea abaterilor disciplinare, respectiv 27.02.2012, data abaterilor disciplinare, 05.01.2012, locul săvârşirii faptei, magazinul real – Ploieşti, faptele efectiv săvârşite, descrise concret, dispoziţiile încălcate, urmările înregistrate, efect al nerespectării atribuţiilor de serviciu, respectiv cauzarea unui prejudiciu în valoare de 1499 lei.
Chiar dacă nu se menţionează expresis verbis, decizia de sancţionare cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat apărările salariatului şi anume faptul că acesta a recunoscut că nu a verificat corespondenţa între conţinutul coletelor şi înscrisurile specifice din registrul reparaţii şi că a cunoscut că avea această obligaţie.
Faţă de toate aceste considerente, Tribunalul consideră că decizia de sancţionare contestată cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de disp. art. 252 alin. 2 Codul muncii.
Faţă de prevederile art. 52 alin. 2 din CCM aplicabil, Tribunalul reţine că, prin convocarea nr. …/01.03.2012, comunicată salariatului, i s-a pus în vedere acestuia că, dacă este membru al unei organizaţii sindicale, poate fi asistat pe perioada cercetării prealabile de un reprezentant al organizaţiei sindicale.
Potrivit art. 252 alin. 5 din Codul muncii, “decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării”.
Iar potrivit art. 211 lit. a din legea dialogului social nr. 62/2011, măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.
Ambele termene au fost respectate de către contestator, din moment ce acesta a contestat la data de 12.04.2012 decizia de sancţionare care i-a fost comunicată la data de 19.03.2012, Tribunalul apreciind că decizia a fost contestată la instanţă în termen.
Din probele administrate în cauză, rezultă că decizia de sancţionare contestată a fost întocmită în conformitate şi cu respectarea disp. art. 252 din Codul muncii, sancţiunea a fost aplicată contestatorului cu respectarea procedurii prevăzute de lege, sancţiunea fiind aplicată acestuia cu respectarea gradului de vinovăţie a salariatului, determinarea precisă a consecinţelor abaterii disciplinare săvârşite, precum şi evidenţierea comportamentului general al contestatorului.
Astfel, se reţine că reclamantul avea cunoştinţă de faptul că trebuia să verifice articolele expediate la reparat, recunoaşte faptul că nu a verificat corespondenţa între conţinutul coletelor şi înscrisurile specifice din Registrul de reparaţii. Mai mult, contestatorul nu şi-a amintit cu certitudine ce a făcut cu copiile comenzilor de reparaţie, nici cu AWB-ul pentru articolul ACER, nelăsând colegului de birou aceste documente la ieşirea din program deşi acesta din urmă se mai afla la serviciu.
Totodată, se reţine şi cuantificarea prejudiciului produs de către contestator, prin neglijenţa manifestată în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, respectiv paguba în sumă de 1499 lei, reprezentând costul laptop-ului dat clientului în locul celui iniţial, adus la Service clienţi, neputând fi recuperat nici laptop-ul trimis la reparat deoarece angajatul neîntocmind toate formalităţile şi documentele necesare, produsul nu a fost găsit.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul va respinge contestaţia formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge contestaţia formulată de reclamantul MC, în contradictoriu cu pârâta SC R H ROMÂNIA SRL, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.11.2012.
