În motivarea actiunii reclamantii arata ca la data de 01.10.2005 „ au cumparat” (asa cum s-au exprimat) de la D. M. (decedat la 13.01.2008) si de la pârâte, imobilul casa de locuit cu 2 camere si teren aferent în suprafata de 147 m.p. ( din masuratori 196 m.p), pentru care au achitat integral pretul vânzarii de 40.000.000 ROL , intrând în posesia acestuia.
În continuarea actiunii reclamantii arata ca în momentul în care au încercat sa perfecteze actul de vânzare-cumparare în forma autentica, au constatat ca vânzatorii promitenti nu detineau acte de proprietate, la rândul lor dobândind imobilul în anul 1968 tot printr-un înscris sub semnatura privata.
Pe fondul acestei situatii, reclamantii au promovat prezenta actiune, considerând ca au exercitat o posesie neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de ,atât pentru autorii acestora cât si pentru ei, care au continuat posesia .
Se indica în actiune ca fiind D. M., decedat la 13.01.2008 si care nu a obtinut un titlu de proprietate pentru imobile, dar fara a motiva cum s-a produs jonctiunea posesiilor.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 1860 Cod civil, art. 645, 1837 si art. 1846-1847 Cod civil.
Judecatoria, prin sentinta civila nr. 1476 din 29 iunie 2011 a respins ca nefondata actiunea.
Instanta a motivat – în esenta – ca nu s-a creat un raport juridic valabil pentru jonctiunea posesiilor în vederea invocarii uzucapiunii de 30 de ani ca mod de dobândire a unui drept real .
Potrivit dispozitiilor art. 1860 Cod civil „orice posesor are facultatea spre a putea opune prescriptia sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau”.
Jonctiunea posesiilor este posibila daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii : sa fie vorba de o posesie propriu zisa si cel ce invoca jonctiunea posesiilor sa fie succesor în drepturi al autorului.
Antecontractul de vânzare-cumparare a dat nastere unei obligatii de „a face” în sarcina promitentilor vânzatori si anume de a vinde în forma autentica, imobilul promis, iar în favoarea reclamantilor, ca beneficiari ai promisiunii de vânzare. S-a nascut un drept ce le permite , potrivit dispozitiilor art. 1073 Cod civil, sa solicite executarea întocmai a obligatiei asumate de catre debitori – pârâtele în speta.
În acest context, instanta a apreciat ca jonctiunea posesiilor nu este posibila întrucât reclamantii prin actiunea lor, tind în realitate la realizarea vânzarii-cumpararii, în conditiile în care înstrainatorul nu este proprietarul lucrului.
Împotriva sentintei au declarat recurs reclamantii, care considerând ca sunt îndeplinite cele doua conditii necesare si suficiente pentru a se putea constata dobândirea proprietatii prin uzucapiune, folosindu-se jonctiunea posesiilor, au conchis la admiterea actiunii lor.
Recurentii sustin ca au facut dovada ca exercita o posesie utila, netulburata si sub nume de proprietar, (prima conditie) si respectiv, ei sunt succesori în drepturi au autorilor lor (a doua conditie).
Recursul este neîntemeiat.
Jonctiunea posesiilor presupune existenta cumulativa a urmatoarelor conditii:
1- sa fie vorba de posesii propriu – zise întrucât detentia precara nu este susceptibila de jonctiune cu posesia actuala (adica, atât posesia reclamantilor, cât si aceea a autorilor lor trebuia sa fie astfel de posesii);
În speta, posesia exercitata de catre reclamantii-recurenti nu a îndeplinit aceste conditii, întrucât desi, au pretins ca au dobândit si au stapânit bunul ca niste adevarati proprietar, începând din anul 2005, recurentii-reclamanti nu au procedat la declararea la rol a terenului posedat si nu au achitat niciodata taxele si impozitele aferente, neîntelegând sa se comporte ca adevarati proprietari. Dimpotriva, din certificatul eliberat de primarie la 28 aprilie 2011(fila 29, dosar fond), rezulta ca imobilul este înscris în rol pe numele defunctului.
Având în vedere ca pentru a exercita posesia trebuie îndeplinite cumulativ doua conditii – efectuarea de acte materiale de detinere si de folosire a bunului (corpus) si intentia efectuarii acestor acte pentru sine, în maniera în care le-ar fi exercitat proprietarul dreptului real asupra bunului (animus), se retine ca, în speta, cel de-al doilea element nu a fost dovedit, simpla folosire a terenului exercitata de catre recurenti în absenta declararii terenului la rol, nefiind suficienta pentru caracterizarea posesiei ca utila, în sensul art. 1847 Cod civil.
2- cel ce invoca jonctiunea sa fie un succesor în drepturi al autorului – posesorul precedent ; asa cum rezulta din sesizarea pentru deschiderea succesiunii lui Dinu Marin, recurentii nu sunt succesori în drepturi al defunctului, nefacând parte dintre mostenitorii acestuia.
Întrucât, în cauza, reclamantii nu sunt mostenitori ai posesorilor anteriori, iar pentru a uzucapa posesia trebuie exercitata sub nume de proprietar, reclamantii putând avea calitatea de succesori doar daca au încheiat cu posesorii anteriori un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu.
Or, antecontractul de vânzare-cumparare dintre reclamanti si posesorii anteriori nu a creat legatura autori-succesori, ci a dat nastere unei obligatii de a face, conform art. 1073 Cod Civil – cum corect a retinut si prima instanta – astfel ca nu poate opera jonctiunea posesiilor.
Fata de aceste consideratii recursul va fi respins, în temeiul art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedura civila.
