Litigiu de muncă . Personal didactic şi didactic auxiliar. Salarizare în baza Legii 221/2008.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data 19.02.2009 de reclamanţii A. M.,V. G., U. – B. I., N. N., C. E., B. M., C. D., R. A., M. I., P.-S. L., M. L., B. M., U. A., C. S., D. A., T. I., N. S., C. R., C. E., L. N., A. M., G. G., D. M., A. D., A. L., C. B., A. I., V. R. reprezentanţi prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani au chemat în judecată pârâţii Şcoala Generală nr. X Dorohoi, Consiliul Local Dorohoi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicitând obligarea la calcularea şi la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma aplicării începând cu 01.10.2008 a Legii nr.221/2008; obligarea la calcularea şi la plata de daune interese reprezentând despăgubiri egale cu rata inflaţiei; dobânda legală începând cu data scadenţei sumelor pretinse şi până la plata lor efectivă precum.
În motivare, au arătat că, prin O.G. 15/2008 au fost stabilite creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, această ordonanţă fiind aprobată cu modificări prin Legea nr.221 din 27.10.2008.
Arată că, prin articolul unic s-a aprobat O.G. 15/2008 cu modificările pentru art.1 alin.1 lit.c în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1 pct.2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1 a fost stabilită:
– pentru intervalul 01.01. -31.03.2008 ca fiind 259,593 lei:
– pentru intervalul 01.04. -30.09.2008 ca fiind 275,168 lei;
– pentru intervalul 01.10. -31.12.2008 ca fiind 400 lei, aceste valori reprezentând valoarea de referinţă pentru creşterile salariale următoare.
Anexele 2 şi 3 din O.G. 15/2008 se referă la funcţiile didactice şi didactice auxiliare din învăţământul preuniversitar de stat. Ulterior promulgării şi publicării Legii 221/2008, sub pretextul că efortul financiar necesar pentru asigurarea creşterilor salariale nu putea fi susţinut, a fost emisă O.G. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ din anul 2008 prin care s-a amânat aplicarea Legii 221/2008 pentru luna aprilie a anului 2009. Acest act normativ a fost atacat ca fiind neconstituţional, iar prin Decizia pronunţată la 03.12.2008 Curtea Constituţională a stabilit că este neconstituţional rămânând ca Legea 221/2008 să se aplice începând cu 01.10.2008 prin luarea în considerare a coeficientului 1,000 ca fiind 400 lei, ceea ce determină o creştere salarială pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat.
În fapt, susţin reclamanţii, Legea 221/2008 nu a fost pusă în aplicare, iar creşterea salarială nu a avut loc.
În afara prejudiciului creat prin neachitarea drepturilor salariale majorate s-a creat şi prejudiciul determinat de fenomenul inflaţiei şi prin lipsirea de folosinţa sumelor de bani cuvenite în vederea producerii de fructe civile.
În drept, au invocat Legea 221/2008, art.161 alin.4 din Codul Muncii raportat la art. 998-999 Cod civil, art.3 din Legea 365/2002 pentru aprobarea O.G. 9/2000, H.G. 538/2001 privind Normele Metodologice pentru finanţarea Învăţământului Preuniversitar de stat, art.274 Cod proc.civ.
La cerere a fost anexat Tabelul nominal cu semnăturile reclamanţilor şi funcţiile acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a invocat pe calea excepţiei, lipsa calităţii sale procesual pasive arătând că, această calitate presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii sau faţă de care se poate realiza interesul respectiv, situaţie inexistentă în speţă. Între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult neexistând nici o obligaţie din partea acestuia cu privire la calcularea şi plata salariilor.
Arată că, prin definiţie raporturile de muncă au caracter „intuitu personae” şi presupun existenţa numai a două părţi contractante spre deosebire de raporturile civile şi comerciale. A invocat art.10 din Codul Muncii şi a specificat faptul că angajatorul, aşa cum este definită noţiunea de angajator prin art.10 şi art. 14 din Legea 53/2003 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea 84/1995 şi art.22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, este numai directorul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică. Mai arată acest pârât că, nu are atribuţii în finanţarea cheltuielilor de personal pentru învăţământul preuniversitar de stat, indicând art.14 din Legea 500/2002 privind finanţele publice şi specificând că, sumele de bani reprezentând drepturi salariale ale personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităţilor locale conform art.13 alin.1 din OUG nr.32/2001, art.16 şi 18 din H.G. nr.538/2001 privind aprobarea normelor Metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, a menţionat că, solicitarea reclamanţilor privind plata drepturilor salariale începând cu 01.10.2008 este neîntemeiată, ignorându-se cadrul legislativ în vigoare şi anume OUG 151/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, dar şi prevederile OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul personalului din sectorul bugetar. Susţine pârâtul că, faţă de prevederile art. I din OUG nr.151/2008 s-a modificat şi completat actul normativ reprezentat de O.G. nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008. Indică în acest sens art.1 pct.2 din OUG 151/2008. Mai arată că, potrivit art.2 din OUG nr.1/2009 respectiv prin art.2 din acest act normativ s-a stabilit că, art.1 ind.1 alin.1 lit.a şi b din O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ aprobată prin Legea 221/2008 cu modificările şi completările ulterioare se modifică şi au următorul cuprins:
– pentru perioada 01.01. -31.03.2009 coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,00 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele 1.1 a), 1.2 a), 2 a şi 3 a b) ;
– pentru perioada 01.04. – 31.08.2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinută prin multiplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorii coeficientului de multiplicare nr.1,00 prevăzut pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în Anexele nr.1.1 b, 1.2 b, 2 b şi 3 b.
Susţine acest pârât că, faţă de aceste acte normative pretenţiilor reclamanţilor apar ca neîntemeiate.
Prin Încheierea din 01.04.2009 s-a dispus suspendarea judecăţii în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod proc .civ. până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. xxxx/40/2008, care avea acelaşi obiect şi în care a fost sesizată Curtea Constituţională cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr.151/2008.
Prin cererea formulată la 23.06.2009 reprezentantul reclamanţilor Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani a solicitat repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii arătând că, în dosarul nr.xxxx/40/2008 a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va soluţiona cu prioritate excepţia invocată în cauză, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Bucureşti pe care o va respinge, întrucât această instituţie (ca de altfel şi ceilalţi pârâţi) are atribuţii în procedura de finanţare a învăţământului, aşa încât este necesară judecata în contradictoriu cu toţi pârâţii în vederea asigurării opozabilităţii hotărârii.
Astfel, conform art. 10 din HG 538/2001 în vederea cuprinderii în bugetul instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat a finanţării proporţionale cu numărul de elevi sau preşcolari, asigurată din bugetele locale, se procedează astfel:
a) Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educaţiei şi Cercetării criteriile şi standardele pentru stabilirea finanţării proporţionale a instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării aprobă criteriile şi standardele după consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
b) Pe baza criteriilor şi standardelor aprobate Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării costurile medii anuale orientative pe elev/preşcolar, pe niveluri şi profiluri de instruire, în funcţie de care se stabileşte finanţarea proporţională.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
c) După aprobare, costurile medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanţarea proporţională.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că:
Potrivit ART. 48 din legea 128 /1997 salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învăţământul constituie o prioritate naţională, ţinând seama de responsabilitatea şi complexitatea muncii, de pregătirea şi experienţa profesională, de rolul şi importanţa activităţii prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit alineatelor (3) şi(4) ale aceluiaşi articol, salariile de bază pentru personalul didactic şi didactic auxiliar se stabilesc, inclusiv pe baza elementului reprezentat de valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, valoare care se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite.
Prin Legea Nr. 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 s-au reglementat creşterile salariale ce se urmau să se acorde în anul 2008 personalului din învăţământ.
Potrivit articolului unic al acestei legi, s-a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cu modificările reglementate, printre care şi cele de la punctul 3, potrivit cărora :
La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“c) pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
– 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;
-1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creştere de 6%;
– 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.”
Faţă de aceste reglementări, rezultă că,începând cu data de 01.octombrie 2008, apare întemeiată cererea reclamanţilor care ocupă funcţii didactice dintre cele prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 şi care –prin urmare – erau îndreptăţiţi la stabilirea drepturilor salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 ca fiind de 400 lei.
Potrivit susţinerilor pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, faţă de prevederile art. I din OUG nr.151/2008 s-a modificat şi completat actul normativ reprezentat de O.G. nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008,iar potrivit art.2 din OUG nr.1/2009 s-a stabilit că, art.1 ind.1 alin.1 lit.a şi b din O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ aprobată prin Legea 221/2008 cu modificările şi completările ulterioare s-au modificat .
Instanţa nu poate primi apărările invocate de către pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării potrivit cărora reclamanţii ar ignora cadrul legislativ în vigoare, respectiv OUG 151/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, sau prevederile OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul personalului din sectorul bugetar.
În analizarea acestor aspecte instanţa are în vedere că prin Decizia Nr. 842 din 2 iunie 2009 a referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în M.O. nr. 464 din 6 iulie 2009 s-a statuat că aceste dispoziţii cu privire la care s-a invocat excepţia sunt neconstituţionale .
În considerentele deciziei sale, Curtea a reţinut că prevederile art. I pct. 2 şi 3 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 reduc, în mod substanţial, majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 în acelaşi mod în care a operat şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008 în legătură cu care s-a emis Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, declarând-o neconstituţională. Curtea, prin decizia menţionată, a statuat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 41 şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, Curtea a constatat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Ca urmare, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie şi a declarat neconstituţionale aceste prevederi.
În ceea ce priveşte Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 1/2009 instanţa constată că prin Decizia Nr. 989 din 30 iunie 2009 emisă de Curtea Constituţională şi publicată în Monitorul oficial nr. 531 din 31 iulie 2009, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ şi ale art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
De altfel instanţa mai reţine că în cuprinsul acestei decizii Curtea Constituţională a statuat că „….ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă să se aplice şi să îşi producă efectele pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 şi celelalte care vizează perioada de după 1 mai 2009 să fie neconstituţionale şi să îşi înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condiţiile în care art. I pct. 2 şi 3 este lovit de acelaşi viciu de neconstituţionalitate extrinsec, întrucât creşterile salariale preconizate prin Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 şi nici pentru anul 2009, contrar voinţei Parlamentului.”
Faţă de cele arătate mai sus şi constatând că potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, reprezentate de Legea 221/2008 reclamanţii erau îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 de 400 lei începând cu data de 01.10.2008, va admite acţiunea reclamanţilor şi , în consecinţă va obliga pârâţii Şcoala Generală nr. 5 Dorohoi şi Consiliul Local Dorohoi să calculeze şi să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 de 400 lei prevăzută de Legea nr. 221/2008 şi cele efectiv încasate în perioada lucrată în intervalul 1.10.2008 – 02.10.2009.
Conform art. 161 alin. 4 din Legea 53/2003 întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligaţiei de plată a diferenţelor salariale cuvenite reclamanţilor, avându-se în vedere deprecierea monedei naţionale prin inflaţie, instanţa va admite cererea reclamanţilor de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflaţie, de la data scadenţei pană la data plăţii efective.
Întrucât prin întârzierea plăţii acestor sume, reclamanţii au fost lipsiţi de folosinţa banilor, în baza art.161 alin.4 coroborat cu art.295 alin.1 Codul muncii şi art.1088 Cod civil, instanţa va obliga pârâţii şi la plata dobânzii legale prev. de O.G. 9/2000 aplicată la sumele datorate,începând cu data punerii în întârziere,respectiv 19.02.2009, până la data plăţii efective.
