Faţă de împrejurarea că prin procesul-verbal comercial (legal întocmit) s-a stabilit marfa sosită şi preluată de destinatara-reclamantă, iar din conţinutul facturii externe rezultă ce marfă s-a expediat şi preţul acesteia, comparând cele două documente se constată lipsa unor mărfuri pentru care răspunderea cărăuşului este de necontestat, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 pct. 1 din Convenţia S.M.G.S.
(Secţia comercială, decizia nr. 398/17.09.1990)
Prin acţiunea introdusă la 1.12.1989 de I.C.R.RM.C.I. s-a solicitat obligarea M.T. la plata sumei de 3.379 lei, daune şi 84 lei, cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a motivat pretenţiile arătând că la preluarea vagonului cu terminaţia 830-2, STI nr. 19.6781/10041, sosit în Staţia S., la 9.01.1989, cu marfă din import R. Cehoslovacia, a constatat lipsa unor colete, în condiţiile menţionate în procesul-verbal comercial nr. 137/1989, şi că sesizarea instanţei s-a impus datorită nerezolvării reclamaţiei administrative nr. 4.366/ 11.04.1989, aflată în curs de tratare la data efectuării concilierii directe din 3.10.1989.
Soluţionând litigiul prin sentinţa civilă nr. 5.934 din 21.12.1989, instanţa legal învestită a respins acţiunea, cu motivarea că din procesul-verbal comercial nu rezultă conţinutul celor 4 colete lipsă şi nici valoarea lor.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, susţinând că prin compararea cantităţilor de marfă menţionate în procesul-verbal comercial cu factura externă a rezultat lipsa produsă pe timpul transportului şi s-a calculat prejudiciul dedus judecăţii, cu precizarea că marfa a sosit la destinaţie fără specificaţia întocmită de furnizoarea externă.
Recursul este întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 7 pct. 2 alin. 2 din Convenţia S.M.G.S., la reclamaţia administrativă trebuie să se ataşeze, în afara scrisorii de trăsură, procesul-verbal comercial, documentul care confirmă valoarea mărfii pierdute sau avariate şi alte documente pe care se bazează reclamaţia.
Or, în speţă, rezultă că reclamanta a depus procesul-verbal comercial nr. 137/1989, documentul de transport internaţional şi factura externă nr. 12/14/8/597, menţionând că marfa a fost vămuită cu buletinul 365/11.01.1989.
Atât apărarea pârâtului, cât şi considerentele instanţei apar formale, întrucât, aşa cum susţine recurenta, prin procesul-verbal comercial (legal întocmit) s-a stabilit marfa sosită şi preluată de destinatară-reclamată, iar din conţinutul facturii externe rezultă ce marfă s-a expediat şi preţul acesteia, din compararea celor două documente constantându-se lipsa a 3 buc. pick-up-uri NC şi a unui pick-up-NZC.
Dar, în factura externă pick-up-urile NZC sunt facturate împreună cu boxele ARS 8.204 (care n-au lipsit) şi, întrucât recurenta n-a prezentat preţul extern al pick-up-urilor de acest tip, pentru a se putea stabili cuantumul real şi legal al prejudiciului şi, în condiţiile în care se află în posesia boxelor, preţul de 98 Rbl, luat în calcul, nu poate fi primit, respingerea pretenţiei sale pentru suma de 1.519 lei apare întemeiată (având posibilitatea retractării, în condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă).
Cât priveşte dauna înregistrată prin neprimirea celor 3 pick-up-uri NC 300, facturate ca atare la preţul de 40 Rbl bucata (cu precizarea că răspunderea cărăuşului este de necontestat, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 pct. 1 din Convenţia S.M.G.S.), urmează a se vedea că, în baza art. 24 S.M.G.S., acţiunea este întemeiată pentru suma de 1.860 lei, cu cheltuieli de judecată aferente, în ambele instanţe, conform art. 276 Cod proc. civilă.
Astfel fiind, urmează ca admiţându-se recursul, în baza art. 312 pct. 2 lit. a Cod proc. civilă, să se modifice sentinţa în consecinţă.
Notă: Cu privire la SMGS, a se vedea nota de la speţa nr. 233.
