Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 29 din data de 03.02.2015
SECTIA A II – A CIVILA, DE ADMINISTRATIV SI FISCAL.
PROCEDURA INSOLVENTEI. Cerere de deschidere a procedurii formulata de organele fiscale. Contestatie la cererea de deschidere a procedurii întemeiata pe contestarea titlurilor fiscale. Procedura de contestare nefinalizata. Culpa debitorului în neefectuarea demersurilor legale pentru finalizarea procedurii de contestare a actelor fiscale. Creanta, certa, lichida si exigibila.
– art. 1, art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/ 2006
– art. 215 si urm. Cod de procedura fiscala
Decizia nr.29/C/2015-A din 03.02.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr.5711/83/C/2013/a1 – A
Prin sentinta nr. 258/F/2014 din 27.02.2014 Tribunalul Satu Mare a respins contestatia formulata de contestatoarea debitoare SC R. S.R.L. cu sediul în Satu Mare, împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolventa în contradictoriu cu intimata – creditoare DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Satu Mare, cu sediul în Satu Mare.
A admis cererea formulata de creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Satu Mare, cu sediul în Satu Mare.
În temeiul art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolventei, a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitorului SC R. S.R.L. cu sediul în Satu Mare.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolventei,a numit administrator judiciar provizoriu, practicianul în insolventa I. E. SPRL Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, care va îndeplini atributiile prevazute de art. 20 din lege, cu o retributie ce se va stabili în prima adunare a creditorilor.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei,
A pus în vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicata si a dispus mentionarea la registrul comertului a reprezentantilor permanenti ai administratorului judiciar.
În vederea aplicarii dispozitiilor art.36 din Legea nr.85/2006, a dispus notificarea deschiderii procedurii insolventei catre judecatoriile în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului.
În temeiul art. 20 alin.1 lit. a) rap. la art.54 alin.1 din Legea insolventei, a stabilit termen la data de 20 martie 2014 pentru când administratorul judiciar va întocmi si va supune judecatorului sindic un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
În temeiul art. 20 alin.1 lit. b) rap. la art.59 alin.1 din Legea insolventei, a stabilit termen la data de 10 aprilie 2014 pentru când administratorul judiciar va întocmi si va supune judecatorului sindic un raport asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
A fixat termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului la 15 aprilie 2014.
A fixat termenul limita pentru verificarea creantelor, întocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar al creantelor la 08 mai 2014.
A fixat termenul pentru solutionarea eventualelor contestatii si pentru afisarea tabelului definitiv al creantelor la 22 mai 2014.
A fixat data sedintei adunarii creditorilor la data de 13 mai 2014 la sediul administratorului judiciar si convoaca creditorii debitorului.
A dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii debitorului, de catre administratorul judiciar.
În temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolventa, a dispus deschiderea de catre debitor a unui cont la o unitate bancara din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atributiei, contul va fi deschis de catre administratorul judiciar. Eventualele disponibilitatile banesti vor fi pastrate într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Creditorul DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA a invocat existenta unei creante fiscale fata de patrimoniul debitorului stabilita în baza declaratiilor contribuabilului privind obligatiile de plata, a deconturilor de TVA, respectiv în temeiul deciziilor de impunere si de calcul accesorii conform documentului recapitulativ nr. 95810/2013 al Biroului de colectare si silita din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Satu Mare.
Debitorul a pretins ca a contestat creanta creditorului stabilita prin decizia de impunere nr. 394/30.05.2008 emisa în baza raportului de inspectie fiscala din aceeasi data întocmit de Serviciul de inspectie fiscala I din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Satu Mare.
Din verificarea continutului platformei instanta a retinut ca sub dosar nr. 1037/35/2008 al Curtii de Apel Oradea a fost solutionata prin admitere actiunea reclamantei debitoare SC R. SRL Satu Mare în contradictoriu cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Considerând ca solutia data stabileste într-adevar obligatia autoritatii fiscale de a solutiona contestatia debitoarei-reclamante (la dosarul cauzei nu a fost depusa vreo dovada în acest sens), aceasta împrejurare nu determina inexistenta creantei.
Astfel, potrivit art. 215 alin. 1 Cod de procedura fiscala “introducerea contestatiei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal”;. Totodata alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca dispozitiile precitate nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2005. Asa fiind, judecatorul sindic a constatat ca actul de impunere prin care pe seama debitoarei au fost stabilite impozite, taxe si accesorii în cuantum total de 2.120.615 lei îsi produce pe deplin efectele prezentând cumulativ caracterul cert, lichid si exigibil al datoriei fiscale, conferind creantei urmarita de Biroul de colectare si executate silita al Administratiei Finantelor Publice Satu Mare atributele prevazute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Doar în ipoteza reglementata de lege în care instanta competenta ar fi dispus suspendarea executarii actului administrativ de impunere, ar fi putut fi primita apararea debitoarei asupra inexistentei datoriei fiscale.
Împrejurarea evocata de debitoarea contestatoare în sensul ca dupa pronuntarea hotarârii prin care autoritatea fiscala a fost obligata sa solutioneze contestatia administrativa pe fond, nu i s-a comunicat modul de rezolvare a caii administrative de atac nu are relevanta în privinta creantei fiscale, aceasta continuând sa existe si totodata sa produca în conformitate cu prevederile legale accesorii (penalitati si majorari).
În acelasi timp, judecatorul sindic a constatat ca formularea anterioara a unei cereri pentru deschiderea procedurii de insolventa si solutia definitiva pronuntata în privinta ei de respingere, nu pot fi retinute ca impedimente pentru o abordare diferita a litigiului. Astfel, câta vreme la data solutionarii primei cereri pentru deschiderea insolventei dovezile administrate atestau faptul ca sumele stabilite prin actul administrativ fiscal erau contestate, în prezenta cauza debitoarea a afirmat ca nu are cunostinta de modalitatea în care s-a solutionat calea de atac administrativa. Judecatorul sindic a apreciat ca în lipsa unei dispozitii adoptata în conditiile Legii nr. 544/2004 prin care executarea actului de impunere sa fie suspendata, datoria stabilita de autoritatea fiscala în seama debitoarei reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile (practic de peste 4 ani), fiind întrunite cerintele prevazute de pentru deschiderea procedurii de insolventa.
S-a apreciat ca societatii debitoare îi revenea obligatia de a efectua demersurile legale si rezonabile pentru a lamuri situatia patrimoniului sau în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 si a Legii contabilitatii, cu atât mai mult cu cât administrarea persoanei juridice presupunea reflectarea în a actului de impunere încheiat de autoritatea fiscala.
Pe de alta parte, asa cum s-a retinut în considerentele Deciziei nr. 542/83/2008, debitoarea SC R. SRL Satu Mare a contestat doar valoarea de 2.120.615 lei din creanta pretinsa de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare (reprezentând impuneri suplimentare si accesorii), în timp de valoarea totala a obligatiilor cu care societatea figura restanta catre bugetul general consolidat era de 2.371.377 lei. Cum în prezenta cauza debitoarea contestatore a argumentat negarea starii de insolventa cu aceleasi elemente ca si cele prezentate în anul 2008, fara a contesta restul creantei de 250.762 lei (la nivelul anului 2008) si, de asemenea, fara a face mentiune asupra declaratiilor emise de societate privind obligatiile de plata si înregistrate de autoritatea fiscala, dupa actul de control (întrucât legea stabileste obligatia oricarui contribuabil de a întocmi anual o dare de seama contabila), judecatorul sindic a constatat ca rationamentul juridic al hotarârilor anterioare în materia insolventei nu poate fi acelasi, întrucât starea de fapt este modificata.
Având în vedere aceste argumente, judecatorul sindic a retinut ca aratarea unor demersuri întreprinse în urma cu mai multi ani pentru pronuntarea unei solutii într-un recurs gratios în procedura prealabila a contenciosului administrativ fiscal nu reprezinta o veritabila contestare a starii de insolventa în întelesul prevederilor Legii nr. 85/2006; totodata, în temeiul motivatiei aratata anterior nu poate fi primita nici autoritatea lucrului judecat în raport cu cererea anterioara de începere a procedurii de insolventa.
Considerând întemeiate cerintele legale pentru cererea creditoarei conform prevederilor Legii nr. 85/2006, judecatorul sindic a dispus respingerea contestatiei si deschiderea procedurii de insolventa .
Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a formulat apel debitoarea, solicitând admiterea apelului si modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii contestatiei formulate împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului initiata de creditoarea D.G.R.F.P. Cluj Napoca în temeiul prevederilor art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
În motivare, apelanta critica faptul ca a formulat mai multe aparari înaintea judecatorului sindic pe care acesta nu le-a avut în vedere atunci când a pronuntat hotarârea atacata.
Astfel, arata ca a invocat prescriptia dreptului de a cere executarea silita a pretinsei creante fiscale, exceptie asupra careia judecatorul sindic nu s-a pronuntat. În speta, se poate observa din cuprinsul actelor de la dosar faptul ca creanta fiscala în considerarea careia a fost formulata cererea pentru deschiderea procedurii insolventei s-a nascut anterior anului 2008, cel din urma am ale carei creante pot fi valorificate prin executare silita în cursul anului 2013, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedura fiscala. Or în ceea ce priveste societatea debitoare, creantele avute în vedere sunt anterioare anului 2008.
În al doilea rând, învedereaza ca aceeasi creditoare a mai formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei în anul 2008, pentru o creanta de 2.371.377 lei reprezentând creante fiscale constând în debite principale si accesoriile aferente, astfel cum acestea au fost individualizate de catre creditoare în adresa nr. 69.950 din 10.09.2008, cerere înregistrata sub dosarul nr. 3404/83/2008 al Tribunalului Satu Mare, care prin sentinta nr. 936/F din 5 octombrie 2009 a fost respinsa. Aceasta sentinta a ramas apoi definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat împotriva ei de catre creditoare.
Ca atare, noua cerere este o reluare a celei dintâi, fara alte motivari ori schimbari alte temeiului ori ale izvorului obligatiilor, singura diferenta constând în modificarea penalitatilor. Astfel, invoca faptul ca nu sunt îndeplinite cerintele din Legea nr. 85/2006 în întelesul careia este îndreptatit sa solicite deschidere procedurii insolventei creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile.
Mai precizeaza ca societatea debitoare a contestat creanta creditoarei si apreciaza ca cererea de deschidere a procedurii insolventei în baza unei creante care nu are caracter cert trebuie respinsa ca inadmisibila. Acesta din urma, fiind înca un argument asupra caruia judecatorul sindic nu s-a pronuntat.
În drept au fost invocate textele legale mentionate în cuprinsul apelului.
Prin întâmpinarea formulata, creditoarea D.G.R.F.P. Cluj Napoca – A.J.F.P. Satu Mare a solicitat respingerea apelului sl mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate .
Se arata ca debitoarea acumuleaza la data deschiderii procedurii insolventei o datorie la bugetul de stat în cuantum de 3.855.009 lei constând în debite principale si accesoriile aferente la care se adauga accesorii pâna la data stingerii debitului sau deschiderii procedurii insolventei, aceste obligatii la bugetul de stat consolidat neachitate fiind stabilite în urma declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse de catre societatea debitoare.
Prin raportare la dispozitiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 arata ca admisibilitatea cererii institutiei este justificata prin existenta creantei certe, lichide si exigibile de mai mult de 90 de zile, reprezentând obligatii fiscale neachitate la bugetul consolidat.
Privitor la starea de insolventa a debitoarei invoca dispozitiile art. 3 si art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Privitor la sustinerile apelantei potrivit carora o alta cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva sa a mai fost formulata si în cursul anului 2008, arata ca acest aspect nu comporta relevanta juridica tinând seama de contestarea acelor creante pe calea contenciosului administrativ iar împrejurarea ca debitoarea nu a staruit în solutionarea contestatiei formulate nu poate fi imputata institutiei intimate în privinta creantei fiscale.
În cele din urma, în ceea ce priveste criticile aduse neîndeplinirii conditiilor din Legea nr. 85/2006, precizeaza faptul ca chiar si în ipoteza retinerii debitului în suma de 2.120.615 lei care a fost suspus controlului judiciar, debitoarea tot depaseste pragul prevazut de lege din totalul de 3.855.009 lei.
Astfel, pentru motivele aratate, solicita respingerea apelului.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 205 Cod procedura civila.
Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, a retinut ca este nefondat urmând ca în baza prevederilor art. 8, 12 din Legea nr. 85/2006, art. 480 Cod procedura civila sa dispuna respingerea lui pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva înregistrata la prima instanta la data de 20.12.2013, intimatul creditor a solicitat deschiderea procedurii insolventei apelantei debitoare, invocând existenta împotriva debitoarei a unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de 3.458.498 lei reprezentând creante fiscale neachitate pentru o perioada mai mare de 90 de zile.
Pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolventei unuia dintre debitorii mentionati la art. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorul introductiv trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile situate peste valoarea prag prevazuta de art. 3 pct. 12 din lege, creanta ce trebuie sa fie neachitata de mai mult de 90 de zile de la scadenta.
Legiuitorul a prevazut la art. 3 din lege ca este vadita insolventa unui debitor atunci când acesta nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori dupa 90 de zile de la scadenta. Aceasta prezumtie instituita de legiuitor poate fi rasturnata de debitor prin proba contrara, în sensul dovediri ca neplata creantei nu se datoreaza starii de insolventa a societatii, ci altor considerente justificate, cum ar fi contestarea caracterului cert al creantei respective.
În speta, apelanta debitoare prin contestatia formulata, cât si apelul declarat, a contestat caracterul cert al creantei invocate de creditor, aratând ca aceasta a fost contestata în procedura administrativa prevazuta de codul de procedura fiscala, stare de fapt retinuta si în litigiul anterior dintre aceleasi parti, în care creditorul în temeiul aceleiasi creante fiscale, a încercat sa obtina deschiderea procedurii insolventei.
Din analiza înscrisurilor justificative al creantei invocate de creditorul fiscal, depuse la dosarul cauzei, rezulta ca creanta invocata de acesta se compune din creanta constituita prin decizia de impunere nr. 394/30.05.2008 cu accesoriile aferente, precum si din declaratiile pe proprie raspundere, depuse de debitoare, din care rezulta obligatii fiscale de plata separate de cele ce fac obiectul deciziei de impunere emise în anul 2008.
Astfel, creanta invocata de creditoare se compune din suma de 2.960.878 lei provenita din decizia de impunere cu accesoriile aferente si suma de 894,131 lei provenita din declaratiile pe proprie raspundere.
În ce priveste creanta provenita din decizia de impunere emisa în anul 2008 s-a retinut ca aceasta a fost partial contestata, în ce priveste suma de 2.120.615 lei prin procedura prevazuta de la art. 215 si urmatoarele din codul de procedura fiscala, procedura nefinalizata pâna în prezent, astfel cum rezulta din precizarile facute de parti în fata instantei de apel. Aceasta procedura, a fost suspendata de organele fiscale de solutionare a contestatiei debitoarei, pâna la finalizarea unor cercetari penale, solutie desfiintata irevocabil prin hotarâre judecatoreasca (dosar nr. 1037/35/2008 a Curtii de apel Oradea) în sensul continuarii procedurii administrative de solutionare a contestatiei formulate, însa procedura nu s-a solutionat nici pâna în prezent. Nefinalizarea acestei proceduri este si culpa societatii debitoare care pentru obtinerea satisfactiei drepturilor sale ar fi trebuit sa procedeze la punerea în executare a solutiei favorabile obtinute în cazul în care organele fiscale nu au executat voluntar hotarârea judecatoreasca. Însa, în cauza nu s-a probat efectuarea unor asemenea demersuri, desi de la momentul obtinerii solutiei favorabile au trecut mai multi ani fara a se întreprinde vreun demers în sensul continuarii procedurii de contestare a actelor fiscale. Ori, faptul ca o parte din creanta invocata de creditoare a fost contestata în urma cu mai mult de 4-5 ani, fara a se finaliza demersurile initiate, inclusiv din culpa debitoarei, nu face ca aceasta creanta sa nu îndeplineasca conditiile prevazute de lege câta vreme actele administrativ fiscale sunt executorii si se bucura de prezumtia de legalitate pâna la momentul la care printr-o hotarâre judecatoreasca se obtine suspendarea executarii lor sau anularea acestora. Însa, în cauza nu s-a facut dovada existentei vreunei hotarâri judecatoresti de suspendare a executarii actelor administrativ fiscale pâna la solutionarea actiunii în anularea acestora, situatie în care nu se poate retine raportat la caracterul lor executoriu si prezumtia de legalitate, ca nu ar atesta existenta unei creante certe, lichide si exigibile. Chiar si în situatia în care aceasta parte de creanta nu ar îndeplini conditiile prevazute de lege, diferenta de creanta invocata de creditoare, se situeaza peste valoarea prag prevazuta de lege, de 45.000 lei si îndeplineste conditiile prevazute de lege.
Astfel, s-a retinut ca diferenta de creanta invocata, în cuantum de 894.131 lei, provine din declaratiile pe proprie raspundere depuse de debitoare prin care aceasta a recunoscut existenta obligatiilor fiscale de plata si care datorita neplatii la scadenta au produs dobânzi si penalitati potrivit prevederilor legale. Pentru aceasta parte de creanta, debitoarea nu a invocat de ce nu ar îndeplini vreuna din conditiile prevazute de lege pentru dovada caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
Într-adevar, prin apelul declarat, apelanta invoca prescriptia dreptului la actiune al creditorului fiscal, fara a face vreo mentiune expresa cu privire la care parte din creanta apreciaza ca ar fi intervenit prescriptia, raportându-se doar la anul 2008, însa în cauza nu se poate retine intervenirea prescriptiei extinctive în conditiile în care s-a facut dovada întreruperii termenului de prescriptie prin actele de executare silita întreprinse în contra debitoarei.
Prin urmare, chiar daca unele creante fiscale neachitate, s-au nascut anterior anului 2008, la dosar s-a depus dovada demersurilor de executare silita a debitoarei de catre creditorul fiscal a acestor creante, respectiv somatiilor de executare silita anuale emise pe seama debitoarei, recuperarea pe aceasta cale de la debitoare, în data de 24.11.2010, a sumei de 480.000 lei din vânzarea silita a unui imobil, fiind efectuate în continuare demersuri de executare silita pentru recuperarea integrala a creantei.
Potrivit prevederilor art. 131 din OG nr. 92/2003, creantele fiscale se prescriu în termen de 5 ani calculat de la începutul anului urmator celui în care a luat nastere dreptul de a cere executare silita, iar potrivit prevederilor art. 133 lit. c) din acelasi act normativ, termenul de prescriptie se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executarii silite a unui act de executare silita, urmând sa curga un nou termen de prescriptie ca efect al întreruperii.
Concluzionând, instanta de apel a retinut ca în cauza nu se poate retine prescriptia dreptului la actiune sau executare silita a creditorului fiscal, creanta invocata de acesta îndeplinind toate conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii.
Faptul ca anterior, în urma cu mai multi ani, pe aceeasi cale procedurala, creditorul fiscal a urmarit sa deschida procedura insolventei debitorului nu duce la vreo autoritate sau putere de lucru judecat în cauza, chiar daca creanta invocata este aceeasi, câta vreme pentru analizarea îndeplinirii conditiilor deschiderii procedurii se analizeaza activitatea debitoarei din perioada imediat anterioara deschiderii procedurii si starea în care se afla situatia sa financiara.
În speta, de altfel debitoarea nici nu a invocat ori dovedit ca nu s-ar afla în insolventa pentru a rasturna prezumtia de insolventa instituita pe seama sa datorita neplatii creantei, nefiind facuta dovada desfasurarii vreunei activitati curente normale, efectuarea unor plati si încasari, ori existenta vreunui disponibil ce vor acoperii macar partial creanta invocata.
Ori, în aceste conditii nu se poate retine ca debitoarea nu s-ar afla în insolventa si ca acesta face fata obligatiilor sale certe, lichide si exigibile, neachitate de câtiva ani.
Drept urmare, nu pot fi retinute ca fondate motivele de apel invocate în cauza, în mod judicios respingând judecatorul sindic contestatia debitoarei si admitând cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Pentru considerentele mai sus expuse, apelul declarat în cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta în totalitate.
