O.U.G. nr. 195/2002, art. 57 alin. (2), art. 100 alin. (3) lit. a)
Nu este încălcată obligaţia prevăzută de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, atunci când conducătorul auto a respectat semnificaţia indicatorului şi a cedat trecerea vehiculelor care se deplasau în mod regulamentar pe drumul prioritar, deoarece acesta nu putea şi nu trebuia să prevadă că din partea stângă se deplasa un vehicul pe sensul opus de circulaţie, în depăşirea coloanei formate la semafor, petentul fiind obligat să acorde prioritate de trecere numai celor ce se deplasau din partea sa dreaptă, după trecerea de axul drumului, deci nu şi celuilalt conducător auto implicat în accident. Astfel, soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care s-a reţinut culpa petentului pentru neacordarea priorităţii de trecere.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 3826 din 13 noiembrie 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 3726/300/2008, petentul D.R.M., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, şi asigurătorul de răspundere civilă SC A. SA, a solicitat anularea procesul ui-verbal seria PCA nr. 3573393 din
11 martie 2008, întocmit de intimat. In motivarea plângerii, petentul a arătat că celălalt conducător auto era vinovat de producerea accidentului, circulând pe sensul opus.
Prin sentinţa civilă nr. 4804 din 23 mai 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, instanţa de fond apreciind că aparţine ambilor conducători auto culpa pentru producerea accidentului, unul circulând pe contrasens, celălalt nerespectând semnificaţia indicatorului cedează trecerea.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că instanţa de fond a reţinut greşit că ambii conducători auto erau culpabili pentru producerea accidentului, petentul nefiind obligat să acorde prioritate de trecere unui vehicul ce venea pe contrasens.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 3573393 din 11 martie 2008, s-a aplicat recurentului o amendă de 300 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că nu a respectat semnificaţia indicatorului cedează trecerea, intrând în coliziune cu alt vehicul care depăşea pe sens opus coloana de vehicule oprite la semafor. Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este legal întocmit, în condiţiile în care, chiar din descrierea faptei cuprinse în procesul-verbal, nu se poate reţine culpa concurentă a conducătorilor auto pentru producerea accidentului. Astfel, din declaraţiile conducătorilor auto, schiţele accidentului şi descrierea faptei făcută de agentul constatator rezultă că şoferul celuilalt vehicul implicat în accident a depăşit pe sens opus coloana de vehicule oprite la semafor.
In situaţia în care acest vehicul se deplasa pe contrasens, depăşind o coloană oprită la semafor, contrar dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, nu se poate reţine că petentul a încălcat obligaţia prevăzută de art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectând semnificaţia indicatorului şi cedând trecerea vehiculelor care se deplasau în mod regulamentar pe drumul prioritar. Petentul nu putea şi nu trebuia să prevadă că din partea stângă se deplasa un vehicul pe sensul opus de circulaţie, în depăşirea coloanei formate la semafor, petentul fiind obligat să acorde prioritate de trecere numai celor ce se deplasau din partea sa dreaptă, după trecerea de axul drumului, deci nu şi celuilalt conducător auto implicat în accident.
Prin urmare, tribunalul a constatat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care s-a reţinut culpa petentului pentru neacordarea priorităţii de trecere, deci recursul este întemeiat, a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal seria PCA nr. 3573393 din 11 martie 2008.
