Proba.
Este dovedit actul de vânzare-cumpărare dacă din cuprinsul facturii rezultă calităţile de vânzător şi cumpărător, obiectul vânzării şi preţul.
(Secţia comercială, decizia nr. 181/18.02.1993)
Reclamantul K.S. a chemat In judecată, la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, pe pârâta S.C. “I.M.G.B.” – S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la predarea a 2 buc. strunguri paralele SN 400 x 1500, cumpărate cu preţul de 25.015 lei, iar, în caz de refuz, să oblige pârâta şi la plata sumei de 5.000 lei/zi întârziere, cu titlul de daune cominatorii.
Judecătoria sectorului 4, prin sentinţa civilă nr. 400/13.08.1992, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i predea 2 buc. strunguri paralele SN 400 x 1500, cu nr. de inventar 47.496 şi 47.497, a respins cererea de obligare a pârâtei la 5.000 lei pe zi, daune cominatorii, ca neîntemeiată, şi a mai obligat pârâta la 3.600 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între părţi a existat un contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect erau strungurile în litigiu, cu preţul de 15.015 lei, pe care cumpărătorul 1-a achitat, conform chitanţei nr. 3.377 din 22.11.1990.
Pentru a respinge capătul de cerere privind daunele cominatorii, instanţa a reţinut că acestea reprezintă un mijloc de constrângere al debitorului unei obligaţii de a face, care implică faptul său personal, or, în speţă, obligaţia pârâtei poate fi adusă la îndeplinire prin intermediul executorilor judecătoreşti.
împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs S.C. “I.M.G.B.” – S.A. Bucureşti, care a criticat-o pentru următoarele considerente:
S-a aplicat, de către instanţa de fond, în mod greşit, legea, nerespectându-se prevederile art. 966 Cod civil. Actul de vânzare-cumpărare pe care reclamantul-intimat 1-a avut în vedere la formularea acţiunii este un act ilegal şi deci nu poate avea nici un fel de efect.
A mai arătat că în situaţia în care se va reţine că în speţă este totuşi vorba despre un contract de vânzare-cumpărare, instanţă să constate că acesta este lovit de nulitate, întrucât s-a întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art.5 din Decretul-lege 50/1990, art.4 din H.G. nr.52/1990, art.2 din Decretul nr.49/1982 şi art.19 lit.d din statutul societăţii.
Analizând motivele de recurs, instanţa urmează să le înlăture, deoarece din actele dosarului rezultă că între reclamantă şi pârât a existat un contract de vânzare-cumpărare, nefăcându-se dovada că acesta ar fi lovit de nulitate. Din cuprinsul facturii seria A.R, nr. 14.651 din mai 1991 rezultă calitatea de cumpărător a reclamantului-intimat, calitatea de furnizor a pârâtei-recurente, obiecul vânzării (şi anume strung paralel SN 400 x 1500) şi preţul de 25.015 lei, pe care cumpărătorul 1-a achitat, conform chitanţei 3.377/1990.
în această situaţie, refuzul recurentei de a preda reclamantului intimat cele două strunguri, apare nejustificat.
în consecinţă, recursul urmează să fie respins, iar recurenta urmează să fie obligată la plata către intimată a sumei de 22.000 lei, cheltuieli de judecată.
Notă: Cu privire la Decretul-lege nr. 50/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 137.
Hotărârea Guvernului nr. 52/1990 privind unele măsuri pentru anularea unor penalităţi, trecerea în conservare şi scoaterea din funcţiune a unor fonduri fixe, cererea şi declasarea mijloacelor fixe şi a altor bunuri materiale fără mişcare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 19 ianuarie 1990.
Decretul nr. 49/1982 privind scoaterea din funcţiune a fondurilor fixe şi declasarea unor bunuri materiale din administrarea unităţilor socialiste de stat (publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 16 februarie 1982), a fost abrogat prin Legea nr. 15/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 29 martie 1994).
