Prezumţia de temeinicie a procesului-verbal de contravenţie. Condiţii privind reţinerea contravenţiei
O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (3) lit. a)
Petentul nu a administrat probe de natură să combată prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal, nici la fond şi nici în recurs, probe din care să rezulte că nu a săvârşit fapta care i se impută. Astfel, afirmaţiile martorului audiat de către instanţa de fond, în sensul că petentul s-a angajat în depăşire când primele maşini se puseseră în mişcare, sunt contrazise chiar de cele susţinute de către acesta din urmă în plângerea sa, în care a precizat că a intrat în depăşire şi ulterior celelalte vehicule s-au pus în mişcare. De altfel, este irelevant pentru reţinerea faptei dacă la momentul iniţierii manevrei respective vehiculele depăşite se puseseră în mişcare sau nu, întrucât ceilalţi conducători auto formaseră o coloană prin oprirea la semaforul electric, aceasta fiind condiţia impusă de textul legal, iar nu ca vehiculele să se afle sau nu în mişcare după oprirea iniţială în aşteptarea semaforului electric.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1473 din 8 mai 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti sub nr. 9927/303/2007, petentul M.C.C., în contradictoriu cu intimata Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria PCA nr. 3061537 din 23 noiembrie 2007, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a depăşit voluntar coloana de autovehicule, iar zona în care a efectuat manevra era prevăzută cu marcaj întrerupt.
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 22 ianuarie .2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că din declaraţia martorului rezultă că petentul nu a săvârşit fapta descrisă în procesul-verbal, coloana de vehicule fiind în mişcare, iar nu oprită la semafor.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că petentul era vinovat de săvârşirea faptei imputate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 3061537 din 23 noiembrie 2007, s-a aplicat intimatului o amendă de 156 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, reţi-nându-se în sarcina sa că a efectuat o manevră de depăşire a coloanei de autovehicule oprite la culoarea roşie a semaforului electric.
Tribunalul a considerat ca instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este netemeinic, faţă de declaraţia martorului audiat la fond. Afirmaţiile martorului, în sensul că petentul s-a angajat în depăşire când primele maşini se puseseră în mişcare, sunt contrazise chiar de cele susţinute de către petent în plângerea sa, în care a precizat că a intrat în depăşire şi ulterior celelalte vehicule s-au pus în mişcare. De altfel, este irelevant pentru reţinerea faptei dacă la momentul iniţierii manevrei respective vehiculele depăşite se puseseră în mişcare sau nu. Ceilalţi conducători auto formaseră o coloană, prin oprirea la semaforul electric, aceasta fiind condiţia impusă de textul legal, iar nu ca vehiculele să se afle sau nu în mişcare după oprirea iniţială în aşteptarea semaforului electric.
Deci petentul nu a administrat probe de natură să combată prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal, nici la fond şi nici în recurs, probe din care să rezulte că nu a săvârşit fapta care i se impută.
Astfel, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond este greşită, în condiţiile în care s-a reţinut că procesul-verbal este netemeinic, deci recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a respins plângerea ca neîntemeiată.
