Din probele administrate nu se poate reţine că persoana care a contractat a avut o temere raţionabilă după dânsa că îi va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent.
(Secţia comercială, decizia nr. 716/1.09.1997).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2.503/12.02.1996, la Judecătoria Târgu Jiu, reclamanta S.C. “A. E. R.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “P.” – S.R.L. solicitând să se constate că între părţi intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare a unui teren în supafaţă de 148 mp.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că între părţi, la data de 20.04.1995, a intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare a terenului arătat, urmând ca vânzarea să fie efectuată în termen de 30 de zile de la data de când pârâta va deveni proprietara terenului, stabilindu-se ca preţul să fie acela cu care pârâta va cumpăra terenul, dar că, după data de 20.11.1995, când pârâta a devenit proprietara terenului, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 733 din acea dată, a refuzat să autentifice convenţia încheiată.
La data de 19.03.1996, pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând ca în baza art. 953 şi urm. Cod civil, să se anuleze contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.03.1995.
în motivarea cererii reconvenţionale se arată că prin contractul 254/ 13.03.1995 ,S.C. “R” – S.R.L. a cumpărat de la S.C. “V.” – S.A. Târgu Jiu activul “Laborator de cofetărie şi patiserie”, situat în piaţa centrală a municipiului Târgu Jiu,mai puţin terenul aferent acestui activ, în suprafaţă de 1.195 mp, asupra căruia vânzătorul nu avea încă dreptul de proprietate. Ulterior, vânzătorul, obţinând actul de proprietate asupra lui, au început negocierile pentru achiziţionarea terenului, iniţial aprobându-se vânzarea numai a 595 mp.
Se mai arată că în timpul negocierilor, reprezentantul S.C. “A.E.R.” -S.R.L., reprezentant care este şi preşedintele RP.S. Gorj, a condiţionat vânzarea terenului de vânzarea către această societate a suprafeţei de 148 mp. Ca urmare a presiunilor şi a constrângerilor la care a fost supus, reprezentantul reclamantei (R I.), a fost nevoit să încheie antecontractul sub semnătură privată, situaţie în urma căreia s-a acceptat ca S.C. “P.” -S.R.L. să cumpere în întregime suprafaţa de 1.195 mp, pentru care s-a încheiat act autentificat sub nr. 733/30.11.1995.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 2.973 din 2.04.1996, a admis acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. “A.E.R.” -S.R.L. împotriva pârâtei S.C. “R” – S.R.L. şi a constatat că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren de 148 mp, situată în Piaţa Centrală, Târgu Jiu. Sentinţa ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare a terenului şi obligă pârâta la 150.000 lei .cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren şi că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a autentifica vânzarea, în termen de 30 de zile de la data când a dobândit proprietatea terenului, aşa cum se convenise prin contractul intervenit între părţi.
Cu privire la cererea reconvenţională, s-a reţinut că nu s-au făcut dovezi convingătoare, în sensul că reclamantei-pârâte i s-ar fi viciat consimţământul.
împotriva susmenţionatei sentinţe, pârâta din acţiunea principală, a formulat apel.
în motivarea apelului se susţine că s-au încălcat dispoziţiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod proc. civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, neadmiţându-se nici probatoriile solicitate în apărare şi în dovedirea acţiunii.
Se mai susţine că instanţa a făcut o greşită caracterizare a acţiunii principale, deoarece nu-şi găsesc aplicaţia dispoziţiile art. 111 Cod proc. civilă, întrucât, potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991, contractele cu privire la terenurile de orice fel trebuiesc încheiate, sub sancţiunea nulităţii absolute, în formă autentică. Se mai susţine că, în mod greşit, a reţinut instanţa că s-a plătit preţul stipulat în antecontract, deoarece suma respectivă reprezintă o datorie a reclamantei către pârâtă.
Prin încheierea nr. 284/1996 din 4.02.1997, Curtea Supremă de Justiţie -secţia comercială a admis cererea formulată de petiţionara S.C. “P.” – S.R.L. şi a strămutat judecarea procesului ce formează obiectul dosarului 3.808/ 1996 al Tribunalului Gorj la Tribunalul Bucureşti, păstrând actele îndeplinite, cauză care a fost înregistrată la această instanţă la nr. 3.028/1997.
La data de 23.06.1997, instanţa a admis apelantei completarea probelor cu acte şi interogatoriu, probe care au fost administrate în condiţiile prevăzute de lege.
Verificând susţinerile apelantei, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de probele noi administrate de instanţa de apel, se apreciază apelul nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, reţinând, corespunzător probelor administrate, că între părţi s-a încheiat o convenţie, conform art. 969 Cod civil, vânzarea fiind perfectă, deoarece s-au îndeplinit cerinţele art. 1295 Cod civil, în sensul că părţile s-au învoit asupra lucrului şi preţul convenit a fost achitat.
Susţinerea apelantei, în sensul că suma plătită de intimată nu reprezintă preţul convenit, nu este sprijinită de nici o probă a dosarului.
Instanţa de fond nu a încălcat nici dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 18/ 1991, deoarece hotărârea în constatare pronunţată reprezintă, potrivit legii, un act autentic al vânzării terenului indicat.
în sensul celor de mai sus, instanţa de fond a motivat corespunzător concluziile Ia care a ajuns.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa de apel a completat probatoriile pentru a stabili dacă actul încheiat între părţi prezintă vicierea consimţământul, aşa cum pretinde reclamanta din această acţiune.
Potrivit art. 953 Cod civil, consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin doi.
Din probele administrate, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, nu se poate reţine că persoana care a contractat a avut temerea raţionabilă după dânsa că îi va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent.
Din convorbirea telefonică avută între reprezentantul apelantei şi al intimatei – convorbire înregistrată de către apelantă pe casetă audio şi folosită ca probă, cu consimţământul reprezentantului intimatei – nu se poate reţine că ar fi îndeplinite cerinţele art. 956 Cod civil, care să justifice anularea convenţiei pentru vicierea consimţământului.
Faţă de cele de mai sus, apelul nefiind întemeiat, urmează a fi respins ca atare, în condiţiile prevăzute de art. 297 Cod proc. civilă.
Notă: în legătură cu Legea nr. 18/1991, a se vedea nota de la speţa nr. 13.
