Reorganizarea societăţii – plata nelegală a compensaţiilor băneşti urmare a concedierii Raporturi de muncă


În motivare se arată:

Până la data de 28.12.2011 reclamanţii au fost angajaţi la Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare RA – Sucursala teritorială Moldova de Sud cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

În aplicarea prevederilor OUG nr. 82/29.09.2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare s-a desfiinţat cu consecinţa desfiinţării locurilor de muncă ale acestei Administraţii şi concedierea colectivă a salariaţilor.

Toate locurile de muncă ale salariaţilor Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare R.A. au fost desfiinţate şi s-a demarat procedura de concediere colectivă a tuturor salariaţilor conform prevederilor Legii nr. 53/2003, republicată art. 65-68 şi Contractul Colectiv de Muncă pe perioada 2009 – 2010 prelungit prin Acte adiţionale până la 31.12.2011, cap. II art. 11 pct.2.

În contextul în care actualul Cod al muncii nu mai prevede instituţia transferului ca formă de modificare a contractului de muncă, la nivelul Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare R.A., începând cu data de 28.11.2011 tuturor salariaţilor în activitate li s-a acordat preavizul de 20 zile lucrătoare conform prevederilor legale, între care şi reclamanţilor.

La expirarea preavizelor li s-au desfăcut contractele individuale de muncă în temeiul art. 65 – 68 din Codul muncii republicat, determinat de desfiinţarea locurilor de muncă si a posturilor pe care le ocupa din motive fără legătură cu persoana salariaţilor. In conformitate cu art. 65 alin. 1 din Codul Muncii republicat „ concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinat de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”.

În asemenea situaţii conform prevederilor art. 67 Codul muncii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor pot beneficia de compensaţiile prevăzute de lege şi de Contractul Colectiv de Muncă.

Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare R.A la data concedierii, la art. 12 alin. 3 din cap. II prevedea că, la concedierea colectivă fiecare salariat odată cu primirea deciziei de concediere va primi o compensaţie echivalentă astfel: vechime în sector mai mică de 3 ani – 3 salarii de bază; vechime în sector mai mare de 3 ani – 7 salarii de bază.

Aceste prevederi se regăsesc şi în notificările Administraţiei transmise Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă precum şi Sindicatului, cf. art. 72 Codul Muncii.

La art. 2 al Deciziilor A.N.I.F. R.A. prin care au fost concediaţi, s-a prevăzut expres că , la data concedierii salariaţii beneficiază de toate drepturile conferite de legislaţia în vigoare precum şi de compensaţia echivalentă a 3 sau 7 salarii de bază, după caz.

La expirarea preavizului acordat au primit drepturile salariale la zi m ai puţin compensaţiile corespunzătoare deşi în deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă s-au prevăzut compensaţiile pentru fiecare salariat.

Se mai arată că în baza aceluiaşi act normativ s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare care s-a substituit în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contracte, … litigii în care Administraţia de Îmbunătăţiri Funciare este parte.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 65 – 68, 269 Codul muncii.

La dosar s-au depus adrese, acte normative, acte adiţionale, deciziile de concediere, adeverinţe, adrese preaviz, acte adiţionale la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei de timbru.

Reclamanţii au avut calitatea de angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. – Sucursala Moldova de Sud şi la 28.12.2011 reclamanţilor li s-au eliberat decizii de concediere în temeiul art. 65 – 68 din Legea 53/2003, urmare a desfiinţării locului de muncă.

La punctele 2 din fiecare decizie s-a prevăzut că la data concedierii salariatul beneficiază de compensaţia echivalentă a 7 salarii de bază prevăzută de art. 12 alin. 3 cap. II la Contractul Colectiv de Muncă la nivel A.N.I.F. R.A. pentru anul 2009 – 2010.

De reţinut este faptul că prin acelaşi act normativ OUG nr. 82/2011 s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – instituţie publică în subordinea M.A.D.R. care în baza art. 15(1) OUG nr. 82/2011 se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, acordurile şi altele asemenea precum şi în toate litigiile în care Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare este parte.

Urmare a concedierii întregului personal al Administraţiei aceştia au primit la 28.11.2011 preavizul de 20 de zile începând cu 29.11.2011 cu respectarea art. 75(1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 11 pct. 2 cap. II al Contractului Colectiv de Muncă 2009 – 2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar la încetarea preavizului s-au emis deciziile de concediere de către A.N.Î.F. R.A. – Sucursala Moldova Sud – Unitatea de Administrare Bacău.

Potrivit art. 1(4) din OUG nr. 82/2011 s-a prevăzut maxim de posturi al A.N.Î.F. şi filialele sale judeţene de 1500, de asemenea la art. 14 din O.U.G. 82/2011 a stipula că: „ personalul angajat din cadrul Administraţiei care se desfiinţează se preia de către Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare în limita celor 1500 de posturi.

În speţă, reclamanţii s-au înscris in perioada preavizului la concursul organizat pentru ocupare a posturilor conform noii Agenţii pentru Filiala Bacău.

Urmare a promovării concursului, începând cu 29.12.2011 reclamanţii au fost angajaţi ai Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare – Filiala Bacău – filele 122 şi următoarele.

Se reţine de instanţă că în fapt pentru reclamanţi nu a operat concedierea, pentru a putea beneficia de compensaţia prevăzută la art. 12(3) cap. II la Contractul Colectiv de Muncă în vigoare la nivelul A.N.Î.F. R.A. – 2009 – 2010.

Aşadar este logic că aceste plăţi compensatorii se cuvin doar acelor salariaţi care nu au fost preluaţi de Agenţie.

Pentru considerentele arătate instanţa urmează să respingă acţiunea ca nefondată.