Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 201 din data de 28.05.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL. CALITATEA PROCESUALA A STATULUI ROMÂN, REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE. ACTIUNE OBLICA EXERCITATA ÎNTRE DOUA PERSOANE FIZICE VIZÂND UN IMOBIL AFLAT ÎN COPROPRIETATEA TABULARA A AUTOAREI DEBITORULUI SI RESPECTIV A STATULUI ROMÂN.
Întabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitata personal ori de catre creditorii sai, pe calea unei actiuni subrogatorii, este firesc a fi dispusa de catre instanta în contradictoriu cu persoana deja figurând înscris în cartea funciara, cu asigurarea tuturor garantiilor procesuale: contradictorialitate, dreptul la aparare, etc.
Statul, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, într-adevar nu a fost parte în procedura administrativa a emiterii dispozitiei nr. 646/01.03.2011 de catre Primarul Mun. Satu Mare, însa întabularea se produce în contradictoriu cu cel care figureaza drept proprietar, anume cu Statul, solutie judicioasa din perspectiva dispozitiilor art. 155 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila care prevede expres faptul ca Statul este citat prin Ministerul Finantelor Publice sau prin alte organe anume desemnate în acest scop de lege, prin urmare, când legea nu prevede expres ca statul se citeaza printr-o alta entitate, el va fi citat prin Ministerul Finantelor Publice, aceasta fiind regula statornicita si sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 – aplicabil în speta – regula conturata si în jurisprudenta aferenta.
Art. 155 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila
DECIZIA CIVILA NR.201/2015-R
din 28 mai 2015 (dosar nr.7832/296/2012*)
Prin sentinta civila nr.3885/16.10.2014 pronuntata în dosar cu numarul de mai sus, Judecatoria S M a admis actiunea formulata de reclamantii M M, M E si M C, în contradictoriu cu pârâtul M W B, precum si cu intervenientul fortat STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, având ca obiect actiune oblica si a încuviintat exercitarea de catre reclamanti, în locul si pe seama pârâtului, a tuturor prerogativelor si a drepturilor acestuia, conferite de Dispozitia nr.646/01.03.2011, emisa de Primarul Municipiului S M, pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 Satu Mare), nr. top. 4768/10 si 4768/15. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin sentinta nr.1735/D/18.04.2011, pronuntata de Tribunalul S M în dosarul nr.1055/83/2011, ramasa irevocabila prin decizia nr.3218/20.12.2011, pronuntata de Curtea de Apel O, reclamantii M M, M E si M C au obtinut încuviintarea executarii silite împotriva pârâtului M W B în temeiul Hotarârii Tribunalului S din 08.09.1993, Dosar nr.2F617-91, la data de 21.10.1993 si din 13.01.1992, dosar nr.51-300. Hotarârea judecatoreasca pronuntata de Tribunalul S a fost recunoscuta prin sentinta civila nr.1507/D/10.09.2010, pronuntata de Tribunalul S M, în dosarul nr.8513/83/2010. Astfel, a fost demarata executarea silita împotriva pârâtului în dosarul executional nr.22/2011 al BEJ K G V, pentru recuperarea sumei de 95.286,24 euro.
Reclamantii M M, M E si M C, în contradictoriu cu pârâtul M W B, au solicitat în prezenta cauza sa se încuviinteze exercitarea de catre reclamanti, în locul si pe seama pârâtului, a prerogativelor si a drepturilor acestuia conferite de Dispozitia nr.646/01.03.2011, emise de Primarul Municipiului S M, pentru înscrierea acesteia în cartea funciara nr.10659 S M, nr. top. 4768/10 si 4768/15. Prin Dispozitia nr.646/01.03.2011, mentionata mai sus, s-a dispus restituirea în natura catre pârâtul W B a cotei de ½ din imobilul situat în S M, str. A I, nr.40/A, jud. S M, înscris în CF nr.10659 S M, nr. top. 4768/10 si 4768/15, constând în locuinta compusa din 4 camere, în suprafata de 143,95 mp, pivnita în suprafata de 55,77 mp, terasa în suprafata de 36,96 mp, garaj în suprafata de 25,23 mp, precum si teren în suprafata de 262 mp.
Conform extrasului CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 S M), imobilul cu nr. top. 4768/10 si 4768/15, situat în S M, str. A I, nr., jud. S M, se afla în coproprietatea tabulara a numitei M M si a Statului Român (fiecare cu o cota de ½).
În ceea ce priveste normele de drept substantial aplicabile în cauza, raportat la norma tranzitorie prevazuta la art.116 din Legea nr.71/2011 (text conform caruia dispozitiile art.1558-1565 din Codul civil se aplica si creditorilor ale caror creante s-au nascut înainte de data intrarii sale în vigoare, daca scadenta se situeaza dupa aceasta data), instanta a constatat ca sunt incidente prevederile art.974 din Codul Civil de la 1864, creanta alegata de reclamanti derivând dintr-o hotarâre judecatoreasca devenita executorie anterior intrarii în vigoare a Legii nr.287/2009 privind . Potrivit art.974 din Codul civil de la 1864, creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care îi sunt exclusiv personale. În doctrina, sunt privite ca si conditii ale actiunii oblice urmatoarele împrejurari: creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila; debitorul sa fie inactiv; creditorul sa justifice un interes serios si legitim.
În ceea ce priveste caracterul cert al creantei, instanta a constatat ca, potrivit art.379, alin.(3) Cod proc.civ.-1865 (act normativ aplicabil în raport cu data introducerii actiunii), creanta certa consta în aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În cauza fiind vorba despre o hotarâre judecatoreasca opozabila pârâtului, este în mod evident întrunita cerinta caracterului cert al creantei.
În temeiul titlurilor executorii mentionate mai sus urmarindu-se recuperarea sumei de 95.286,24 euro, instanta a constatat ca este îndeplinita si cea de-a doua cerinta pentru admisibilitatea actiunii oblice deoarece, potrivit art.379, alin.(4) Cod proc. civ. (1865), creanta este lichida când câtimea sa este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala. Efectuarea unor plati partiale de catre pârât, respectiv retinerea anumitor sume din veniturile sale, nu impieteaza asupra caracterului lichid al creantei. Astfel, în contextul în care pârâtul a fost obligat prin titlul executoriu la plata unei pensii lunare de întretinere, cât timp nu a dovedit faptul ca întregul debit pretins de reclamanti a fost stins prin plata, aceasta aparare nu poate fi retinuta sub aspectul caracterului lichid al creantei. Contrar aprecierii pârâtului, sarcina probei sub aspect nu incumba reclamantilor, aceasta sarcina revenind celui ce a invocat efectuarii unor plati, respectiv pârâtului, conform art.1169 din Codul civil de la 1864 (text aplicabil în raport de data introducerii actiunii, conform art.3 din Legea nr.76/2012). Astfel, indiferent de cuantumul creantei ramase de recuperat, creditorii reclamanti sunt în drept sa se prevaleze de prevederile privind actiunea oblica pentru a obtine înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate al pârâtului asupra cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 S M), nr. top. 4768/10 si 4768/15.
De asemenea, cât priveste exigibilitatea creantei, instanta a constatat ca, la momentul introducerii actiunii, s-a împlinit termenul scadentei pentru obligatia de plata statuata prin titlurile executorii mentionate mai sus.
Totodata, instanta a constatat ca sunt întrunite si celelalte cerinte ale actiunii oblice, debitorul pârât dând dovada de pasivitate în exercitarea prerogativelor si drepturilor acestuia, conferite de Dispozitia nr.646/01.03.2011, emisa de Primarul Municipiului S M, pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 S M), nr. top. 4768/10 si 4768/15. De asemenea, fata de cele aratate mai sus, tinând seama de executarea silita declansata în dosarul executional nr.22/2011 al BEJ K G V, instanta a retinut ca este întrunita si cerinta privind justificarea de catre reclamantii creditori a unui interes serios si legitim. Sub acest aspect, instanta a constatat ca, potrivit art.2612 Cod civ., legea aplicabila obligatiilor de întretinere se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene. Astfel, referitor la prescriptia dreptului material la actiune, au prioritate dispozitiile Regulamentului (CE) nr.4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotarârilor si competenta în materie de obligatii de întretinere; or, conform art.21 alin.(2) din Regulamentul (CE) nr.4/2009, “autoritatea competenta a statului membru de refuza, integral sau partial, la cererea debitorului, executarea hotarârii instantei judecatoresti de origine daca s-a prescris dreptul de obtinere a executarii hotarârii judecatoresti a instantei de origine, în conditiile legii statului membru de origine sau a statului membru de executare, luând în considerare termenul de prescriptie mai lung”;. Prin urmare, având în vedere faptul ca, în tara de origine (Germania), dreptul de executare silita a creantelor mai sus mentionate nu s-a prescris, neputându-se refuza – dupa intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr.4/2009 – executarea silita a obligatiei de întretinere în România în raport cu prevederile art.21 alin.(2) din regulament, reclamantii creditori justifica un interes serios si legitim în cauza de fata.
Astfel, sunt întrunite cerintele art.974 din Codul civil de la 1864, tinând seama si de prevederile art.24, alin.(3) din Legea nr.7/1996, republicata, instanta a admis actiunea si a încuviintat exercitarea de catre reclamanti, în locul si pe seama pârâtului, a tuturor prerogativelor si a drepturilor acestuia, conferite de Dispozitia nr.646/01.03.2011, emisa de Primarul Municipiului S M, pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 Satu Mare), nr.top. 4768/10 si 4768/15. Nefiind solicitate cheltuieli de judecata, instanta a luat act de aceasta împrejurare.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel pârâtul M W B solicitând admiterea apelului si schimbarea sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii oblice ca neîntemeiate. De asemenea, solicita suspendarea prezentului apel pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei la executare, obiect al dosarului nr.2812/83/2012 aflat, de asemenea, în apel.
Invoca exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor pentru lipsa interesului juridic apreciat prin prisma lipsei dreptului actual si cert al reclamantilor: creanta pe baza careia se întemeiaza cererea, nu este certa lichida si exigibila chiar daca a fost respinsa contestatia la executare, solutia înca nu este irevocabila.
Împotriva aceleiasi hotarâri a declarat apel si intervenientul fortat STATUL ROMÂN prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice solicitând admiterea apelului si modificarea în parte a sentintei atacate, în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii reclamantei fata de institutia apelanta.
Prin decizia civila nr.66/Ap din 17 februarie 2015, Tribunalul S M a respins, ca nefondat, apelul pârâtului M W B domiciliat în loc. S, str. P, nr., jud. S M si apelul intervenientului fortat STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P R, nr., jud. S M declarat împotriva Sentintei civile nr.3885/16.10.2014, pronuntata de Judecatoria S M, în dosar nr.7832/296/2012*, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti M E, M C si M M, având domiciliul procedural ales în S M, str. M V, nr., et., jud. S M.
A obligat fiecare apelant sa plateasca intimatilor câte 500 lei cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele considerente:
Desi acesta contine o cerere de suspendare a judecatii pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr.2812/83/2012, autorul apelului nu a sustinut-o în fata instantei de apel.
În afara de exceptia prescriptiei dreptului de a obtine executarea silita – apelul pârâtului se întemeiaza pe ideea ca, în cauza, creanta reclamantilor nu este certa, lichida si exigibila, inclusiv atunci când este argumentata “…exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor pentru lipsa interesului juridic apreciat prin prisma lipsei dreptului actual si cert al reclamantilor…”;.
Sustinerea acestui apelant este, însa, eronata caci creanta pe care reclamantii îsi întemeiaza actiunea oblica este, deopotriva, certa, lichida si exigibila, fiind constatata printr-o hotarâre a Tribunalului S, recunoscuta în România prin Sentinta civila nr.1735/D/2011 a Tribunalului S M, ramasa irevocabila prin Decizia nr.3218/2011 a Curtii de Apel O. Creanta este certa, întrucât existenta ei neîndoielnica rezulta din hotarârea enuntata opozabila pârâtului, este lichida, întrucât întinderea ei este determinata prin aceeasi hotarâre judecatoreasca (95.286,24 Euro) si este exigibila, termenul pentru plata fiind împlinit (art.379 si 381 din Codul de procedura civila de la 1865).
În sfârsit, exceptia prescriptiei extinctive a fost înlaturata în mod formal, ea fiind dezlegata cu putere de lucru judecat în primul ciclu procesual.
În ceea ce priveste apelul intervenientului fortat Statul Român, tribunalul l-a respins ca neîntemeiat, deoarece acesta are calitate procesuala câta vreme reclamantii tind la întabularea dreptului pârâtului, iar, conform cartii funciare statul este proprietarul tabular.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedura civila de la 1865, a respins apelurile declarate de pârâtul M W B si de intervenientul fortat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C N prin Agentia Judeteana a Finantelor Publice S M. Totodata, pe temeiul culpei procesuale, în baza art.274, 298 si 316 Cod procedura civila, fiecare apelant a fost obligat sa plateasca intimatilor cheltuielile de judecata ocazionate în etapa apelului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C N PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentintei în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C N prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice a Judetului S M si pe cale de consecinta, respingerea actiunii reclamantei fata de institutie precum si exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata.
Prin motivele de recurs, recurentul a formulat urmatoarele critici:
– Statul Român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice nu a fost parte în emiterea Dispozitiei nr.646/1.03.2011 emisa de Primarul S M;
– Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice nu are nici calitate de debitor nici de terta persoana împotriva careia trebuie introdusa actiunea de catre debitor, drept urmare atragerea sa în proces, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, nu îi confera calitate procesuala pasiva;
– dreptul de a pretinde despagubiri, respectiv cheltuieli de judecata ocazionate de procesul declansat din culpa exclusiva a partii adverse, nu trebuie exercitat abuziv, fiind injusta retinerea privind plata cheltuielilor de judecata în sarcina recurentei, având în vedere apararile formulate în cauza.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatii M M, M E M si M C, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând ca recurenta prin recursul promovat nu arata si nici nu face vorbire despre motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, respectiv despre incidenta dintre cele prevazute la art.304/1 pct.9 din Vechiul Cod de procedura civila, astfel, considera ca acest recurs este nul, fiind incidente dispozitiile art.302 indice 1 alin.1 lit.c din Vechiul Cod de procedura civila, coroborat cu art.306 alin.1 din Vechiul Cod de procedura civila.
Mai mult, daca se va considera ca nu sunt incidente dispozitiile la care a facut referire anterior, solicita în temeiul art.312 alin.1 din Vechiul Cod de procedura civila respingerea recursului ca nefondat, pentru ca motivele invocate de catre recurenta în legatura cu lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia sunt neîntemeiate, deoarece acesta are calitate procesuala pasiva, câta vreme intimatii – reclamanti tind la întabularea dreptului pârâtului, iar conform cartii funciare Statul Român este proprietarul tabular.
În concluzie, intimatii au solicitat în principal sa anuleze recursul pentru lipsa motivarii acestuia, respectiv în subsidiar, respingerea ca nefondat.
Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs, cât si din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta Judecatoriei S M nr.3885/16.10.2014, admitând actiunea oblica a reclamantilor, s-a încuviintat exercitarea de catre creditori, în locul si pe seama pârâtului debitor, a tuturor prerogativelor si a drepturilor acestuia conferite de Dispozitia nr.646/01.03.2011 emisa de catre Primarul Municipiului S M, pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al pârâtului asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S M (nr. CF vechi 10659 S M, nr. top. 4768/10 si 4768/15.
În cartea funciara (CF) figureaza drept proprietar intervenientul recurent, statul. Implicit, se sustine calitatea sa procesuala, fiind citat prin Ministerul Finantelor Publice. Intabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitata personal ori de catre creditorii sai pe cale a unei actiuni subrogatorii, este firesc a fi dispusa de catre instanta în contradictoriu cu persoana deja figurând în aceasta calitate, cu asigurarea tuturor garantiilor procesuale partilor (contradictorialitate, dreptul la aparare, etc.).
Art. 155 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedura civila prevede expres faptul ca statul este citat prin Ministerul Finantelor Publice sau prin alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora. Astfel, când legea nu prevede expres ca statul se citeaza printr-o alta entitate, el va fi citat prin Ministerul Finantelor Publice, aceasta fiind regula statornicita si sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 (aplicabil în speta) si fata de jurisprudenta aferenta.
Statul, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, într-adevar nu a fost parte în procedura administrativa a emiterii Dispozitiei nr.646/01.03.2011 de catre Primarul S M. Însa intabularea se produce în contradictoriu cu cel care figureaza drept proprietar, anume cu statul.
În prima instanta nu s-au cerut si nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Prin apelul respins de catre Tribunalul S M, prin decizia civila nr.66/Ap din 17 februarie 2015, statul a invocat lipsa calitatii sale procesuale, chestiune gasita nefondata de catre instanta, în mod corect. Astfel, culpa procesuala a demararii caii de atac a apelului apartine intervenientului. Implicit, va suporta cheltuielile de judecata aferente, fata de dispozitiile art. 274 din Codul de procedura civila.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul S R prin M F P B, împotriva deciziei civile nr. 66/Ap/17 februarie 2015 pronuntata de Tribunalul S M, pe care a mentinut-o în întregime.
Intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata în faza recursului.
