Dispoziţiile art. 53 – 55 din Convenţia CIM permit destinatarului să prezinte copii ale scrisorii de trăsură, “calea ferată de destinaţie putând fi acţionată în judecată chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trăsură”.
(Secţia comercială, decizia nr. 811/13.12.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 9.566 din 24.08.1993, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta D.T.P.B., dispunând obligarea pârâtei S.N.C.F.R. la plata sumei de 47.173 lei, daune, precum şi la 13.314 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă, în temeiul art. 54 din Convenţia CIM, fiind destinatara mărfurilor pe care le-a primit, crearea prejudiciului este consecinţa prezentării la destinaţie a mijlocului de transport cu raport de eveniment, valoarea daunei fiind probată cu documentele de reclamaţie tip. C.9 ale expeditorului.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, criticile privind nelegalitatea şi netemeinicia primei soluţii, deoarece:
– reclamanta intimată nu are calitate procesuală activă, neprezentând, în cursul termenului de prescripţie, în original, scrisoarea .de trăsură;
– nu s-a făcut dovada certă a prejudiciului, prin virarea efectivă a sumei pretinse, din contul D.T.P.
A mai precizat că valoarea pagubei a fost stabilită conform Convenţiei Poştale Universale, care nu este aplicabilă în transporturile feroviare internaţionale, neputându-se desdăuna, la rândul său, de la celelalte căi ferate participante la contractul de transport internaţional. S-a arătat, totodată, că în conformitate cu prevederile Convenţiei CIM, dreptul predătorului încetează în momentul în care transportul ajunge la destinaţie şi beneficiarul a retras scrisoarea de trăsură odată cu primirea produselor; din acest moment, predătorul din Germania, nemaifiind titular de drept, nu mai putea cesiona reclamantei intimate dreptul de a acţiona în judecată cărăuşul.
Prin concluziile orale dezvoltate de reprezentantul său, cu ocazia soluţionării apelului, ca de altfel şi prin notele scrise ataşate la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că mijlocul de transport a sosit la destinaţie cu raport de eveniment, un număr de 8 colete poştale fiind lipsă. în cauză are calitate procesuală activă, procedând la primirea la destinaţie a coletelor cu produse, a căror contravaloarea a fost achitată expeditorului străin, formulând, în lumina dispoziţiilor Convenţiei CIM, reclamaţia administrativă la cărăuş, la care a anexat actele necesare dovedirii penalităţii şi întinderii prejudiciului suferit.
Examinând motivele invocate, în raport de probele cauzei, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Actele şi lucrările dosarului relevă că în perioada 1990-1992, apelanta pârâtă a transportat, pe cale de excepţie, în schimbul taxelor percepute în valută şi lei, colete poştale din Germania, aparţinând unor persoane fizice.
în speţă, a fost reclamat transportul efectuat cu vagonul nr. 21/ 801407365-2, conform procesului verbal nr. 11036/23.12.1991, redactat cu participarea delegaţilor cărăuşului, mijlocul de transport prezentând (aplicate la destinaţie, la uşi şi ferestre), sigilii ale unor căi ferate de pe parcurs (cele ungare), cauze ce au condus la lipsa mai multor colete.
în cuprinsul acestui înscris (încheiat în condiţii de opozabilitate faţă de cărăuş, fiind semnat de reprezentanţii acestuia), se specifică expres lipsa la predare a 16 colete poştale, intimata reclamantă solicitând despăgubiri pentru un număr de numai 2 colete.
Pentru aceste colete s-a acordat autorizaţie de plată, conform prevederii Convenţiei Poştale Universale, art. 40, paragraf 3, lit. b), Administraţia Poştală Germană preluând contravaloarea despăgubirilor, desdăunând, la rândul său, persoanele fizice expeditoare.
în ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a intimatei reclamante, motivată pe neprezentarea originalului documentului de transport, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, această susţinere, dispoziţiile art. 53-55 din Convenţia CIM permiţând destinatarului să prezinte copii ale scrisorii de trăsură, “calea ferată de destinaţie putând fi acţionată în judecată chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trăsură”.
în aceste condiţii, acţiunea dedusă judecăţii a fost promovată în cadrul termenului de prescripţie de 1 an, în speţă aplicându-se şi dispoziţia referitoare la suspendarea prescripţiei pe o perioadă de 3 luni de la data înregistrării reclamaţiei administrative la cărăuş.
Coletele lipsă au fost înserate în foaia de rută nr. 1.059/1992, calculul despăgubirii fiind efectuat corect de intimata reclamantă, în baza prevederilor aplicabile, cuprinse în Convenţia Poştală Universală.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 296 Cod proc. civilă, apelul va fi respins, ca nefondat.
Notă: Cu privire la Convenţia CIM, a se vedea nota de la speţa nr. 230.
