Calitatea de intervenient forţat a celeilalte persoane implicate în incident. Posibilitatea ca aceasta să propună probe în faţa instanţei
O.U.G. nr. 195/2002, art. 54 alin. (1), art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 3
Instanţa de fond a apreciat în mod corect situaţia de fapt pentru care a dispus anularea procesului-verbal, contravenientului petent nefiindu-i imputabilă producerea accidentului, ci conducătorului vehiculului cu care a intrat în coliziune, care a schimbat direcţia de mers. Chiar dacă poziţia acestuia din urmă a fost de intervenient la fond, el putea propune probe care să fie pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, însă probele propuse nu au fost relevante pentru soluţionarea cauzei, respectiv fotografii din care nu puteau să rezulte decât avariile vehiculelor, iar nu dinamica producerii accidentului, iar proba cu expertiză tehnică auto era inutilă în raport de celelalte probe administrate în cauză.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 799 din 13 martie 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 8159/300/2007, petentul R.M., în contradictoriu cu intimaţii Brigada de Poliţie Rutieră şi G.R. şi asigurătorul de răspundere civilă SC A.Ţ. SA, a solicitat anularea procesului-verbal seria PCA nr. 0218600 din 7 mai 2007, întocmit de intimată. în motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este vinovat de producerea accidentului, conducătorul vehiculului cu care a intrat în coliziune schimbând direcţia de mers.
Prin sentinţa civilă nr. 9902 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis plângerea şi s-a dispus anularea procesului-verbal, declaraţia martorului audiat la fond confirmând nevinovăţia petentului.
Intervenientul G.R. a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că instanţa de fond a reţinut în mod eronat situaţia de fapt şi
vinovăţia sa în producerea accidentului, i-a respins în mod greşit probele propuse, iar plângerea era tardiv introdusă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 0218600 din 7 mai 2007, întocmit de B.P.R., s-a aplicat petentului R.M. o amendă de 156 RON pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 54 raportat la art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. S-a menţionat în sarcina acestuia că nu s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers prin viraj dreapta, intrând în coliziune cu un alt vehicul.
Recurentul, intervenient forţat la fond, a recunoscut implicarea în producerea accidentului, dar a considerat că nu trebuia să fie anulat procesul-verbal, pentru că celălalt conducător auto – petentul – a încălcat regulile de circulaţie, însă nici la instanţa de fond şi nici în recurs nu a administrat probe pertinente de natură să excludă vinovăţia sa în producerea accidentului.
Dimpotrivă, martorul audiat la fond a declarat, sub prestare de jurământ, că recurentul este vinovat de producerea accidentului, combătând situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal, confirmând apărarea petentului în sensul că recurentul nu şi-a menţinut direcţia de mers şi a intrat în coliziune cu vehiculul petentului.
Instanţa de fond a apreciat deci în mod corect situaţia de fapt pentru care a dispus anularea procesului-verbal, contravenientului petent nefiind imputabilă producerea accidentului, ci intervenientului. Chiar dacă poziţia recurentului a fost de intervenient la fond, acesta putea propune probe care să fie pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, instanţa de fond procedând în mod corect prin respingerea probelor propuse de către acesta, care nu erau relevante pentru soluţionarea cauzei, respectiv fotografii din care nu puteau să rezulte decât avariile vehiculelor, iar nu dinamica producerii accidentului, iar proba cu expertiză tehnică auto era inutilă în raport de celelalte probe administrate în cauză.
Instanţa de fond a respins în mod corect şi excepţia tardivităţii plângerii, care a fost formulată în termenul de 15 zile, ţinând cont că procesul-verbal a fost înmânat contravenientului la data întocmirii – 7 mai 2007 iar plângerea expediată prin poştă la data de 22 mai 2007.
Prin urmare, în condiţiile în care recurentul nu a prezentat probe pentru susţinerea nevinovăţiei sale în producerea accidentului, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar recursul este nefondat şi a fost respins.
