R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A-VI-A COMERCIALĂ
Sentinţa comercială nr. 8390
Şedinţa publică de la 06 Septembrie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE : Judecător Ana Maria Mateescu
Grefier: Ştefania Felicia Grigore
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanţii S A-C şi S A în contradictoriu cu pârâta SC BP SA, având ca obiect obligaţia de a face.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta S A personal şi S A-C, personal şi asistat de d-na avocat S A şi pârâta BP prin Beatrice Spătaru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 01.09.2010 reclamanţii au depus precizare şi dovada achitării taxei judiciare de timbru de aferentă cererii principale, iar prin fax a fost înaintată o copie a întâmpinării, după care:
Pârâta, prin consilier juridic depune întâmpinare.
Reclamanţii, prin avocat, arată că se opun depunerii întâmpinării având în vedere că pârâta avea obligaţia depunerii întâmpinării cu 5 zile înaintea acestui termen de judecată.
Tribunalul – pe excepţia netimbrării – constată că taxa judiciară de timbru s-a achitat corect în ceea ce priveşte capătele de cerere supuse timbrajului .
În ceea ce priveşte timbrajul pe cererea de daune morale,tribunalul revine asupra măsurii timbrării în raport de Decizia nr. 778/2009 invocată de reclamanţii în acţiunea principală şi precizări.
Totodată, tribunalul comunică reclamanţilor un exemplar al întâmpinării.
Tribunalul pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale faţă de caracterul civil al litigiului, în raport de primul capăt de cerere şi caracterul incidental al capetelor 2 şi 3 ale cererii.
Având cuvântul reclamanţii, prin avocat arată că în speţa de faţă este vorba de un litigiu comercial, iar competentă să judece este secţia comercială , având în vedere că este vorba de o sentinţă care a avut ca obiect obligaţia de a face .
Având cuvântul, pârâta, prin consilier juridic învederează că nu s-a făcut dovada executării silite ca tribunalul să fie competent să judece ar fi trebuit să se fi început o silită, iar în speţa de faţă nu sunt incidente articolele invocate de către reclamanţii.
În replică , reclamantul S A C personal învederează că art. 5803 C. pr. Civ. nu indică drept competentă instanţa de executare , iar capetele 2 şi 3 sunt de sine stătătoare .
Tribunalul declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea formulată la data de 30.04.2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Comercială sub nr.21623/3/2010, reclamanţii S A-C şi S A au chemat în judecată pe pârâta SC B P SA, solicitând obligarea SC B P SA, conform prevederilor art. 5803 C.pr.civ, la plata, in favoarea statului, a unei amenzi civile de 50 lei, stabilita pe zi de întârziere pana la executarea obligaţiei prevăzute in titlul executoriu reprezentat de sentinţa comerciala nr. 1839 / 02.02.2009 pronunţata de Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comerciala, in dosarul nr.20316/3/2008, sentinţa ce este definitiva si irevocabila; obligarea SC BP SA la plata, in favoarea subsemnaţilor S A-C si S A, a sumei de 37617,12 lei cu titlu de daune materiale; obligarea SC BP SA la plata, in favoarea reclamanţilor S A-C si S A, a sumei de 12,880000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii si reputaţiei reclamanţilor; obligarea SC BP SA la ştergerea informaţiilor negative despre reclamantul S A-C din evidenta Centralei Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naţionale a României pentru sumele pretins neachitate la termenul scadent, informaţii negative ce au pus un stigmat atât asupra reclamantului S A-C, care este considerat acum o persoana râu platnica si care nu mai poate sa obţină vreun împrumut, cat si asupra reclamantei S A.
In motivarea cererii se arată că, potrivit sentinţei comerciale nr.1839/02.02.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr.20316/3/2008, sentinţa rămasă definitivă şi irevocabilă, instanţa de judecată a obligat pârâta SC BP SA, în relaţia cu reclamantul S A-C, la:
– „respectarea graficului de rambursare anexat contractului de credit ipotecar nr.HL 865/5.05.2006, în forma existentă la data semnării contractului de credit”
– „practicarea în relaţia cu reclamantul a nivelului „zero” al comisionului de administrare cont curent”
– „efectuarea demersurilor în vederea ştergerii din sistemele de evidenţă ale Biroului de Credite a menţiunilor referitoare la calitatea de rău platnic a reclamantului”.
In ce priveşte speţa menţionata anterior, reclamantul arată a depus la dosarul cauzei: graficul de rambursare a creditului care a fost anexat iniţial la Contractul de Credit Ipotecar nr. HL865 / 05.05.2006, precum si toate dovezile de plata (ordine de incasare) ale reclamantului S A-C către BP, incepand cu 27.06.2007 si pana la 28.10.2008 (inclusiv ordinul de incasare din 28-Feb-2008 cu achitarea sumei de 337 EUR si ordinul de incasare din 01-oct.2008 cu achitarea sumei de 428 EUR).
Susţine reclamantul că şi-a respectat întocmai si la scadenta obligaţiile de plata către BP. Mai mult decât atât, nu numai ca reclamantul nu are nicio datorie către SC BP SA, dar chiar are sume plătite in plus către BP fata de obligaţia sa de plata, instanţa de judecata arătând limpede ca suma de plata către BP este de 252.24 Euro lunar. Menţionează reclamantul a achitat constant o suma mai mare decât 252,24 Euro lunar, inclusiv a plătit suplimentar suma de 765 Euro (337 EUR + 428 EUR).
SC BP SA nu a acceptat decizia instanţei de judecată, deşi orice hotărâre dată de instanţa de judecată este obligatorie.
In ciuda motivării amănunţite a sentinţei comerciale nr.1839/02.02.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr.20316/3/2008, BP a atacat-o, dar ulterior i-a fost respins şi sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă.
Totuşi, în mod impardonabil, SC BP SA nu respectă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Intrând în posesia unor tichete valorice în Programul Rabla 2010, reclamantii arată au făcut demersuri pentru cumpărarea unui autoturism nou. Astfel, s-au orientat către un autoturism de clasa mica, cu un preţ dintre cele mai scăzute de pe piaţa autoturismelor noi. Au fost la dealerul auto care vinde acest autoturism, respectiv SC G T SRL si au primit Factura Proforma nr. 160/22.03.2010, cu preţul final pe care dealerul l-a stabilit pentru autoturismul respectiv.
Preţul autoturismului era de 9060 Euro, la care i se dăduse un discount preferenţial de 12%, ceea ce făcea ca preţul final al autoturismului ofertat sa fie de 7973 Euro. Aceasta oferta avea termenul de valabilitate pana la 31.03.2010, iar plata urma a fi efectuata in lei la cursul BRD de vânzare din ziua plaţii.
În aceste condiţii, reclamanţii arată au solicitat o cerere de credit auto, neavând alta posibilitate financiară, pentru achiziţionarea autoturismului menţionat în factura proforma nr.160/22.03.2010 emisă de SC German Trading SRL.
In data de 29.03.2010 reclamanţii au fost chemaţi la sediul ProCredit Bank, in legătura cu cererea de credit auto depusa.
Răspunsul pe care l-au primit de la ProCredit Bank in legătura cu cererea lor de credit auto i-a lăsat complet derutaţi si umiliţi. Li s-a comunicat ca cererea lor a fost respinsa deoarece, din verificările pe care ProCredit Bank le-a făcut la Biroul de Credit si la Centrala Riscurilor Bancare rezulta ca reclamantul S A-C este rău platnic si ca apare însemnat in evidenta celor doua instituţii cu sume restante si întârzieri considerabile. Din acest motiv, nici S A-C si nici S A, in calitatea sa de soţie de rău platnic, nu mai pot obţine credit, indiferent de ce natura.
Umilinţa suportata a fost maxima, mai ales ca reclamanţilor li s-a anulat si credibilitatea pe care o aveau in fata ProCredit Bank. In cererea de credit, reclamanţii au specificat pe proprie răspundere ca nu aveau nicio suma datorata si neachitata la scadenta la data cererii respective de credit, de asemenea reclamanta S A avea o prezumţie suplimentara de credibilitate si pe care acum si-a pierdut-o, având in vedere ca reclamanta este avocat. Din copia Procesului Verbal Returnare Documente din 29.03.2010 emisa de ProCredit Bank se observa ca S A a depus la cererea de credit dovezi de exercitare egala a profesiei de avocat (Decizia 2239/04.10.2004 a Baroului Bucureşti), iar faptul ca o persoana care îsi exercita meseria intr-un domeniu juridic ajunge sa fie prizoniera unor abuzuri săvârşite de o instituţie bancara este o chestiune impardonabila si o mare umilinţa morala, si arata limpede ca banca vinovata nu are respect nici fata de lege si nici fata de cei care o aplica.
Reclamanţii susţin că au primit răspunsuri de la cele doua instituţii menţionate care le-au confirmat ca BP este vinovată pentru raportările negative despre reclamantul S A-C ca si rău platnic.
In susţinerea capătului 1 al cererii, reclamanţii invocă nerespectarea cu buna ştiinţa si in dispreţul legii de către SC BP SA a obligaţiei prevăzute in titlul executoriu reprezentat de sentinţa comerciala nr. 1839 / 02.02.2009 pronunţata de Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 20316/3/2008, sentinţa ce este definitiva si irevocabila. In acest sens reclamanţii solicită obligarea SC BP SA, conform prevederilor art. 5803C.pr.civ, la plata, in favoarea statului, a unei amenzi civile de 50 lei, stabilita pe zi de întârziere pana la executarea obligaţiei prevăzute in respectivul titlu executoriu. Se solicită aplicarea valorii maxime a amenzii întrucât parata este o unitate bancara, iar aceste abuzuri si ilegalităţi comise de BP, raportate si la nerespectarea dispoziţiilor instanţei de judecata, sunt de o gravitate maxima.
Referitor la capătul 2, reclamanţii arată că ca abuzurile BP legate inclusiv de nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile menţionate anterior, au dus la situaţia extrem de neplăcuta si apăsătoare in ceea ce-i priveşte pe reclamanţii S A-C si S A, care au devenit practic prizonierii abuzurilor BP, fiind puşi si in situaţia de a nu mai putea obţine credit bancar. In mod concret, s-a dovedit ca reclamanţii nu au putut sa obţină prin credit autoturismul menţionat in Factura Proforma nr. 160 / 22.03.2010 emisa de SC G T SRL, astfel incat au suferit un prejudiciu material echivalent cu valoarea autoturismului respectiv, adică 9060 Euro. Având in vedere ca plata pentru autoturismul respectiv trebuia făcuta in lei, la cursul BRD de vânzare din ziua plaţii, iar ultima zi posibila de plata era cea din ziua de expirare a ofertei acelei Facturi Proforme, adică 31.03.2010, reclamanţii susţin ca suma de 9060 Euro trebuie convertita in lei la cursul BRD de vânzare din ziua de 31.03.2010, ultima zi in care se putea face plata respectiva. Conform site-ului BRD, in data de 31.03.2010, cursul BRD de vânzare era 1 Euro = 4,1520 lei. Astfel 9060 Euro înseamnă 37617,12 lei, adică suma solicitată pentru a fi plătită de Bancpost către reclamanţii S A-C si S A cu titlu de daune materiale.
In ce priveşte punctul 3, daunele morale aduse onoarei, demnităţii si reputaţiei reclamanţilor de către BP au o alta însemnătate si trebuie apreciate la o cu totul altă valoare.
Este extrem de evident ca faptele ilicite săvârşite cu vinovăţie de către BP la adresa reclamanţilor S A-C si S A au lezat valorile morale ale acestora si le-au cauzat prejudicii, constând in suferinţe de ordin psihic.
Pe lângă punerea la îndoială a seriozităţii actului de justiţie pe care o provoacă BP, apare si lipsa de încredere referitoare la obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile, având repercusiuni nu numai asupra reclamanţilor S A-C si S A, dar si asupra opiniei publice.
In ce priveşte punctul 4 este evident abuzul şi nelegalitatea făcute de BP când a raportat informaţii negative despre S A-C pentru a fi afişate în evidenţa Centralei Riscurilor Bancare. Instanţa trebuie să aibă în vedere că aceste raporturi au tot continuat, inclusiv după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei comerciale nr.1839/02.02.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr.20316/3/2008, sfidând cu bună ştiinţă dispoziţiile acesteia, fapt de o gravitate maximă într-un stat de drept. Drept urmare, este absolut firească solicitarea făcută instanţei de judecată de a obliga SC BP SA la ştergerea informaţiilor negative despre S A-C din evidenţa Centralei Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naţionale a României pentru sumele pretins neachitate la termenul scadent. Se arată că BP poate, conform legii, să şteargă respectivele informaţii negative.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 109 Cpc, art.5803 Cpc, art.998-999 Cod civil, art.1073 şi urm. Cod civil, art.54 din Decretul nr.31/1954, alte acte normative incidente în prezenta cauză.
În apărare, pârâta Bancpost a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale, tribunalul reţine:
Reclamanţii S A- C şi S A deduc judecăţii un litigiu civil, izvorât dintr-un raport juridic execuţional, fundamentându-şi construcţia juridică a acţiunii pe nerespectarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 1839/02.02.2009 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI –a comercială.
Prin sentinţa comercială sus amintită, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S A C împotriva pârâtei BP şi a fost obligată pârâtă la respectarea graficului de rambursare anexat contractului de credit ipotecar nr. HL 865/05.05.2006, în forma existentă la data semnării contractului şi la practicarea în relaţia cu reclamantul a nivelului „zero”al comisionului de administrare cont curent. Totodată, a fost obligată pârâta la efectuarea demersurilor în vederea ştergerii din sistemele de evidenţă ale Biroului de Credite a menţiunilor referitoare la calitatea de rău platnic al reclamantului. Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurarea deciziei nr. 364/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Reclamanţii au învederat că pârâta nu a respectat hotărârea sus menţionată, acest comportament al pârâtei generând pierderi materiale şi aducând prejudicii morale, reclamanţilor.
Primul capăt de cerere este fundamentat pe dispoziţiile art. 580 ind. 3 cod de procedură civilă, conform cărora, dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei plin plata unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului o amendă civilă. Într-adevăr, textul sus citat nu instituie competenţa instanţei de executare, dar este o normă specială din cartea a V-a a codului de procedură civilă: „Executarea silită”. Procedura executării silite este o procedură esenţialmente civilă, distinctă de procedura de soluţionare a litigiilor comerciale prevăzută în Cartea a VI : „proceduri speciale”. Totodată, se reţine de instanţă că reclamanţii nu contestă titlul sub aspectul aplicabilităţii sale pentru a fi incident art. 400 alin. 2 cod de procedură civilă.
Competenţa de soluţionare a primului capăt de cerere aparţine judecătoriei în raport de art. 1 pct. 1 cod de procedură civilă, conform căruia judecătoria judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
În opinia tribunalului, litigiile izvorâte din nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti se supun jurisdicţiei civile, indiferent de natura titlului executoriu, fiind lipsita de relevanţă calitatea părţilor. În faza de executare silită a unui titlu executoriu, părţile au calitatea de creditor, respectiv debitor.
Aşa cum rezultă din construcţia juridică a acţiunii, litigiul este declanşat de nerespectarea de către pârâtă a unui titlu executoriu („nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu”, „abuzurile legate de nerespectarea hotărârii judecătoreşti”, „lipsa de încredere referitoare la obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile”).
În opinia tribunalului, capătul principal de cerere este cel având ca obiect executarea pe cale silită a obligaţiei de a face stipulată în titlul executoriu, deoarece analiza acestei cereri presupune verificarea modului în care pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile decurgând din titlul executoriu.
Cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale şi morale are un caracter incidental deoarece abia după stabilirea condiţiilor executării hotărârii judecătoreşti se naşte dreptul creditorului la daune interese, inclusiv sub forma daunelor morale. Reclamanţii puteau formula acest capăt de cerere în despăgubire şi separat, dar au înţeles să îl formuleze ca un capăt subsecvent celui având ca obiect executarea silită.
Potrivit art. 17 cod de procedură civilă, cererile accesorii şi cele incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Se impune ca stabilirea competenţei să se realizeze prin prisma caracterului cererii principale pentru a nu se încălca normele de competenţă materială.
Întrucât acţiunea are un singur capăt de cerere principal, fundamentat pe dreptul execuţional civil, tribunalul va declina competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului II, faţă de dispoziţiile art. 5 cod de procedură civilă.
Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 158, 159 cod de procedură civilă, art. 1 şi art. 2 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S A-C şi S A, ambii cu domiciliul în Bucureşti, str. Cpt. Nicolae Licaret, nr.1, bl.33, sc.C, ap.107, sector 3, în contradictoriu cu pârâta SC BP SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Dimitrie Pompeiu nr.6A, sector 2 în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6.09.2010.
PREŞEDINTE GREFIER
Judecător Mateescu Ana Maria Grigore Ştefania Felicia
Red.jud. AMM
Dact.RG
Ex.6
Comunicat……………………….
Ex………………………
