H.G. nr. 1391/2006, art. 135 lit. f)
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa de fond a apreciat în mod corect că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi a căror absentă este sancţionată cu nulitatea, astfel încât, sub aspect formal, actul de constatare a contravenţiei este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, conducătorul auto sancţionat a recunoscut implicarea în accident, dar a susţinut că celălalt conducător auto este vinovat de producerea acestuia, deoarece a virat dreapta de pe banda 2 de circulaţie fără să se asigure. Susţinerea nu a fost însă probată, din declaraţia intervenientului dată la organele de poliţie şi avariile constatate la autovehicule rezultând că situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realităţii, în sensul că petentul nu a acordat prioritate la punerea în mişcare şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de intervenient.
Trib. Bucureşti, s. a iX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1386 din 12 august 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti sub nr. 9884/303/2008, petentul B.A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, intervenientul N.A.M. şi asigurătorul SC A.R.A. SA, a solicitat anularea procesului-verbal seria CC nr. 1272954 din 27
noiembrie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârşit fapta reţinută în procesul-verbal, vinovat de producerea coliziunii fiind conducătorul unui alt autovehicul, care a virat dreapta de pe banda 2 pe banda 1 de circulaţie fără să se asigure, fapt ce a condus la avarierea autoturismului condus de petent în partea stângă faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 23 februarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, reţinându-se că petentul nu a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, reiterând argumentele din cuprinsul plângerii şi susţinând că instanţa de fond a înlăturat în mod greşit declaraţia martorului audiat la propunerea sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 1272954 din 27 noiembrie 2008, întocmit de intimată, petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 324 lei şi suspendarea dreptului de a conduce, în baza art. 135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că a condus autoturismul pe str. Dezrobirii şi nu a acordat prioritate la punerea în mişcare, intrând în coliziune cu un alt autovehicul.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că procesul-verbal cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi a căror absenţă este sancţionată cu nulitatea, astfel încât, sub aspect formal, actul de constatare a contravenţiei este legal întocmit.
Recurentul a recunoscut implicarea în accident, dar a susţinut că celălalt conducător auto este vinovat de producerea accidentului, deoarece acesta a virat dreapta de pe banda 2 de circulaţie fără să se asigure. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu s-a dovedit susţinerea petentului în sensul că celălalt conducător auto, N.A.M., ar fi schimbat benzile de circulaţie fără să se asigure. Este de menţionat faptul că, în cuprinsul declaraţiei date după producerea accidentului, petentul nu a făcut referire la această împrejurare. In mod judicios prima instanţă a înlăturat declaraţia martorului propus de petent, având în vedere că relatările acestuia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Din declaraţia intervenientului N.A.M. dată la organele de poliţie şi avariile constatate la autovehicule rezultă că situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realităţii, în sensul că petentul nu a acordat prioritate la punerea în mişcare şi a intrat în coliziune cu autoturismul intervenientului.
Prin urmare, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii este legală şi temeinică şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
