Prin încheierea de şedinţă din 02.02.2010 s-a respins cererea de suspendare formulată de apelantul M.M., iar prin sentinţa civilă nr. 9 din 02.02.2010 s-a respins ca nefondat apelul formulat de M.M. în contradictoriu cu intimata M.A.V.
S-a reţinut de instanţa de apel prin decizia civilă pronunţată că prin sentinţa civilă nr. 11279 2008, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15258 180 2008 s-a respins opoziţia la formulată de contestatorul M.M. în contradictoriu cu intimata M.A.V., ca nefondată.
A fost obligat contestatorul să plătească intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2380 lei reprezentând onorariu de avocat.Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat apel M.M.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că în mod neîntemeiat, instanţa de fond a reţinut că, între părţi a existat un contract de împrumut. Înscrisul din care rezultă predarea biletelor este fals, nesemnat fiind de contestator, sens în care s-a formulat şi plângere penală. Aşadar, erau incidente dispoziţiile art. 18-19 din Lg.58 1934 şi se impunea anularea biletelor.
Apelul a fost înregistrat sub nr.15258 180 2008 la secţia comercială a Tribunalului Bacău, şi prin încheierea din 1.09.2009, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea spre competentă soluţionare secţiei civile a Tribunalului Bacău. La secţia civilă, apelul a fost înregistrat sub nr.6011 110 2009.
La termenul din 16.11.2009, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei secţiei civile a Tribunalului Bacău raportat la dispoziţiile art. 3 Cod comercial.
A fost admisă excepţia şi cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare secţiei comerciale a Tribunalului Bacău, motivat de faptul că art. 3 cod comercial numeşte faptele de comerţ obiective şi pe care legiuitorul le-a considerat comerciale datorită naturii lor şi pentru motivele de ordine publică. Orice persoană indiferent de calitatea sa de comerciant sau nu, dacă a săvârşit fapte de comerţ obiective aşa cum Codul comercial le consacră, intră sub incidenţa legilor comerciale.
În cauză art. 3 pct. 14 Cod comercial sunt considerate fapte de comerţ cambiale şi cum noţiunea de cambie e folosită în sens generic, ea include atât cambia propriu-zisă cât şi biletul de ordin şi ca urmare emiterea acestor titluri au caracter comercial.
La secţia comercială cauza a fost înregistrată sub nr.152598 180 2008.
Tribunalul analizând sentinţa civilă apelată, sub aspectul criticilor formulate, a dispoziţiilor incidente în cauză şi din oficiu, a constatat următoarele;La data de 14.10.2008, intimata – creditoare a formulat la BEJ C.I., cerere de executare silită împotriva contestatorului debitor solicitând punerea în executare silită a patru bilete la ordin cu o valoare totală de 167.500 lei, emise la data de 1 noiembr.2006, cu scadenţa la data de 6.11.2006, precizând în cererea de executare că banca trasă a refuzat plata sumelor motivând lipsa totală a disponibilităţilor din contul creditoarei.
BEJ C.I. a emis somaţia cambială nr.333 2008, prin care debitorul este somat să achite suma reprezentând împrumut nerestituit în cuantum de 670.000 lei; 12.000 lei cheltuieli de executare; 10.000 lei onorariu avocat şi 4 lei taxa de timbru.
În speţă, biletele la ordin poartă toate menţiunile prevăzute de lege, situaţie recunoscută în faţa instanţei de fond şi de către contestator în faţa instanţei de fond, semnătură ce dă forţă juridică deplină, acestui titlu de credit.
În ce priveşte celelalte menţiuni, legea nu prevede că în situaţia în care menţiunile sunt scrise de altă persoană biletul la ordin este lovit de nulitate. De altfel, în actul de predare-primire sub semnătură privată de la fila 38 dosar(pe care contestatorul îşi susţine opoziţia), se menţionează că biletele la ordin sunt completate parţial şi semnate şi nu doar semnate, aşa cum a susţinut contestatorul în faţa instanţei de fond.Art. 19 din Legea nr. 58 1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.Instanţa de fond a apreciat în mod corect susţinerile contestatorului privind faptul că biletele au fost date unui unchi spre păstrare şi sustrase de mama intimatei, care le-a completat în numele acesteia din urmă, în condiţiile în care declaraţia nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, iar pe de altă parte deşi contestatorul a susţinut că biletele la ordin au fost date unchiului său pentru efectuarea de plăţi, nu s-a făcut dovada nici unei plăţi. Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum pretinde contestatorul, titlurile de credit ar fi fost predate unchiului său la data de 04.05.2006, astfel că, faţă de data prezentului litigiu, nu este credibil că într-o perioadă de mai bine de doi ani şi faţă de situaţia că M.M. este foarte mult timp plecat în străinătate (după cum a susţinut în cerere), nu s-a efectuat nici o plată. Mai mult, este de remarcat contradicţia dintre actul de predare-primire unde se menţionează că biletele la ordin sunt predate spre păstrare”, acesta fiind scopul declarat al predării, în timp ce în declaraţia autentică se arată că au fost predate pentru a face plăţi.”Intimata M.A. a depus un înscris sub semnătură privată în care se menţionează Subsemnata M.A. am primit un număr de 4 bilete la ordin în valoare de 670.000 RON pentru a fi încasate dacă nu primesc suma de 670.000 RON până la data de 01.11.2006, de la M.M. înscris ce poartă două semnături a intimatei la menţiunea am primit” şi încă o semnătură la menţiunea “am predat”.Instanţa de fond a procedat la efectuarea procedurii prevăzute de art. 778 Cod procedură civilă constatând că semnătura aparţine contestatorului, procedură consemnată în Încheierea de şedinţă din data de 10.12.2008.S-a apreciat corect de către instanţa de fond că nu are relevanţă faptul că biletele la ordin nu au fost investite cu formula în raport de dispoziţiile art. 3741 Cod procedură civilă înscrisurile au caracter de titlu executoriu şi sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie în temeiul art. 61 din Lg.58 1934.Cu privire la apărarea contestatorului că somaţia cambială nu i-a fost comunicată la adresa unde locuieşte efectiv după pronunţarea divorţului, deşi avocatul intimatei a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate atât în Bacău, cât şi în sat P., comuna M., judeţul Bacău, a procedat corect respingând-o având în vedere că însuşi contestatorul a indicat în prezenta opoziţie ca adresă de domiciliu este cea din Bacău, prezumând ca adresă valabilă la care pot fi comunicate actele de procedură.Împotriva încheierii de şedinţă din 02.02.2010 şi a Deciziei civile nr. 2 09.02.2010, a declarat recurs M.M., considerându-le nelegale motivat de faptul că trebuia să fie suspendată cauza în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, iar pe fondul litigiului, instanţa nu a analizat corect şi complet probatoriul cauzei.Recursul a fost considerat ca fondat, pentru următoarele considerente;
Recurentul a solicitat în instanţa de apel, suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă; în acest sens a depus adresa de la Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău (fila 7 apel) din care rezultă că la data de 3 iunie 2009, faţă de intimata M.A.V. şi o altă persoană s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi fals, prevăzute de art. 215 alin. 1,2,5 şi art. 290 Cod penal.La termenul din 02 februarie 2010, apărătorul recurentului a susţinut cererea de suspendare arătând că în conformitate cu Legea 54 1934, art. 18, deţinătorul unei cambii este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar dacă şi ultimul gir este în alb.În cauză a demonstrat că cele patru bilete la ordin au intrat în mod fraudulos în posesia intimatei M.A. Aceste bilete au fost încredinţate unchiului său, D.C., aşa cum rezultă din declaraţia autentică depusă la dosarul de fond şi din procesul verbal de predare-primire aflat la fila 38 dosar şi semnat de doi martori.La fila 69 din dosar, intimata M.A. a încercat să justifice posesia celor patru bilete la ordin printr-un înscris fals, scris pe o coală de hârtie, dar nedatat şi pe el se găseşte şi semnătura sa răsturnată şi întocmită cu o altă pastă.Susţinerile sale sunt bazate pe faptul că ar fi absurd ca cineva să împrumute suma de 670.000 lei fără să întocmească un contract de împrumut sau că apelantul ar fi încredinţat cele patru bilete la ordin de 670.000 lei semnând în felul în care apare semnătura acestuia.În cauză nu există nici un contract de împrumut, nu s-a făcut dovada măcar a existenţei unei operaţiuni bancare care să ateste transferul de bani, suma fiind colosală şi practic imposibil de deţinut şi de dat cash.S-a formulat şi plângere penală şi s-a dispus începerea urmăririi penale, intimata recunoscând acest lucru, iar expertiza grafologică efectuată în cauză a confirmat acest lucru.Prin încheierea de şedinţă din 02.02.2010, instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, fără a motiva care au fost considerentele acestei hotărâri, iar la pronunţarea deciziei civile nr. 2 09.02.2010 s-au analizat biletele la ordin.Instanţa de recurs, a considerat că atâta timp cât urmărirea penală s-a pus în mişcare cu privire la biletele la ordin soluţia care se va pronunţa în cauza penală are legătură şi determină, sub aspectul acestor mijloace de plată, situaţia de fapt din prezenta cauză dedusă judecăţii, faţă de cele menţionate a rezultat că se impune aplicarea prevederilor art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Hotărârea penală şi efectul său juridic asupra situaţiei de fapt în cauza civilă trebuie analizate de instanţa de fond, motiv pentru care a apreciat că se impune aplicarea art. 304 Cod procedură civilă în sensul casării şi deciziei pronunţate.Pe cale de consecinţă, instanţa a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 02 09.02.2010 şi a trimis cauza spre rejudecare.Totodată, a modificat în parte încheierea din 02.02.2010 în sensul că a suspendat judecata apelului până la soluţionarea dosarului penal nr. 192 P 2009.
