Efectuarea de transport rutier de persoane fără a deţine licenţă de transport. Subiectul activ al contravenţiei
O.U.G. nr. 109/2005, art. 58 alin. (1) lit. i)
Chiar dacă la data săvârşirii faptei nu era proprietar al maşinii, având în vedere că şoferul era angajat al său conform documentelor depuse la dosar, societatea comercială are calitatea de subiect al contravenţiei. împrejurarea că după constatarea faptei aceasta a devenit şi proprietar al vehiculului conduce la prezumţia că era utilizatorul acestuia, şi nu societatea care avea la acel moment proprietatea asupra autoturismului, deoarece nu are importanţă cine este proprietarul vehiculului, singurul aspect relevant fiind împrejurarea că petenta efectua transport rutier de persoane cu acel vehicul fără a deţine licenţă de transport.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1091 din 2 aprilie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 1311/4/2008, petenta SC R.I. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada
de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria PCA nr. 3086324 din 8 ianuarie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este nul, pentru că vehiculul nu îi aparţine, iar G.I. nu este reprezentantul legal al societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 5667 din 4 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, reţinându-se că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal şi temeinic. Instanţa de fond a reţinut că nu are importanţă cine este proprietarul vehiculului, ci împrejurarea că petenta efectua transport rutier de persoane cu acel vehicul tară a deţine licenţă de transport.
Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că în mod nelegal instanţa a reţinut greşit că este vinovată de săvârşirea contravenţiei, în condiţiile în care SC E.C. SRL a comunicat că era proprietarul autovehiculului la momentul controlului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 3086324 din 8 ianuarie 2008, întocmit de intimată, s-a aplicat recurentei o amendă de 1000 RON pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 58 din O.U.G. nr. 109/2005, reţinându-se că, a efectuat transport de persoane cu microbuzul fără a deţine copie conformă a licenţei de transport.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că petenta are calitatea de subiect al contravenţiei, chiar dacă la data faptei nu era proprietar al maşinii, având în vedere că şoferul G.I. era angajat al petentei conform documentelor depuse la dosar. Faptul că după constatarea faptei petenta a devenit şi proprietar al vehiculului conduce la prezumţia că aceasta era utilizatorul vehiculului, şi nu SC E.C. SRL. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurispru-denţei sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Văstberga Akîiebolag şi Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Prin urmare, procesul-verbal fiind întocmit în mod corect, iar sentinţa de fond legală şi temeinică, tribunalul a considerat că motivele de recurs invocate nu subzistă şi, conform art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
