Conducerea unui autovehicul care depăşeşte greutatea admisă pentru o anumită zonă. Legalitatea proce-sului-verbal de contravenţie. Sancţiunea aplicată. Individualizare
Hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004, art. 10 lit. a)
Având în vedere că în hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004, care precizează arterele care delimitează zona A de zona B a municipiului Bucureşti, este menţionată şi strada pe care conducătorul auto a fost depistat conducând un autovehicul care depăşea greutatea admisă în această zonă, legal a fost reţinută în sarcina acestuia săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. a) din hotărârea menţionată.
Ţinând cont însă de circumstanţele săvârşirii faptei, şi anume că autovehiculul aparţine societăţii comerciale al cărui angajat este recurentul şi că deplasarea acestuia în zona B s-a făcut din dispoziţia angajatorului, în realizarea unei sarcini de serviciu, instanţa a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 195 din 19 ianuarie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 4564 din 16 mai 2008, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S.D. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3715045 din 7 aprilie 2008, încheiat de intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră. Prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 3.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. a) din hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004, fapta reţinută în sarcina sa fiind aceea că, la data de 7 aprilie 2008, a condus autospeciala betonieră având o greutate totală maximă autorizată de 39 tone în zona Şoseaua Ştefan cel Mare -str. Tunari, fără a avea autorizaţie pentru zona B.
Instanţa de fond a analizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea şi temeinicia procesului-verbal
de contravenţie şi a reţinut, în ceea ce priveşte legalitatea, că acesta îndeplineşte condiţiile de formă ale întocmirii lui, fiind respectate în cauză dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001. A reţinut, totodată, instanţa de fond că faptei i-a fost stabilită în mod corect încadrarea în textul de lege indicat ca temei legal al constatării şi sancţionării contravenţiei, respectiv art. 10 lit. a) din hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004.
In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa a reţinut că petentul conducea la data constatării contravenţiei un autovehicul cu masa maximă autorizată de 39.000 kg, pe o stradă situată în zona B a municipiului Bucureşti, astfel că avea obligaţia de a obţine autorizaţia prevăzută de hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004 pentru a circula în zona restricţionată.
Instanţa a înlăturat susţinerile petentului referitoare la lipsa calităţii de contravenient motivată prin aceea că proprietar al vehiculului este o persoană juridică, faţă de care acesta are calitatea de angajat, reţi-nându-se că textul legal aplicabil în cauză, corect indicat de altfel de către agentul constatator, sancţionează fapta de a conduce un vehicul pe un sector de drum dintr-o zonă restricţionată, fără autorizaţie.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul S.D., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. In motivarea cererii sale, recurentul a susţinut că sentinţa este nelegală, întrucât Şoseaua Ştefan cel Mare – str. Tunari nu se află în zona B a Bucureştiului, astfel că nu există o contravenţie, pentru că nu a fost încălcată o normă de drept. S-a mai susţinut de către recurent că fapta nu îndeplineşte condiţiile de vinovăţie prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit a reţinut prima instanţă existenţa unui mijloc de probă din care să rezulte că zona în care a fost constatată contravenţia este încadrată în zona B, potrivit anexei la hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299 alin. (1), art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Deşi legal citată, intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentată în instanţă.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de critici le aduse sentinţei civile recurate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează: critica recurentului potrivit căreia în mod greşit s-a reţinut de către prima instanţă legalitatea actului de constatare în condiţiile în care str. Tunari, pe care a fost constatată contravenţia, nu este încadrată în zona B, astfel încât nu se poate reţine încălcarea normei de drept precizate ca temei al sancţiunii, nu este întemeiată. Hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004, aşa cum a fost modificată prin hotărârea C.G.M.B. nr. 132/2005, precizează la art. 7 arterele care delimitează zona A a municipiului Bucureşti (zonă care, la rândul său, este delimitată de zona B), artere între care este menţionată şi str. Tunari, pe care a fost constatată contravenţia.
Cum, potrivit art. 3 alin. (3) din hotărârea C.G.M.B. nr. 134/2004, aşa cum a fost modificată prin hotărârea C.G.M.B. nr. 132/2005, „pe arterele ce delimitează una din zone se respectă regimul de circulaţie din afara acesteia”, pe str. Tunari (care delimitează zona A de zona B) se aplică restricţiile de circulaţie specifice zonei B.
In acest context, s-a apreciat de către tribunal că nu este întemeiată nici susţinerea recurentului potrivit căreia fapta nu ar exista, întrucât zona în care s-a făcut constatarea nu este cuprinsă în zona B, nici susţinerea că în cauză nu ar exista dovada locaţiei vehiculului controlat, întrucât locaţia unde s-a realizat controlul a fost precizată de agentul constatator care a constatat în mod direct săvârşirea faptei, ca fiind Şoseaua Ştefan cel Mare – str. Tunari. Aşadar, concluzia instanţei de fond potrivit căreia procesul-verbal contestat este legal şi temeinic întocmit este corectă.
Totuşi, analizând sancţiunea aplicată, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a considerat că în cauză amenda de 3.000 lei aplicată recurentului-petent este prea mare în raport de circumstanţele în care a fost săvârşită fapta. S-a reţinut, în acest sens, că autovehiculul aparţine SC V.C. SRL, al cărui angajat este recurentul, şi că deplasarea acestuia în zona B s-a făcut din dispoziţia angajatorului, în realizarea unei sarcini de serviciu.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a admis recursul şi a modificat sentinţa civilă recurată, în sensul admiterii în parte a plângerii şi înlocuirii sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.
