Stare de urgenţă. Cauză exoneratoare de răspundere contravenţională. Condiţii
O.G. nr. 2/2001, art. 11 alin. (1)
Starea de urgenţă nu reprezintă vreo cauză exoneratoare de răspundere contravenţională în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, conducătorul auto asumându-şi riscul comiterii şi sancţionării unei contravenţii în momentul în care a ales să circule pe contra-sens pentru a evita coloana de maşini formată în faţa sa. Entorsa pe care ar fi suferit-o soţia sa nu prezenta o gravitate atât de mare pentru a justifica încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, petentul având posibilitatea să apeleze la numărul de urgenţă 112 în cazul în care ar fi considerat că există o stare de pericol.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 683 din 5 martie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului l Bucureşti sub nr. 9135/299/2008, petentul D.D.P., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria CC nr. 0321776 din 30 mai 2008, întocmit de intimată. în motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost nevoit să meargă pe sensul opus, întrucât soţiei sale i se făcuse rău, iar depăşirea a efectuat-o după ce s-a asigurat că din sensul contrar nu venea niciun vehicul.
Prin sentinţa civilă nr. 12536 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că din declaraţia martorului rezultă că petentul a săvârşit contravenţia aflându-se într-o stare de urgenţă.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că petentul a fost corect sancţionat pentru săvârşirea faptei imputate, starea de urgenţă nefiind justificată de probele administrate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 0321776 din 30 mai 2008, s-a aplicat intimatului o amendă de 300 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că a condus autovehiculul pe sens opus.
Tribunalul a considerat că instanţa de fond a anulat în mod eronat procesul-verbal, faţă de declaraţia martorului audiat la fond. Astfel, declaraţia martorului nu face decât să susţină situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal şi recunoscută de altfel de contravenient prin plângere, respectiv că petentul a circulat pe contrasens. Nu poate fi vorba de pătrunderea pe contrasens pentru efectuarea unei depăşiri regulamentare, având în vedere că, după cum se poate observa din planşele foto depuse la fond, petentul nu s-a limitat la a depăşi un vehicul, ci a ales să ocolească pe sensul opus de circulaţie coloana de maşini aflată în fata sa.
Cu privire la starea de urgenţă reţinută de instanţa de fond, tribunalul a considerat că aceasta nu reprezintă vreo cauză exoneratoare de răspundere contravenţională în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, petentul asumându-şi riscul comiterii şi sancţionării unei contravenţii în momentul în care a ales să circule pe contrasens pentru a evita coloana de maşini formată în faţa sa. Entorsa pe care ar fi suferit-o soţia sa nu prezenta o gravitate atât de mare pentru a justifica încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, petentul având posibilitatea să apeleze la numărul de urgenţă 112 în cazul în care ar fi considerat că există o stare de pericol.
Tribunalul a considerat că petentul nu a administrat probe de natură să combată prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal, nici la fond şi nici în recurs, probe din care să rezulte că nu a săvârşit fapta care i se impută sau că se afla sub incidenţa vreunui caz în care să fie înlăturată sau diminuată răspunderea contravenţională.
Astfel, tribunalul a apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită, în condiţiile în care s-a anulat procesul-verbal, deci recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a respins plângerea ca neîntemeiată.