O.G. nr. 2/2001, art. 11 alin. (1)
Motivele care au determinat conducătorul auto să oprească în zonă nepermisă, respectiv faptul că a oprit pentru ca în vehicul să urce copilul şi bona, iar zăpada îngreuna parcarea în zonă, nu constituie vreo cauză exoneratoare de răspundere contravenţională în sensul art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, asumându-şi riscul comiterii şi sancţionării unei contravenţii în momentul în care a ales să oprească în loc nepermis. Acesta ar fi trebuit să caute un loc unde oprirea îi era permisă, chiar dacă ar fi fost la o oarecare distanţă de zona în care se aflau bona şi copilul, iar reţinerea de către instanţa de fond a celor două aspecte în susţinerea netemeiniciei procesului-verbal este nejustificată.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 3233 din 2 octombrie 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 1484/301/2008, petenta M.M., în contradictoriu cu intimata Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria PCA nr. 3188944 din 14 ianuarie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost nevoită să oprească în zona respectivă pentru a-şi lua copilul şi pe însoţitoarea acestuia de la Spitalul Colţea şi nu putea opri în alt loc din cauza zăpezii de pe carosabil.
Prin sentinţa civilă nr. 4335 din 25 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că din declaraţia martorului rezultă că petenta a oprit numai pentru câteva secunde, pentru a urca în autovehicul copilul şi bona acestuia, iar parcarea regulamentară era împiedicată de cantităţile mari de zăpadă depusă în locurile de parcare din zonă.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că petenta era vinovată de săvârşirea faptei imputate, nefiindu-i permisă imobilizarea voluntară a vehiculului în zona respectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 3188944 din 14 ianuarie 2008, s-a aplicat intimatei o amendă de 100 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 142 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa că a oprit autovehiculul în zona de acţiune a indicatorului „oprirea interzisă”.
Tribunalul a considerat ca instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este netemeinic, faţă de declaraţia martorului audiat la fond. Astfel, declaraţia martorului nu face decât să susţină situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal şi recunoscută de altfel de contravenientă prin plângere, respectiv că a imobilizat în mod voluntar vehiculul în zonă interzisă. Motivele care au determinat petenta să oprească în acea zonă, respectiv faptul că a oprit pentru ca în vehicul să urce copilul şi bona, iar zăpada îngreuna parcarea în zonă nu constituie vreo cauză exoneratoare de răspundere contravenţională în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, petenta asumându-şi riscul comiterii şi sancţionării unei contravenţii în momentul în care a ales să oprească în loc nepermis. Petenta ar fi trebuit să caute un loc unde oprirea îi era permisă, chiar dacă acesta ar fi fost la o oarecare distanţă de zona în care se aflau bona şi copilul, iar reţinerea de către instanţa de fond a celor două aspecte în susţinerea netemeiniciei procesului-verbal este nejustificată.
Tribunalul a considerat că petenta nu a administrat probe de natură să combată prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal, nici la fond şi nici în recurs, probe din care să rezulte că nu a săvârşit fapta care i se imputa sau că se afla sub incidenţa vreunui caz în care să fie înlăturată răspunderea contravenţională.
Astfel, tribunalul a apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită, în condiţiile în care s-a reţinut că procesul-verbal este netemeinic, deci recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a respins plângerea ca neîntemeiată.
