Contestație PV. Neacordarea priorităţii de trecere în parcare privată


Incidenţa dispoziţiilor Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002

H.G. nr. 1391/2006, art. 135 lit. c)

Chiar dacă parcarea în care a fost sancţionat conducătorul auto este una privată, aparţinând unui centru comercial, fiind accesibilă publicului, se aplică regulile de circulaţie stabilite de O.U.G. nr. 195/2002, în condiţiile art. 135 lit. c) din Regulamentul de aplicare a respectivei ordonanţe de urgenţă, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.

Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1369 din 4 mai 2009, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 4742 din l octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 5448/94/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul V.M. împotriva pro-cesului-verbal seria PCA nr. 0788646 întocmit de intimatul Inspectoratul de Politie al Judeţului Ilfov la data de 4 iulie 2007. S-a retinut de către instanţa de fond, în motivarea hotărârii, că procesul-verbal contestat cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (I) din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii reglementate de art. 17, a fost semnat de petent şi au fost consemnate obiecţiunile formulate de acesta. Cu privire la temeinicie, instanţa a apreciat că petentul nu a făcut dovada contrară celor reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, împrejurarea că terenul pe care s-a produs accidentul era privat neprezentând relevanţă, întrucât acesta era obligat să acorde prioritate auto care se deplasa dinspre Şoseaua Afumaţi spre interiorul complexului, în condiţiile art. 135 lit. c) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

împotriva hotărârii primei instanţe a formulat recurs petentul, arătând că aceasta este nelegală şi netemeinică. In motivele de recurs, recurentul a arătat că în mod greşit a fost respinsă plângerea sa, deoarece, pe de o parte, în practicaua sentinţei instanţa a reţinut că procesul-verbal a fost încheiat „cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative, de ordine publică, prevăzute de O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare” şi, pe de altă parte, că accidentul s-a petrecut pe o proprietate privată, şi nu pe un drum public, astfel că nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 0788646 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov la data de 4 iulie 2007, s-a aplicat recurentului o amendă de 312 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi sancţiunea complementară a suspendării permisului pe o perioadă de 60 de zile, reţinându-se în sarcina acestuia că a condus pe o alee din parcarea Complexului comercial Unirea Internaţional şi când a ajuns la intersecţia cu o altă alee nu a acordat prioritate de trecere autoturismului care circula pe această alee, dar din dreapta sa, intrând în coliziune cu aceasta.

Recurentul a recunoscut implicarea în producerea accidentului, considerând că nu trebuia să fie sancţionat, pentru că parcarea este una privată, aparţinând centrului comercial, însă tribunalul a apreciat că în mod corect a procedat instanţa de fond când a reţinut că, chiar şi în această situaţie, fiind accesibilă publicului, se aplică regulile de circulaţie stabilite de O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la susţinerea recurentului în sensul că în mod greşit a fost respinsă plângerea sa, atâta vreme cât prima instanţă a reţinut în considerente că procesul-verbal a fost încheiat „cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative, de ordine publică, prevăzute de O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare”, tribunalul a înlăturat-o, deoarece este vorba despre o simplă eroare de dactilografiere, instanţa continuându-şi motivarea reţinând că „au fost înscrise toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii reglementate de art. 17 (…)”.

Prin urmare, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii este legală şi temeinică, iar recursul este nefondat, astfel că a fost respins.