Reclamaţia administrativă informă, în condiţiile nerespectării dispoziţiilor art. 28 paragraful 7 din Convenţia SMGS, nu poate fi admisă.
(Secţia comercială, decizia nr. 14/9.01.1992)
Prin acţiunea introdusă la data de 31.10.1990 de U.J.C.P.A.D.M.C. Vaslui s-a solicitat obligarea S.N.C.F.R. Bucureşti (introdusă în cauză de Tribunalul Judeţean Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 592/28.11.1990, în locul Regionalei C.F. Iaşi) la plata sumei de 5.631,75 lei, daune, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a motivat cererea, arătând că vagonul cu terminaţia 653-3, S.T. nr. 30.863/30.04.1990, expediat în Cehoslovacia, a fost violat în parcurs, în condiţiile consemnate în procesul-verbal comercial nr. 62/1990, împrejurare în care au fost sustrase mărfurile a căror contravaloare îl constituie obiectul acţiunii.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4.865/6.09.1991 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, care a respins acţiunea, reţinând că reclamaţia administrativă formulată de reclamantă n-a îndeplinit dispoziţiile art. 29 din Convenţia SMGS.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, susţinând că exportul s-a realizat prin 1.C.E.C.O.O.R-I.L.E.X.1.M. Bucureşti, care nu i-a pus la dispoziţie actele necesare promovării unei reclamaţii administrative valide, deşi le-a solicitat prin delegat, la 14.10.1991.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de motivele expuse în cererea de recurs, se constată că în condiţiile nerespectării dispoziţiilor art. 28 parg. 7 din Convenţia SMGS, reclamaţia administrativă informă, ca şi acţiunea, nu puteau fi admise, culpa comisionarei, invocată de recurentă, neputând fi analizată, întrucât aceasta n-a fost parte în proces.
Aşa fiind, recursul apare nefondat, urmând ca, în baza art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, să fie respins ca atare.
Notă: Cu privire la Convenţia SMGS, a se vedea nota de la speţa nr. 233.
