întrucât vagonul a fost proprietatea reclamantei in perioada cât a fost înscris în parcul CFR, dacă s-a produs o defecţiune datorită căreia s-a scurs din vagon conţinutul, culpa aparţine proprietarului, respectiv reclamantei.
(Secţia comercială, decizia nr. nr. 826/15.12.1994)
Prin acţiunea înregistrată la nr. 5.043/21.06.1993, reclamanta S.C. “O.” -S.A. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta S.N.C.F.R., cerând a fi obligată la plata sumei de 1.441.440 lei, reprezentând contravaloare a 52.000 kg de tetraclorură carbon lichid, care au dispărut cu ocazia transportului.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.909/ 28.02.1994, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 22.09.1994, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
între cărăuşul CFR Craiova şi reclamanta S.C. „O” – S.A. s-a încheiat, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale CIM, un contract pentru perioada 1.05.1990 – 30.04.1995, pentru înscrierea în paralel CFR a 372 vagoane proprietatea reclamantei.
în tabelul anexă la contract, la fila 3, poziţia 143, este înscris vagonul 33537988127-9, la care se referă litigiul. Acest vagon a fost înscris în scrisoarea de trăsură internaţională CIM şi în procesul verbal comercial nr. 34/16.04.1992. Potrivit contractului încheiat între părţi, în anexa la capitolul „întreţinerea, reparaţia şi transportarea” se prevede expres că “toate reparaţiile în uzină, ateliere – de zonă şi reviziile de vagoane privesc în întregime pe beneficiar”, iar la punctul 6 (“riscurile”) se prevede că „CFR nu va răspunde pentru nici un fel de daune provocate de vagoane sau încărcătură din vina beneficiarului, iar acesta va suporta şi eventuala pagubă produsă administraţiei CFR”. Cum, în cauză, vagonul a fost proprietatea reclamantei în perioada cât a fost înscris în Parcul CFR şi cum la 16.04.1992 s-a produs o defecţiune datorită căreia s-a scurs din vagon produsul menţionat, culpa aparţine proprietarului, respectiv reclamantei.
împotriva susmenţionatei sentinţe reclamanta a formulat apel, susţinând, în esenţă, că deşi vagonul este proprietatea sa, potrivit reglementărilor legale, vagoanele particulare înscrise în parcul CFR sunt considerate ca vagoane CFR, astfel că nu pot fi expediate decât după ce sunt controlate de specialişti aparţinând CFR-ului.
Criticile sunt neîntemeiate.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, între reclamantă (proprietara vagonului în cauză) şi cărăuş s-a încheiat, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale CIM (art. 8 şi 1), contractul nr. 251.390/1990, pentru perioada 1.05.1990 – 30.04.1995, pentru înscrierea în parcul CFR a 372 vagoane proprietatea reclamantei.
în contract s-a mai prevăzut ca toate reparaţiile în uzine, ateliere de zonă şi reviziile de vagoane privesc în întregime pe beneficiar, iar la capitolul intitulat “Riscurile”, s-a prevăzut că “CFR nu răspunde pentru nici un fel de daune provocate la vagoane sau încărcătură, din vina beneficiarului.”
Deci, contrar celor susţinute de reclamantă în apel, potrivit contractului, reclamantei îi revenea obligaţia de a verifica starea corespunzătoare a vagonului, înainte de a încărca marfa în vederea expedierii.
Ca urmare, hotărârea instanţei de fond, fiind legală şi temeinică, apelul apare nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Notă: Cu privire la Convenţia CIM, a se vedea nota de la speţa nr. 230.
