Dacă din contract rezultă clar obligaţiile părţilor, anume obligaţia de a produce şi livra marfa (ce-i revine reclamantei) şi obligaţia de plată a preţului (ce-i revine pârâtei) rezultă că este vorba de o vânzare-cumpărare comercială, iar nu de un contract de comision, care să o îndreptăţească pe pârâtă să reţină cu acest titlu sumele pretinse de reclamantă.
(Secţia comercială, decizia nr. 73/25.01.1996).
Prin acţiunea înregistrată Ia nr. 1.143 din 21.10.1992 la Tribunalul Municipiului Bucureşti, reclamanta S.C. “U.P. S. T. R. U. E. E. M.” – S.A. Petroşani a chemat în judecată pe pârâta S.C. “G.” – S.A. Bucureşti solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.749.108 lei, reprezentând diferenţa de garanţie pe care pârâta a primit-o de la partenerul extern, cu 270.450 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 19.11.1992, cauza a fost declinată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, unde a fost înregistrată la nr. 13.998/ 1992 şi, ulterior, conexată la dosarul nr. 13.331/1992 al aceleeaşi instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 11.585 din 21.11.1994, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.749.108 lei, cu titlu de diferenţă garanţie încasată de la partenerul străin, cu 270.450 lei, cheltuieli de judecată. Totodată, s-a admis contestaţia formulată de S.C. “G. S.A., care a susţinut că nu se află în incapacitate de plată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului extern de cumpărare nr. S 2 – 6087, intervenit între partenerul din Tunisia şi S.C. “G.” – SA, reclamanta a acceptat să execute furnitura de export pentru anul 1991, încheind cu S.C. “G.: – S.A. un contract intern. Pentru garantarea produselor, partenerul extern a reţinut suma de 61.000 dolari SUA, iar după executarea contractului, partenerul străin a onorat la plată atât contravaloarea produselor, cât şi garanţiile bancare, sume încasate de S.C. “G.” – S.A. prin B.R.C.E., fără să restituie reclamantei suma convenită prin contract.
împotriva sus menţionatei sentinţe S.C. “G.” – S.A. a formulat apel.
Din motivarea apelului se reţine că pârâta susţine că în cauză este vorba de un contract de comision, astfel că suma în litigiu este reţinută cu titlu de comision.
Susţinerea este neîntemeiată, deoarece, aşa cum bine a reţinut instanţa cje fond, din cuprinsul contractului rezultă că acesta este un contract de vânzare-cumpărare, cu preţ şi comandă fermă, având înscrise în mod clar obligaţiile de a produce şi livra marfa, ce-i reveneau reclamantei, şi obligaţia de plată a preţului pentru livrarea mărfii, ce-i revenea pârâtei. Nefiind deci un contract de comision, pârâta-apelantă nu-şi putea reţine cu acest titlu sumele pretinse de reclamantă.
Faţă de cele de mai sus, apelul nefiind întemeiat, se va respinge ca atare.
