Textul art. 4042 alin. 3 C.proc.civ. conţine exclusiv o normă de stabilire a competenţei şi nu de stabilire a condiţiilor de valabilitate a cererii de întoarcere a executării silite care se regăsesc în art. 4041 alin. 1 şi unde nu se prevede caracterul irevocabil al hotărârii de desfiinţare a titlului executor.
(Decizia nr. 117/R din 23 aprilie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 7314/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 6172/190/2009 a fost respinsă cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamanta S.C. G U Romania S.A. Ocna Mureş în contradictoriu cu pârâtul CI.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. G U Romania S.A.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor din motivele de recurs şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 din tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Împotriva recurentei în baza Deciziei civile nr. 8/A/26.01.2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, devenită titlu prin investire cu formulă executorie, s-a pornit executarea silită pentru recuperarea creanţei de 22.272 USD convertibilă în lei la data plăţii, a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii, precum şi a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 1388 din 29.02.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală – au fost admise recursurile declarate de intimat şi recurentă, a fost casată în întregime decizia nr. 8/A/26.01.2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Ulterior, în cadrul rejudecării a fost pronunţată Decizia nr. 109/A/2009 prin care a fost admis apelul declarat de recurentă împotriva Sentinţei civile nr. 327/CA/2004 a Tribunalului Alba şi a modificat în tot această sentinţă în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de CI, intimatul în prezentul recurs.
În conformitate cu art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol „bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”.
În acelaşi timp, potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă „dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2 cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii”.
Acestor ultime dispoziţii legale reţinute şi în argumentarea hotărârii atacate prima instanţă le-a dat o interpretare greşită şi a făcut o greşită aplicare a lor.
Astfel, instanţa a apreciat, plecând de la dispoziţiile art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură, că hotărârea de desfiinţare a titlului executoriu trebuie să fie irevocabilă. Acest text conţine exclusiv o normă de stabilire a competenţei şi nu de stabilire a condiţiilor de valabilitate a cererii de întoarcere a executării silite care se regăsesc în art. 4041 alin. 1 şi unde nu se prevede caracterul irevocabil al hotărârii de desfiinţare a titlului executor.
Această dispoziţie legală se coroborează cu dispoziţiile art. 311 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „hotărârea casată nu are nicio putere” şi „actele de sau de făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept dacă instanţa de recurs nu spune altfel”.
Din aceste dispoziţii de lege rezultă neîndoielnic că pentru întoarcerea executării silite urmare a desfiinţării titlului executoriu, se cere doar existenţa desfiinţării titlului fără o altă condiţie.
Concluzia este şi raţională întrucât în situaţia pronunţării unei soluţii de admitere a recursului cu consecinţa menţinerii în totalitate sau în parte a unor dispoziţii din hotărârea ce a constituit titlu executor, puterea de titlu executor aparţine deciziei din recurs şi nu hotărârii desfiinţate ce iniţial a constituit titlul executor, care nu mai are putere proprie ci reînviată prin hotărârea din recurs.
Din aceleaşi texte rezultă că ar prezenta relevanţă caracterul irevocabil al hotărârii ce a constituit titlu executor doar în situaţia în care s-a desfiinţat executarea silită pentru alte motive decât desfiinţarea titlului executor.
În speţă însă nu se regăseşte cazul clasic de desfiinţare a titlului executor analizat mai sus, întrucât Decizia civilă nr. 8/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, ce a constituit titlu executor, este desfiinţată definitiv şi irevocabil. Odată cu reluarea judecăţii după casarea acestei hotărâri şi pronunţarea unei noi decizii – 109/A/2009 – în cadrul recursului pot fi menţinute prin admiterea acestuia, în totul sau în parte, dispoziţii din Sentinţa civilă nr. 327/CA/2004 a Tribunalului Alba, dar în niciun caz nu pot fi vizate dispoziţii ale Deciziei nr. 8/A/2006 ce a constituit titlu executor, care rămâne, aşa cum s-a arătat, desfiinţat irevocabil.
Aşadar, critica din motivele de recurs cu privire la greşita interpretare a dispoziţiilor legale invocată în considerentele hotărârii este întemeiată.
În privinţa incidenţei art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. susţinută de intimat, instanţa nu o găseşte întemeiată.
Intimatul a invocat aceste dispoziţii pentru protecţia dreptului său câştigat asupra creanţei de 22.272 USD prin Decizia civilă nr. 8/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa constată că textul legal invocat nu este incident în cauză întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se adresează protecţiei drepturilor persoanelor în raport cu statul şi nu protecţiei drepturilor persoanelor private între ele.
Pe de altă parte, deşi nu se poate contesta calitatea de bun în sensul autonom al convenţiei, a creanţei recunoscută prin Decizia civilă nr. 8/A/2006, totuşi dreptul asupra „bunului” respectiv a creanţei de 22.272 USD nu era recunoscut irevocabil, Decizia civilă nr. 8/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia fiind supusă recursului, iar caracterul nerevocabil al dreptului era accesibil şi previzibil intimatului, dispoziţiile art. 372 Cod procedură civilă fiind clare sub acest aspect.
Previzibil şi accesibil era pentru intimat şi posibilitatea întoarcerii executării silite, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind clare şi sub acest aspect.
Interpretarea dispoziţiilor codului de procedură civilă privind întoarcerea executării silite făcută de intimat nu intră sub incidenţa prevederii invocate din C.E.D.O. cât timp nu s-a invocat încălcări ale Statului în legătură cu drepturile recunoscute de convenţie.
Pentru motivele arătate, instanţa urmează să admită recursul şi în baza art. 312 alin. 1, 2 şi 3 să modifice hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi în consecinţă să dispună întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. 47/2006 al BEJ AMV din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru suma de 79.819 lei.
