Din coroborarea dispoziţiilor art. 283 lit. c) C.muncii cu cele ale art. 166 C.muncii , rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea îşi au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripţie este de trei ani, conform art. 283 lit. c) C.muncii. Interpretarea dată unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate de către Comisia Paritară nu poate fi luată în considerare dacă nu îmbracă forma unui act adiţional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condiţiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voinţă al părţilor contractante.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 44 din 22 ianuarie 2008
Prin sentința civilă nr. 2162 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6196/30/2007, a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantul C.C. împotriva pârâtei SC Petrom SA București și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 5.630 lei, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate, constând din prime de Paște și de Crăciun.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare sunt nefondate. în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 166 C.muncii , astfel încât, raportat la data introducerii acțiunii și natura obiectului litigiului, dreptul material la acțiune al reclamantului nu s-a prescris. Cu referire la excepția prematurității cererii s-a arătat că prevederile art. 109 alin. (2) C.proc.civ. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nici o dispoziție legală nu prevede vreo procedură prealabilă sesizării instanței.
Conform art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, „cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, salariații S.N.P. Petrom SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe S.N.P Petrom SA”. Această dispoziție reprezintă voința părților semnatare. Din modul de formulare al art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de acest articol au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. (1). Salariul de bază mediu pe S.N.P. Petrom SA nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a primelor, prevăzute la art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă, în salariile angajaților societății pârâte în anul 2003 reprezintă o corespunzătoare a acestor prevederi.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 se regăsesc în salariul angajaților și nici că reclamantul nu a calculat corect drepturile salariale restante și neachitate pe perioada menționată în acțiune, nesolicitând efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 C.muncii .
Pârâta SC Petrom SA București a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
în motivarea cererii de recurs se arată că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților Petrom, reprezentanții societății și cei ai Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Petrolieră Română „Petrom” au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de Crăciun și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost inserat art. 168 alin. (2) în contractul colectiv de muncă. Actele adiționale la contractele colective de muncă, încheiate în anii 2003 și 2004, prevăd că: „pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”. în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate în anul 2005 după cum urmează: „în anul 2003 suplimentările de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”. Această formă se regăsește în versiunile republicate anual ca urmare a negocierilor purtate de părțile semnatare a contractului colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 3793 din 18.06.2006, comisia paritară, înființată în temeiul art. 9 și art. 10 din Contractul colectiv de muncă și al prevederilor Anexei nr. 2, a confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. (1) a rămas fără obiect. Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140 din 21.08.2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pretențiile reclamantului derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, astfel încât sunt incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) C.muncii, conform cărora acțiunea este tardiv formulată.
Chiar dacă s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, astfel încât acțiunea este prematură în condițiile în care astfel de negocieri nu au avut loc.
Instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe Petrom și salariul de bază mediu la nivel de Petrom, ale căror valori, la nivelul anilor 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
în drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041C.proc.civ., Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, întrucât obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, echivalentă unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C.muncii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 283 lit. c) C.muncii cu cele ale art. 166 C.muncii , rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani, conform art. 283 lit. c) C.muncii. în speță, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție reglementat de art. 283 lit. c) C.muncii.
în speță, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) C.muncii.
Conform art. 109 alin. (2) C.proc.civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”. în mod corect, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta-recurentă, nu este fondată prin raportare la prevederile art. 109 alin. (2) C.proc.civ., deoarece nu există nici o dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte.
împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 109 alin. (2) C.proc.civ., așa cum pretinde pârâta-recurentă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății. Totodată, această hotărâre a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 coroborate cu dispozițiile art. 3041C.proc.civ.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: „cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, salariații S.N.P. Petrom SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe S.N.P. Petrom SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu F.S.L.I. PETROM în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor”.
Articolul 168 alin. (2) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că: „pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu F.S.L.I PETROM. Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: „în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. (2) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. (1) din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. (1).
De altfel, salariul de bază mediu pe Petrom SA, la care se referă art. 168 alin. (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 C.muncii .
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. (1) C.muncii .
Adresa nr. 3793 din 18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a SC Petrom SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
„Nota asupra precizării situației primelor de Paște și Crăciun, prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al Petrom SA”, înregistrată la Comisia Paritară a Petrom SA sub nr. 22/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. (2) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, respectând atât prevederile art. 977 C.civ., cât și pe cele ale art. 982 C.civ.
Susținerea recurentei că instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate de către reclamant, deoarece nu a distins între „salariul mediu brut” pe PETROM și „salariul de bază mediu” la nivel de PETROM, ale căror valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite, este nefondată.
Susținerile pârâtei-recurente nu sunt fondate în ceea ce privește greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate, deoarece nu a probat că adresele depuse de reclamant nu au în vedere salariul de bază mediu pe unitate, or sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 C.muncii .
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul declarat de către pârâta-recurentă SC Petrom SA București ca nefondat.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
