Recomandarea de către medic a unei intervenţii chirurgicale fără a indica urgenţă sau a se pronunţa asupra periculozităţii şi gravităţii afecţiunii
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 213/A din 6 decembrie 2012
Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin sentinţa penală nr.103/F, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul H.D.A., pentru comiterea infracţiunilor de:
– introducere în ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) Cod penal;
– introducere în ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) Cod penal;
– trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
– trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art.
4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201
Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere fără autorizaţie a unei neletale prev. de art. 134 din Legea
nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni
închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) Cod penal, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal şi art. 35 alin. (1) Cod penal contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) pentru o perioadă de 2 ani.
S-a facut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
S-a facut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă începând 17 decembrie 2011 şi până la 15 martie 2012.
A fost condamnat inculpatul B.C.D., pentru comiterea infracţiunilor de:
– tentativă de scoatere din ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 13
rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 20 Cod penal; art. 16 din
Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedepse de 2 ani şi 6 luni
închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pentru o perioadă de 1 an;
– trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
– trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod
aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod
procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni; prev. de art. 33 lit. a) Cod penal, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal şi art. 35 alin. (1) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pentru o perioadă de 1 an.
În conformitate cu art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 16 decembrie 2011 şi până la 14 februarie 2012.
A condamnat pe inculpatul P.F., pentru comiterea:
– infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 alin. (1) lit. a), c) Cod penal raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 alin. (1) lit. a), c) Cod penal raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 alin. (1) lit. a), c) Cod penal raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare
– infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 alin. (1) lit. a), c) Cod penal raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare
S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) Cod penal, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare.
În conformitate cu art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, în conformitate cu art. 82 alin. (1) Cod penal.
În conformitate cu art. 83 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiţionate, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. f) Cod penal, raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de droguri ce au făcut obiectul traficului rămase în urma analizelor de laborator:
– 1 gr. cannabis; 54 gr. cannabis, 5 gr. cannabis, 91 gr. cannabis, 5 gr. cannabis ( găsite la 16 martie 2011 asupra inculpatului B.C.D. ).
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) Cod penal raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea sumelor de bani dobândite din valorificarea drogurilor de către inculpaţi astfel: de la inculpatul H.D.A. 300 euro sau
contravaloarea în lei la data plăţii efective ( plătiţi în februarie 2011 la Z.R.I. ); 300 lei plătiţi în februarie – martie 2011 de numitul A.; 750 lei plătiţi în martie 2011 de inculpatul B.C.D.; 5100 lei plătiţi în 15 martie 2011 de inculpatul B.C.D.; 300 lei plătiţi în primăvara anului 2011 de inculpatul P.F.; 300 lei plătiţi de P.F. în primăvara anului 2011; de la inculpatul B.C.D.: 400 lei plătiţi de P.F. ( 8 x 1 gr./50 lei ); 50 lei plătiţi de S.P.D.; ’ ’
S-a menţinut în parte sechestrul asigurator aplicat faţă de inculpatul B.C.D. prin ordonanţa procurorului din 10 februarie 2012 cu privire la suma de 1573 lei ridicată în vederea garantării executării confiscării speciale, pentru suma de 450 lei, reţinută ca fiind
obţinută de inculpat din valorificarea drogurilor, s-a dispus restituirea sumei de 1.123 lei inculpatului B.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a pipei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a cântarului electronic seria ITEM NOTW250 ridicat la 16.03.2011 cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului cu care inculpatul B. se deplasa, BMW nr. înmatriculare BX 498KJ.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) Cod penal s-a dispus confiscarea armei neletale ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului H.D.A. – pistol marca Walther, cal. 4,5 mm, seria 8C 02677.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) Cod penal s-a dispus confiscarea armei neletale ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului H.D.A. – pistol marca Walther, cal. 4,5 mm, seria 8C 02677.
Potrivit dispoziţiilor art. 7, art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii H.D.A. şi B.C.D..
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.C.D., onorariu în cuantum de 400 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de: H.D.A. – 2015 lei ( din care 2000 lei la urmărire penală ); B.C.D. – 7.715 lei ( din care 7300 lei la urmărire penală şi 400 lei onorariu avocat fond ); P.F. – 1.215 lei ( din care 1200 lei la urmărire penală ).
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud sub nr. 16/D/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor :
H.D.A. – pentru comiterea infracţiunilor de :
– introducere în ţară fără drept a drogului de risc cannabis, prev. de art. 3 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen.;
– trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C. pen.;
– deţinere de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000 ;
– deţinere fără autorizaţie a unei arme neletale, prev. de art. 134 din legea nr. 295/2004 ;
toate infracţiunile fiind comise în forma concursului real, prev. de art. 33 lit. „a” din C.pen. şi cu aplicarea art. 16 din legea nr. 143/2000.
B.C.D. pentru comiterea infracţiunilor de :
– scoatere fără drept din ţară de droguri de risc, în forma tentativei, prev. de art. 13 rap. la art. 3 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 20 C.pen.;
– trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen., două infracţiun ;
– deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen. – trei infracţiuni ;
toate infracţiunile fiind comise în forma concursului real prev. de art. 33 lit. „a” din C.pen. şi cu aplic. art. 16 din legea nr. 143/2000.
P.F.,
– pentru comiterea a două infracţiuni de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C.pen., ambele infracţiuni fiind comise în forma concursului real prev. de art. 33 lit. “a” din C.pen.
La termenul de judecată din 23 mai 2012 (primul termen de judecată în şedinţă publică) inculpaţii H.D.A., B.C.D. şi P.F., primii doi inculpaţi fiind asistaţi de apărători aleşi, au declarat că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, declarând că recunosc săvârşirea faptelor ce li se reţin în sarcină prin actul de sesizare al instanţei şi solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le înşusesc, precum şi a probelor administrate în circumstanţiere.
La termenul de judecată din 6 iulie 2012, apreciindu-se cauza în stare de judecată în ce priveşte faptele reţinute în sarcina celor trei inculpaţi, sus-menţionaţi, s-a dezbătut în fond cu privire la aceştia, iar în ce priveşte faptele reţinute prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpaţilor M.F.M., B.I.I., C.R.L. şi C.I., în conformitate cu disp. art. 38 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea, cauza urmând să fie înregistrată sub alt număr, cu termen de judecată la 12 septembrie 2012.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. 16/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunlor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, a reţinut în fapt următoarele:
I.1) La data de 26 aprilie 2011 numitul Z.R.I., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc într-o altă cauză, a formulat un denunţ din care rezulta faptul că în cursul lunii februarie 2011 a cunoscut un tânăr din localitatea Şieu-Măgheruş, judeţul Bistriţa-Năsăud, ai cărui părinţi deţin o firmă de transport persoane în străinătate, tânăr care i-a vândut o cantitate din drogul de risc cannabis. Sus-numitul a declarat că la începutul anului 2011, prin luna februarie, a aflat de la un băiat despre care ştia că a lucrat ca şofer la o firmă de transport auto internaţional de persoane, identificat ulterior în persoana învinuitului B.S.D., numărul de telefon al unui băiat din comuna Şieu-Măgheruş despre care acel şofer i-a spus că are de vânzare droguri, mai exact cannabis.
Numitul Z.R.I. a telefonat întruna din zilele următoare la numărul respectiv, răspunzându-i un tânăr căruia, pentru a-i câştiga încrederea, i-a spus de unde a aflat numărul telefonului acestuia, în continuare stabilind o întâlnire în acea seară, în faţa clădirii şcolii generale din localitatea Şieu-Măgheruş, comunicându-i că doreşte “să vadă ce anume are de vânzare”. De menţionat că anterior inculpatul luase legătura cu învinuitul B.S.D., căruia i-a arătat o pungă cu droguri pe care a introdus-o în ţară şi i-a adus la cunoştinţă faptul că are un văr în Spania “care se ocupă cu droguri” după care i-a cerut “să intre în afacere”, dar fiindu-i frică, învinuitul B.S.D. a declinat propunerea, însă, la solicitarea inculpatului de a-i da numărul de telefon a unei persoane dornice să cumpere droguri, i-a dat numărul de telefon al numitului Z.R.I. despre care învinuitul B.S.D. ştia că este consumator de droguri.
În seara aceleiaşi zile, numitul Z.R.I. însoţit de numitul L.P.I., a plecat în comuna Şieu-Măgheruş cu autoturismul marca „Mercedes S Classe” deţinut de cel dintâi şi ajuns în localitatea respectivă, a observat că în faţa şcolii era parcat un autoturism de culoare închisă, astfel că a parcat autoturismul său în spatele maşinii respective.
Din autoturism a coborât numai şoferul, adică Z.R.I., iar în timp ce numitul L.P.I. a rămas pe locul său, în dreapta faţă, el s-a întâlnit cu persoana cu care stabilise întâlnirea. Respectivul tânăr, recunoscut ulterior la poliţie de către denunţător a fi inculpatul H.D.A., i-a spus că are o cantitate din drogul cannabis pe care doreşte să o vândă şi a deschis portbagajul autoturismului său, a dat la o parte roata de rezervă şi a scos o pungă pe care numitul Z.R.I. a luat-o, apreciind “după greutate” că ar fi circa trei sute de grame, după aspect că era vorba de drogul cannabis „de cea mai bună calitate”. Numitul Z.R.I. s-a înţeles cu inculpatul H. să cumpere întreaga cantitate de droguri, pentru care urma să îi achite suma de trei sute de euro. Revenit la autoturismul în care îl aştepta L.P.I., numitul Z.R.I. i-a dat acestuia o cantitate mică de cannabis din cel cumpărat de la inculpat, pentru ca să-şi prepare un “joint”, pe care cel dintâi l-a consumat prin fumare.
Banii datoraţi ca urmare a cumpărării drogului de risc, numitul Z.R.I. i-a achitat după circa o săptămână, dar nu inculpatului, ci soţiei acestuia, numitei H.L., deoarece anterior, apelându-l telefonic pe inculpat pentru a stabili o întâlnire în scopul remiterii sumei de 300 euro, acesta i-a spus că se află în acel moment în străinătate şi l-a îndrumat la locuinţa sa, pentru a-i da banii sus-numitei, lucru pe care Z.R.I. l-a şi făcut, fără a purta discuţii cu H.L. despre ce reprezintă acei bani. Numitul Z.R.I. a precizat că atunci când sa deplasat la locuinţa inculpatului pentru a plăti contravaloarea cantităţii de drog achiziţionate anterior, era singur şi că femeia respectivă, despre care s-a stabilit că era vorba de numita H.L. – actuala soţie a inculpatului, nu părea să ştie din ce provin cei trei sute de euro.
Despre inculpatul H.D.A., numitul Z.R.I. a aflat că aduce drogul cannabis din Spania. Cele afirmate de Z.R.I. au fost confirmate de către numitul L.P.I., care a arătat că împreună cu numitul Z.R.I. s-a deplasat într-o seară din luna februarie 2011 în localitatea Şieu-Măgheruş pentru ca Z.R.I. să cumpere drogul cannabis de la un individ despre care L.P.I. s-a exprimat că “nici eu şi nici Z. nu îl ştiam1’. Despre cantitatea de drog cumpărată de numitul Z.R.I. de la inculpat, martorul L.P.I. a precizat că a aflat de la cumpărător faptul că a costat 200 de euro.
2) Într-o seară din perioada februarie – martie 2011, inculpatul H.D.A. s-a întâlnit în localitatea Şieu-Măgheruş cu un tânăr din Bistriţa pe nume A., sosit în acel loc cu un autoturism. Anterior, tânărul pe nume A. i-a telefonat şi i-a cerut să se întâlnească -subînţelegându-se că în scopul cumpărării de droguri, inculpatul vânzându-i o cantitate de 10 gr. de cannabis, cu preţul total de 300 de lei, pe care cumpărătorul i l-a achitat pe loc. Inculpatul a precizat faptul că atunci cantitatea de drog a fost cântărită cu certitudine, dar nu şi-a mai amintit dacă cântărirea s-a făcut cu cântarul său ori cu cântarul aparţinând cumpărătorului.
3) În prima parte a lunii martie 2011, inculpatul H.D.A. a introdus din Spania în România, o cantitate de peste 200 gr. din drogul de risc cannabis, din care a vândut o cantitate de cca. 25 gr. inculpatului B.C.D. cu preţul de 750 lei, iar după câteva zile, în cursul zilei de 15 martie 2011, i-a vândut încă o cantitate totală de 170 gr. cu preţul special de 30 lei/gram, în două tranşe, după cum se va arăta în continuare. Din declaraţiile celor doi inculpaţi a rezultat faptul că, în total, inculpatul H.D.A. a vândut în 5 sau în 6 rânduri diverse cantităţi din drogul de risc cannabis inculpatului B.C.D., “colaborarea” celor doi inculpaţi în domeniul traficului de droguri întinzându-se pe parcursul cel puţin a unei luni de zile, cu precizarea că o însemnată cantitate din drogul respectiv – circa 163 gr. – a fost găsită cu ocazia unui control de rutină efectuat de poliţiştii din cadrul Poliţiei
oraşului Beclean asupra inculpatului B.C.D., la data de 16 martie 2011, în timp ce acesta se deplasa înspre municipiul Cluj-Napoca cu intenţia de a pleca în străinătate.
Faptul că inculpatul H.D.A. introducea drogul de risc în ţară în scopul traficării în modalitatea vânzării este dovedit şi de conţinutul convorbirilor telefonice şi al mesajelor transmise între cei doi inculpaţi. Astfel, din conţinutul unui mesaj, la data de 7 martie 2011, inculpatul H.D.A. i-a cerut inculpatului B.C.D. să facă rost de bani pentru că i-ar trebui să aducă mai multă „marfă” pe stoc. Inculpatul B.C.D. îl întreabă „cât îmi aduci amu” , iar inculpatul H.D.A. îi răspunde că „50”, apoi, în jurul orei 2041 aceştia se întâlnesc în municipiul Cluj-Napoca în zona mall-ului „Polus”.
La data de 8 martie 2011 la ora 2104, inculpatul B.C.D. l-a contactat din nou pe inculpatul H.D.A. şi i-a mai cerut marfă ”măkar dublu”, iar acesta i-a comunicat că e în zona oraşului Beclean şi „nu prea mai am pentru că e planificată pentru acasă”, iar la ora 2206 “Recidiva”(inculpatul B.C.D.) l-a contactat din nou pe inculpatul H.D.A. şi i-a spus că are “vreo 10 milioane şi mai face 3, după care îl va suna”.
În data de 10 martie 2011 la ora 1944 inculpatul B.C.D. îi transmite prin SMS lui H.D.A. că „se plânge lumea” din cauza calităţii mărfii, după care îi spune că o să treacă pe la prietena lui al cărei număr de telefon i-l cere lui H. (este vorba de numita H.L.), iar
07
07
apoi, în jurul orei 20 îi spune lui H.D.A. că îi trebuie „vreo 4”(grame) . La ora 20 acesta din urmă îi trimite un SMS lui B.C.D. şi-i spune că “numa atât mai am, d aia ma duk in sp (Spania) să aduk”, iar după ce inculpatul B.C.D. îi transmite “Pai zi ka merg dupa ele”, la ora 2009 inculpatul H.D.A. îi comunică: ”da ma frate, akasa am 15 (grame) si io is pe drum katre span după marfă”- din context rezultând în mod evident că este vorba de cannabis de fumat.
În ziua de 12 martie 2011 inculpatul B.C.D., dornic să cumpere droguri, îi trimite inculpatului H.D.A. un SMS prin care îl întreabă dacă a ajuns, iar în ziua de 13 martie 2011 ora 1626 îi trimite un alt SMS cu conţinutul „kandajungi?”. Răspunsul din partea lui H.D.A. este trimis în ziua de 15 martie 2011 la ora 0041 – „ajung mâine dimineaţă’. În aceeaşi zi, de 15 martie 2011, la ora 1025 inculpatul B.C.D. îi trimite un SMS lui H.D.A. spunându-i „nu mă poţi trimite la prietena ta, să-mi dea unu. doi?” la care cel din urmă i-a răspuns „nu are ea, că-s la mine”.
Mai târziu, la ora 1236, inculpaţii au o discuţie în care inculpatul H.D.A. spune că a ajuns în Cluj-Napoca şi că o să-l sune pe inculpatul B.C.D. când ajunge în oraş (referindu-se la Bistriţa) şi stabilesc apoi să se întâlnească la “A.” – subînţelegându-se că în localitatea Şieu-Măgheruş, ei discutând din nou la ora 1358 când inculpatul H.D.A. i-a comunicat că era în Beclean, la ora 1455 fiind ajuns pe raza municipiului Bistriţa, în cartierul Viişoara.
La ora 1510 inculpaţii stabilesc să se întâlnească în centrul localităţii Şieu-Măgheruş, la ora 1516 inculpatul B.C.D. confirmându-i că merge “acolo la prietenă’, după care s-au întâlnit şi cu certitudine inculpatul H.D.A. i-a dat celuilalt inculpat o cantitate de drog de risc. La ora 1755 inculpatul B.C.D. i-a trimis un SMS inculpatului H.D.A. spunându-i că a vorbit cu prietenul său şi crede că i-ar mai trebui „una” – adică încă o cantitate de drog. Astfel, de atunci şi până la ora 1855, între cei doi au loc mai multe schimburi de SMS-uri prin care inculpatul B.C.D. insistă faţă de inculpatul H.D.A. să-i dubleze cantitatea de drog vândută, motivând că nu i se rentează să meargă până la prietenul lui – referindu-se la un tip neidentificat din Ungaria, utilizator al telefonului cu nr. xxxxxxxxxx – cu care de asemenea a comunicat prin SMS-uri. Inculpatul H.D.A. îi
răspunde că nu poate să-i dea mai mult pentru că are „şi alte obligaţii” şi trebuie să dea banii până sâmbătă. Inculpatul B.C.D. insistă, spunându-i că ” pot face cel puţin 1500 şi drumul” şi stabilesc să se întâlnească în Bistriţa, lucru care s-a şi întâmplat la ora 2010 , când inculpatul B.C.D. îi transmite un SMS celuilalt inculpat – „hai pe Ispirescu, lângă
A.”. Această febrilă zbatere a inculpatului B.C.D. pentru a procura o cantitate mai mare de cannabis de la inculpatul H.D.A., a avut loc pe fondul intenţiei celui dintâi de a pleca în străinătate şi de a duce drogul în Ungaria pentru a-l vinde unui cunoscut de-al său, utilizator al nr. xxxxxxxxxx. Astfel, la data de 15 martie 2011, ora 1817 inculpatul B.C.D. trimite un SMS bărbatului ce utilizează nr. xxxxxxxxxx şi îl întreabă „dacă pornesc în noaptea asta spre tine” , iar acesta îi răspunde „de joi voi fi”. La ora 1821 trimite un alt SMS la nr. xxxxxxxxxx şi îl întreabă „cât e suta?” iar individul îi răspunde „şase 00 e”, ( “600”) .Ulterior inculpatul B.C.D. îi transmite un nou SMS cu următorul conţinut: „îmi dai vreo 300 şi îţi dau pe juma. Merg până la Viena şi poate mă şi întorc”.
Într-adevăr, conform discuţiilor telefonice purtate, cei doi inculpaţi s-au reîntâlnit în seara de 15 martie 2011 în municipiul Bistriţa la locul convenit de ei şi au mai tranzacţionat încă o cantitate de cel puţin 70 de grame de drog de risc cannabis, astfel încât inculpatul B.C.D. a primit de la inculpatul H.D.A. cel puţin o cantitate de 170 grame de cannabis. Se reţine acest fapt deoarece, în seara zilei următoare, inculpatul
B.C.D. a fost oprit de Poliţia oraşului Beclean în timp ce se îndrepta spre frontieră cu un autoturism, ocazie cu care s-a găsit asupra sa, în bagajul său şi în cel al prietenei sale, cantitatea totală de 163 grame cannabis.
Din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice a rezultat că, la data de 2 aprilie 2011, inculpatul H.D.A. a primit un mesaj de la inculpatul B.C.D. prin care acesta cere să-i “aducă zece”(adică zece grame de drog), răspunsul primit fiind: “…knd te prezinti ku 20 d bulioane (milioane lei vechi) mai povestim” de unde rezultă că inculpatul B.C.D. a acumulat datorii faţă de inculpatul H.D.A. pentru drogurile pe care acesta i le vânduse anterior (vol. I fila 34). În aceeaşi zi,
30
la ora 12 , inculpatul B.C.D. i-a trimis un SMS inculpatului H.D.A. prin care i-a comunicat că nu are de unde să-i dea atâţia bani, dar dacă acum îi va vinde cantitatea de droguri cerută, îi va achita banii. La data de 12 aprilie 2011 inculpaţii se întîlnesc în comuna Şieu-Măgheruş, conţinutul SMS-urilor fiind elocvent: “vin pana l tn” (mesaj trimis de “Recidiva”), respectiv “dă un semn” (vol. I fila 44). La data de 24 aprilie 2011, din conţinutul mai multor mesaje pe care inculpaţii le trimit reciproc începând cu ora 1730, rezultă că inculpatul B.C.D. doreşte să cumpere droguri de “un milion”, lucru care nu s-a întâmplat atunci, ci trei zile mai târziu (SMS-urile din data de 26 aprilie 2011, ora
07 08
23 şi 23 – vol. I file 51,52, a se avea în vedere şi convorbirile şi SMS-urile de la filele 48,49).
4) a. Inculpatul P.F., zis “PG”, l-a cunoscut pe inculpatul H.D.A. cu mai mulţi ani în urmă, pe când locuiau amândoi în acelaşi bloc din municipiul Bistriţa.
De asemenea, inculpatul P.F. l-a cunoscut în urmă cu cinci ani pe inculpatul
B.C.D., iar prin toamna anului 2010 a aflat că acesta se ocupă cu traficul de droguri de risc, în concret că vinde drogul “haşiş”.
Inculpatul P.F. a aflat, în primăvara anului 2011 de la inculpatul B.C.D., că în localitatea Şieu-Măgheruş este un băiat pe nume “A.” care vinde cannabis, persoană despre care inculpatul B. i-a comunicat că şi el a cumpărat cannabis şi că A. „are marfă bună”, pentru că el o probase. Având nevoie de droguri, inculpatul P.F. s-a deplasat,
însoţit de inculpatul B.C.D., cu maşina sa, până în localitatea Şieu-Măgheruş, ca să se întâlnească cu “A.” pe care, cel puţin până în acel moment, nu îl ştia. Întâlnirea nu a avut loc, deoarece, pe traseu, inculpatul a luat legătura telefonic cu “A.”, care i-a comunicat că se află în Spania şi că va reveni peste câteva zile. Inculpatul B. i-a dat inculpatului P.F. numărul de telefon al lui “A.” pentru a-l contacta direct pe acesta în vederea cumpărării drogului de risc (cannabis) prin cumpărare.
După câteva zile, P.F. l-a sunat pe numitul “A.” care a fost de acord să se întâlnească în comuna Şieu Măgheruş, astfel că P.F. s-a deplasat singur la locul indicat, întâlnindu-se cu H.D.A. la ieşirea din Şieu-Măgheruş( zonă unde se vând articole artizanale). Inculpatul P.F. a cumpărat pentru prima dată drogul de risc cannabis de la “A.”, pe care l-a recunoscut a fi inculpatul H.A.D.. Despre acest episod, P.F. a declarat că inculpatul s-a dus la portbagajul autoturismului său, a scos de acolo o cutie din plastic ce se foloseşte pentru smântână şi din interior a scos o cantitate de zece grame cannabis(cantitatea era cântărită şi era pusă într-o pingă), pentru care P.F. a plătit suma de 300 de lei.
După ce a consumat cannabisul, după aproximativ o săptămână, inculpatul P.F. la sunat din nou pe inculpatul H.A.D. şi s-au reîntâlnit în acelaşi loc, unde inculpatul H. ia vândut cantitatea de zece grame cannabis care era introdusă într-o punguţă de celofan. P.F. nu a avut bani să-i plătească, dars-a înţeles cu H.A.D. că îi va da banii pentru drogul de risc ce îi fusese vândut, ulterior, respectiv suma de 300 de lei. Preţul pentru drogul sus-menţionat nu s-a mai achitat. Cu ocazia audierii sale de către procuror, inculpatul P.F. a precizat că a bănuit faptul că inculpatul H. introducea droguri în ţară, deoarece ştia, pe de o parte, că tatăl acestuia deţine o firmă de transport persoane, iar pe de altă parte, a apreciat că în altă modalitate inculpatul nu avea de unde să procure droguri.
Dovada întâlnirilor dintre inculpatul P.F. şi inculpatul H.D.A. reiese şi din conţinutul convorbirilor şi comunicărilor telefonice dintre aceştia. Astfel, la data de 12 aprilie 2011, la ora 1641, P.F. îl apelează pe inculpat şi îi cere să se întâlnească, bineînţeles în vederea cumpărării unei cantităţi de drog de risc, acest lucru fiind evident, de vreme ce inculpatul îi spune că “ar trebui, ştii, să ştiu un pic cât să pregătesc ”, H.D.A., prevăzător, îi spune că “ …las” că nu vorbim prin telefon1’. Aşa cum rezultă din
discuţia telefonică purtată între cei doi la aceeaşi dată, ei se întâlnesc în jurul orei 17 în localitatea de domiciliu a inculpatului H. Cincisprezece zile mai târziu, respectiv la data de 27 aprilie 2011, la ora 1132 inculpatul P.F. îl contactează pe inculpatul H., dorind să cumpere o nouă cantitate de droguri – “cum putem face?”- inculpatul spunându-i “… mai
52
după masă un pic.”. Întâlnirea dintre ei a avut loc în cele din urmă după ora 15 , astfel cum rezultă din conţinutul SMS-urilor, ocazie cu care P.F. a cumpărat de la inculpatul H.D.A. o cantitate din drogul de risc cannabis.
În total, inculpatultul P.F. a cumpărat drogul cannabis în două rânduri, aspect care rezultă şi din cele declarate de ambii inculpaţi, cantitatea de drog traficată fiind de 20 de grame. La data de 7 februarie 2012 s-a început urmărirea penală faţă de inculpatul H.D.A. pentru încă un act material de trafic de droguri de risc, ţinându-se seama de faptul că la dosar s-a conexat raportul de constatare nr. 7839/II/d/11 din data de 9 mai 2011 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, ca urmare a rezoluţiei procurorului date în alt dosar, raport prin care s-a concluzionat că în probele biologice recoltate de la P.F. s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul, despre care acesta a declarat că provine din consumul unei cantităţi de cannabis cumpărate de la inculpate, în
cursul lunii aprilie 2011. Cu ocazia reaudierii inculpatului P.F. la data de 8 februarie 2012, a rezultat însă că numai în două rânduri, în cursul lunii aprilie 2011, inculpatul H.D.A. i-a inculpatului P.F. cannabis, fiind cert faptul că ultima dată P.F. a cumpărat drogul de cannabis de la inculpatul H.D.A. la data de 27 aprilie 2011, în mod firesc de aici provenind drogul depistat în organismul inculpatului, astfel că în ceea ce priveşte un al treilea act material de trafic de droguri de risc, reţinut în sarcina inculpatului H.D.A., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, de asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul P.F. în ceea ce priveşte un al treilea act material al infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept.
4) b. Potrivit declaraţiilor date de către inculpatul P.F. reieşit că în 8 rânduri, în perioada cuprinsă între toamna anului 2010 – sfârşitul primăverii anului 2011, a cumpărat de la inculpatul B.C.D. mai multe cantităţi din drogul de risc “haşiş” (rezină de cannabis), care i-a vândut de fiecare dată gramul de drog de risc cu preţul de câte 50 de lei, tranzacţiile dintre ei efectuîndu-se, de regulă, în zona „Lamă” a Bistriţei, precum şi în alte locuri din Bistriţa. Relaţiile dintre cei doi au luat sfârşit în cursul lunii iunie 2011, când aceştia s-au certat. P.F. a recunoscut şi faptul că în alte 4-5 rânduri a consumat drogul de risc mai sus-menţionat împreună cu inculpatul B., care i-a oferit spre consum drogul de risc, fără a-i cere bani.
4) c. La data de 17 decembrie 2011 inculpatul P.F. a fost adus de organele de poliţie în baza mandatului de aducere emis de procurer, la sediul D.I.I.C.O.T., şi întrucât cu ocazia audierii sale a declarat că în perioada 10-20 octombrie 2011, în timp ce se afla în Spania, în localitatea Roquetas del Mar, a consumat drogul de risc “haşiş” (rezină de cannabis), s-a dispus prin rezoluţie de către procuror efectuarea unui raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili dacă în organismul inculpatului se pun în evidenţă substanţe psihotrope. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 3181/II/d/40, din data de 6 ianuarie 2012 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, sa concluzionat faptul că în probele biologice recoltate de la P.F. s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), confirmându-se astfel, că inculpatul a deţinut şi a consumat drogul de risc rezină de cannabis.
5) La data de 17 decembrie 2011, cu ocazia efectuării unei percheziţii la locuinţa inculpatului H.D.A., acesta a predat de bună-voie lucrătorilor de poliţie un pistol marca Walter, cal. 4,5 mm despre care a declarat faptul că l-a primit în urmă cu doi ani, în ţară, de la un pasager necunoscut, pe care îl adusese în România din străinătate şi care nu a avut banii necesari pentru a-şi plăti contravaloarea cursei pe ruta internaţională Spania-România.
Ca urmare, organele de poliţie din cadrul S.C.C.O.-BN s-au sesizat cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 134 din legea nr. 295/2004, dosarul respectiv fiind conexat la prezentul dosar.
Prin adresa nr. 183.344 din data de 25 ianuarie 2012 emisă de Biroul arme, explozivi, substanţe periculoase din cadrul I.PJ.-BN s-a comunicat faptul că arma respectivă este neletală şi că a fost deţinută nelegal de inculpat, dispoziţiile legale impunând obţinerea unei autorizaţii.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistică nr. 187.139 din data de 27 februarie 2012 emis de Serviciul Criminalistic al I.P.J. – BN s-a concluzionat că arma marca Walter, cal. 4,5 mm ridicată de la inculpat este în stare de funcţionare, că face parte
din categoria armelor de foc neletale şi că seria- 8C 02677 – şi calibrul armei au fost poansate de către fabricant/producător.
Cu ocazia audierii inculpatului H.D.A., acesta a declarat că prin luna februarie sau martie a anului trecut, pe când se afla în Spania, în oraşul Hativa, în calitate de ghid, a la ghidul firmei “K.” în al cărui autocar era şi el, un , care l-a rugat pe ghidul firmei respective să-i ducă în ţară un colet, iar el a fost de acord, inculpatul primind 20 euro. După ce pachetul a fost pus în cală, un tânăr i-a comunicat inculpatului că persoana care i-a dat acel înmânat acel pachet este traficant de droguri.
Pe când era încă în Spania, inculpatul a intrat în cala autovehi-culului şi a desfăcut pachetul ce i-a fost lăsat în condiţiile arătate anterior, în el găsind o pungă vidată conţinând o substanţă vegetală. El a lăsat la loc pachetul şi după ce a intrat în ţară, l-a luat şi l-a dus acasă, în Şieu-Măgheruş. Ulterior l-a contactat pe învinuitul B.S.D. (ce lucrase ca şofer la firma de transport a tatălui său) căruia i-a arătat conţinutul pachetului, iar acesta i-a spus că acolo este „iarbă”, inculpatul înţelegând faptul că în pachet sunt droguri. Inculpatul l-a rugat pe acesta să-l ajute să vândă cantitatea de drog din pachet, cantitate pe care o apreciase a fi de 500 (cinci sute) de grame, iar după vreo 2 sau 3 zile, a fost apelat pe telefonul său mobil de către un băiat despre care crede că avea numărul de telefon de la B.S., (numai acesta îi ştia numărul) şi au stabilit ca persoana care-l apelase să vină în localitatea Şieu-Măgheruş pentru a vedea „ce are” de vânzare. Inculpatul s-a întâlnit cu acel tânăr care a venit cu un autoturism marca “Mercedez S Class”, tânărul a mirosit drogul pe care îl ţinea într-o punguliţă în port-bagajul maşinii sale – marca „VW Vento” – , după care, fără a cântări drogul, l-a luat, înţelegându-se ca banii să-i fie daţi ulterior. Anterior inculpatul separase drogurile şi ceea ce îi dăduse acelei persoane(despre care a aflat că este Z.R.I.), pusese în punguliţa pe care i-a remis-o, fără a o cântări. El a arătat că într-o zi, cam la 4-5 zile de la acea tranzacţie, pe când era plecat în cursă în Franţa, acesta l-a sunat şi i-a spus că poate să-i dea banii, iar inculpatul a sunat-o pe actuala sa soţie, care a luat banii, fără ca să ştie că provin din vânzarea-cumpărarea de droguri.
După un timp de la această vânzare de droguri, inculpatul a fost sunat de un alt băiat, pe care nu îl cunoştea, şi care s-a recomandat cu numele de „R.” şi în cinci sau şase rânduri, i-a vândut acestuia cantitatea totală de 180-190 grame de “iarbă” ( cannabis ), la preţul de 30 de lei pe gramul de drog.
Despre inculpatul B.C.D. poreclit „R”, in-culpatul H.D.A. a declarat că acesta nu i-a dat banii reprezentând preţul drogului vândut, i-a promis că ulterior îi va achita sumele de bani datorate, dar acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece, după un timp inculpatul i-a spus, că a intenţionat să scoată din tară droguile cumpărate, mai exact să le ducă la Viena pentru a le vinde, însă poliţia din Beclean l-a depistat în trafic cu drogul asupra sa şi i-a confiscat toată cantitatea.
Inculpatul H. a recunoscut şi faptul că a vândut, în două rânduri, 20 de grame de „iarbă” şi unui alt tânăr, F., zis „PG”, în primăvara anului 2011, precizând că doar pentru prima vânzare a primit banii, nu şi în cazul celei de-a doua vânzări, iar preţul stabilit a fost de 30 lei/gram.
Inculpatul H. a recunoscut şi că a consumat o dată sub forma unei ţigări din drogul adus de el în ţară, în schimb nu a recunoscut că a mai adus în ţară alte droguri în vederea valorificării ori consumului, considerându-se vinovat referitor la comiterea
infracţiunii de trafic de droguri de risc. El nu a recunoscut fapta de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc.
Exceptând faptul că este evident că inculpatul a introdus în cursul lunii martie 2011 o cantitate de cel puţin 250 gr. din drogul de risc cannabis, din probele dosarului rezultă şi că în cursul lunii februarie 2011 inculpatul a introdus în ţară o cantitate de aproximativ 500 gr. din drogul sus-menţionat, din care circa 300 de grame le-a vândut martorului Z.R.I., care a declarat că el a cumpărat cantitatea de circa 300 gr. cannabis în cursul lunii februarie 2011 de la inculpat, drog despre care inculpatul i-a spus că îl aduce din Spania. La rândul său, inculpatul B.C.D. a arătat că a aflat de la inculpatul
H.D.A. faptul că acesta pleca în străinătate în zilele de joi, revenind de obicei în zilele de marţi, ocazie cu care aducea droguri în tară.
Prin apărătorul său ales, inculpatul a depus la dosar copii ale unor acte din care rezultă că a fost plecat în cursă pe rute externe în lunile ianuarie, februarie şi aprilie 2011, aceasta în dovedirea susţinerilor sale conform cărora el nu s-a aflat în afara ţării în cursul lunii martie 2011, însă din cuprinsul convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate în ziua de 10 martie 2011, a rezultat că la acea dată inculpatul H.D.A. se afla în drum spre Spania pentru a cumpăra şi introduce în ţară o anumită cantitate de droguri de risc. În baza probelor administrate în cauză s-a reţinut că toată cantitatea de droguri de risc pe care inculpatul a introdus-o fără drept în ţară, a fost adusă în prima parte a anului 2011, în cel puţin două rânduri.
Inculpatul H. a considerat că el nu este un traficant de droguri, deşi nu a negat că, în mai multe rânduri, a vândut unor persoane diferite diverse cantităţi de drog de risc. Motivul pentru care inculpatul a făcut această apreciere îl constituie faptul că el ar fi intenţionat doar “să scape” de cantitatea de drog ce o adusese din Spania. Scuza inculpatului a fost înlăturată de către organul de urmărire penală care a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia clară de a-şi însuşi cantitatea de drog pe nedrept pentru a o vinde şi a obţine un folos pecuniar în acest fel. Nu trebuie neglijat nici o clipă faptul că inculpatul H.D.A. a perceput şi încasat anumite sume de bani “pentru a scăpa” de cantitatea de drog, deloc neînsemnată – de circa 500 grame- pe care a introdus-o în ţară în cursul lunii februarie 2011, respectiv de cantitatea de minim 250 de grame pe care a adus-o în ţară în luma martie 2011 şi în acelaşi scop “de a scăpa” mai repede şi mai uşor, şi-a procurat şi un cântar electronic de mare precizie.
În drept, acţiunile comise în două rânduri, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada lunilor februarie-martie 2011 de către inculpatul H.D.A., de a introduce în ţară fără drept drogul de risc cannabis, descrise la pct. I subpct. 1 şi 3 din rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320 indice 1 Cod procedură penală. Acţiunile comise de către acelaşi inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în mai multe rânduri în perioada lunilor februarie-aprilie 2011, de a procura şi deţine drogul de risc cannabis, precum şi de a vinde spre consum acest drog către P.F., Z.R.I., unei persoane cunoscute sub numele de “Alexandru”, precum şi inculpatului B.C.D., descrise la pct. I subpct. 1,2,3 şi 4 lit. “a” din rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Fapta aceluiaşi inculpat de a fi deţinut pentru consum propriu fără drept o anumită cantitate din acelaşi drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din aceeaşi lege şi art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Fapta inculpatului descrisă la pct. I, subpct. 5 din rechizitoriu, de a deţine fără autorizaţie un pistol neletal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 134 din legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului H. au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. De art. 33 lit. a Cod penal.
În drept, acţiunile descrise la pct. I subpunctul 4 lit. a şi b, comise în mai multe rânduri, în primăvara anului 2011 de către inculpatul P.F. zis “PG” în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale de a de a fi cumpărat şi deţinut fără drept în vederea consumului propriu drogul de risc cannabis de la inculpatul H.D.A., precum şi de la inculpatul B.C.D. (în perioada toamna anului 2010-primăvara anului 2011), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C.pen.şi a art. 320 indice 1 Cod procedură penală, iar acţiunile aceluiaşi inculpat descrise la pct. I, subpunctul 4 lit. c de a cumpăra şi deţine pentru consum propriu fără drept în mai multe rânduri în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale drogul de risc cannabis în perioada 10-20 octombrie 2011, pe când se afla în localitatea Roquetas del Mar din Spania, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C.pen. şi a art. 320 indice 1 Cod procedură penală, ambele infracţiuni fiind comise în forma concursului real prev. de art. 33 lit. “a” din C.pen.
II. In primăvara anului 2011, în perioada martie-sfârşitul lunii aprilie, în mai multe rânduri, acţionând în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul B.C.D. a procurat de la inculpatul H.D.A. drogul de risc cannabis pe care fie l-a consumat, fie l-a vândut sau oferit spre consum altor persoane, fie a intenţionat să-l scoată fără drept din ţară în vederea valorificării acestuia în străinătate, după cum urmează:
1) La data de 16 martie 2011, în jurul orei 23 00, organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Beclean, au oprit pentru un control de rutină pe linia circulaţiei rutiere un autoturism marca BMW în care se aflau patru persoane – printre care şi inculpatul
B.C.D.. După ce s-a efectuat controlul bagajelor din autoturism şi cele ale pasagerilor autoturismului, în buzunarul hainei inculpatului B.C.D., s-a găsit o ţiplă cu o substanţă vegetală de culoare verde-oliv, specifică plantei cannabis în greutate brută de 3,3 grame, într-un bagaj mai mare s-a găsit un pachet ambalat într-o pungă din plastic inscripţionată „… FORŢĂ ŞI FIDELITATE’, în greutate brută de 114,1 grame conţinând o substanţă vegetală de culoare verde, iar într-o poşetă de damă a fost găsit un alt pachet ambalat într-o pungă din plastic de culoare portocalie inscripţionată A VAZUT NOI SUNTEM SOLUŢIA! VĂ MULŢUMIM’ în greutate brută de 153,6 grame conţinând o substanţă vegetală de culoare verde oliv asemănătoare plantei de cannabis. S-a găsit şi un cântar electronic de mare precizie de culoare argintie, în stare de funcţionare, cu seria ITEM N0TW250, care se foloseşte la măsurarea unor cantităţi mici de substanţă. Cu ocazia audierii efectuate la sediul Poliţiei Oraş Beclean, B.C.D. a declarat că substanţa vegetală găsită în buzunarul hainei sale, la fel ca şi celelalte două cantităţi de substanţă vegetală îi aparţin, că ele constituie drogul “iarbă” – adică drogul de risc cannabis – şi provin din aceeaşi sursă, respectiv de la o persoană cu numele “A.” din localitatea Şieu-Măgheruş,
judeţul Bistriţa-Năsăud, identificat ulterior ca fiind inculpatul H.D.A., de la care le-a cumpărat cu preţul total de 1.000 lei. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul B.C.D. a precizat că împreună cu ceilalţi ocupanţi ai maşinii intenţiona să se deplaseze la Viena, unde urma să transporte şi cantitatea de „iarbă” găsită de organele de poliţie, în scopul consumării drogului de risc chiar de către el însuşi deoarece de multă vreme consumă acest drog de risc, iar în Austria cantitatea de drog pe care intenţiona să o scoată din ţară ar fi fost mult mai scumpă decât preţul pe care l-a plătit în România, astfel că şi-a procurat drogul de la noi din ţară.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 383.159/2011, emis de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca, s-a stabilit că probele sus menţionate în greutate netă de 1,9 grame cannabis, 62,6 grame cannabis şi 99,0 grame cannabis conţin, la fel ca şi cântarul electronic pe care s-au pus în evidenţă urme de cannabis, substanţa tetrahidrocannabinol, biosintetizată de planta cannabis.
În momentul depistării înculpatului, cu ocazia audierii sale de către poliţie, acesta a recunoscut că intenţiona să scoată cantitatea de drog de risc respectivă din ţară şi să o ducă în Austria, la Viena, pentru că, aşa cum spunea în convorbirea telefonică la care neam referit anterior, “în Viena e mult mai scumpă’. El a mai declarat că ulterior intenţiona să ajungă în Tenerife, Spania şi că prietena sa, făptuitoarea G.L.B., în ale cărei bagaje a fost găsită cantitatea de drog respectivă, nu cunoştea că el pusese drogul acolo. De asemenea, inculpatul a declarat că nici ceilalţi doi ocupanţi ai autoturismului, respectiv conducătorul auto D.C.V. şi posesorul autoturismului, numitul D.R.D. nu cunoşteau acest aspect, al prezenţei drogului în autoturism.
Deşi inculpatul a recunoscut cu ocazia depistării sale de către poliţie că intenţiona să scoată drogul din ţară pentru a-l duce la Viena, – destinaţie confirmată şi de numita G.L.B., – ulterior nu a mai recunoscut acest aspect. Totuşi, cu ocazia reaudierii sale din data de 7 febr. 2012, el a recunoscut că dorea să scoată drogul din ţară, pentru ca în ziua următoare să revină asupra acestui aspect. De menţionat că martorul D.R.D. a confirmat faptul că inculpatul i-a cerut să-l transporte la Cluj-Napoca “la aeroport sau la gară’ şi că inculpatul dorea “să plece din ţară”.
De altfel, la data de 15.03.2011 la ora 1817, inculpatul B.C.D. trimite un SMS la nr. xxxxxxxxxx, nr. utilizat de o persoană neidentificată din Ungaria, cu următorul conţinut: „dacă pornesc în noaptea asta spre tine” , iar acesta îi răspunde „de joi voi fT. La ora 1821 trimite un nou SMS la nr. xxxxxxxxxx şi îl întreabă „cât e suta?” acesta îi răspunde „şase 00 e”, iar B. îi transmite alt SMS cu următorul conţinut: „îmi dai vreo 300 şi îţi dau pe juma. Merg până la Viena şi poate mă şi întorc”.
2) Inculpatul P.F. l-a cunoscut de mai mulţi ani pe inculpatul B.C.D., deoarece se întâlnea cu acesta prin zona „Lamă” a municipiului Bistriţa şi aflând faptul că inculpatul vinde drogul de risc “haşiş” (rezină de cannabis), a cumpărat din toamna anului 2010, până la sfârşitul primăverii anului 2011, de minim opt ori drogul de risc “haşiş”, plătindu-i mereu pe gramul de drog de risc câte 50 de lei. Inculpatul P.F. a recunoscut totodată faptul că în alte 4-5 rânduri a consumat drogul de risc mai sus-menţionat împreună cu inculpatul B.C.D., care i-a oferit spre consum drogul de risc fără a-i cere bani.
Referitor la acest aspect, inculpatul B. a declarat că este real faptul că în perioada ianuarie-aprilie 2011, în mai multe rânduri, fie a achiziţionat împreună cu inculpatul P.F.
drogul de risc cannabis pe care l-au consumat împreună, fie deţinând acest drog, îl oferea şi lui P.F., care la rândul său proceda la fel când inculpatul nu avea drog asupra sa.
3) În mai multe rânduri, în perioada lunilor noiembrie – 17 decembrie 2011, inculpatul B.C.D. a oferit inculpatului M.F.M., pe care îl cunoştea de mai mult timp, ţigări confecţionate din tutun în amestec cu drogul de cannabis, precum şi drogul rezină de cannabis, fără a-i cere bani pentru drogurile oferite, de regulă cei doi consumând împreună drogurile, fie numai ei, fie şi împreună cu alte persoane.
4) În aceeaşi perioadă a anului 2011 la care ne-am referit anterior, inculpatul
B.C.D. a oferit inculpatului B.I.I. în câteva rânduri ţigări confecţionate din tutun în amestec cu drogul de risc cannabis. Cei doi se întâlneau în zona blocului unde locuieşte învinuitul, amplasat pe strada Colibiţei din mun. Bistriţa, în care confecţionau ţigări pe care le deţineau şi pe care le consumau prin fumare. Inculpatul B. a recunoscut acest aspect şi a precizat că o dată când el şi cu inculpatul deţi-neau şi consumau o asemenea ţigară, a participat şi învinuitul G.F.M., care a consumat şi el din “joint”.
La data de 5 ianuarie 2012 s-a dispus de către procuror întocmirea unui raport de constatare prin care să se stabilească dacă în corpul lui B.I.I. se pun în evidenţă substanţe psihotrope din cele prev. în tabelele anexe la legea nr. 143/2000, prin raportul de constatare nr. 89/II/d/3/12.01.2012 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, concluzionându-se faptul că în probele biologice recoltate de la acesta s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul, confirmându-se cele declarate de ambii inculpaţi.
5) Din cuprinsul declaraţiilor inculpatului B.C.D., a rezultat că tot în perioada lunilor noiembrie – 17 decembrie 2011, i-a oferit şi învinuitului G.F.M. pe care îl cunoştea, drogurile de risc cannabis şi rezină de cannabis. Învinuitul a declarat că de ziua de naştere a inculpatului, mai exact la data de 13 decembrie 2011, s-a întâlnit cu inculpatul şi cu B.I.I. în zona barului „C.” din Bistriţa, ocazie cu care inculpatul a confecţionat un „joint” din care a consumat şi a oferit să consume ţigara inculpatului
B.I.I., precum şi învinuitului G.F.M., acesta din urmă ştiind faptul că ţigara conţinea haşiş în amestec cu tutun. Învinuitul a mai recunoscut şi că în primăvara lui 2011 a mai deţinut şi consumat şi alte „joint”- uri oferite de „Recidiva”, ţigări despre care acesta susţinea că sunt „legale”, precum şi faptul că a mai deţinut şi fumat ţigări făcute din tutun cu drogul de risc “haşiş” (rezină de cannabis) în vara anului 2011 cu doi băieţi cu care el venise din Spania în luna iulie 2011.
La data de 5 ianuarie 2012 s-a dispus de către procuror întocmirea unui raport de constatare prin care să se stabilească dacă în corpul învinuitului G.F.M. se pun în evidenţă substanţe psihotrope din cele prev. în tabelele anexe la legea nr. 143/2000, prin raportul de constatare nr. 88/II/d/2/12.01.2012 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, concluzionându-se faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul.
6) De asemenea, inculpatul B.C.D. a mai declarat că tot în cursul perioadei mai sus-menţionate, de câteva ori i-a oferit inculpatului C.I., cu care se cunoştea, ţigari confecţionate din tutun în amestec cu “iarbă”, adică cu drogul de risc cannabis pentru a le consuma şi că au consumat şi împreună astfel de “joint”-uri până la terminarea lor. La rândul său, inculpatulC.I. a recunoscut faptul că în cursul lunii decembrie 2011 a primit de la inculpatul B. o ţigară confecţionată din tutun în amestec cu “iarbă” (cannabis) pe care a consumat-o, astfel că la data de 12 ianuarie 2012 s-a dispus de către procuror întocmirea unui raport de constatare prin care să se stabilească dacă în corpul inculpatului
C.I. se pun în evidenţă substanţe psihotrope din cele prev. în tabelele anexe la legea nr. 143/2000, prin raportul de constatare nr. 153/II/d/10/25.01.2012 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, concluzionându-se faptul că în probele biologice recoltate de la acesta s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (vol. III, fila 122), confirmându-se astfel, cele declarate de inculpatul B. în sensul că nu o dată, ci în mai multe rânduzri a consumat droguri de risc.
7) învinuitul S.P.D. s-a întîlnit cu inculpatul B.C.D., cu o lună înainte de Crăciunul anului 2011, aproximativ pe la sfârşitul lunii noiembrie 2011, în zona „Lamă” a municipiului Bistriţa, la un local, cu precizarea că învinuitul ştiind că inculpatul vinde droguri, fiind la rândul său consumator de droguri, i-a telefonat anterior inculpatului şi i-a cerut să se întâlnească. In momentul întâlnirii, învinuitul i-a dat inculpatului suma de 50 (cincizeci) de lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de un gram de drog de cannabis, dar inculpatul i-a spus că nu are drogul la el şi că o să-i telefoneze mai târziu, pentru a-i da cantitatea de drog pentru care învinuitul îi dăduse cei 50 de lei. Cei doi s-au despărţit, dar cum a trecut mai mult timp fără ca inculpatul să se ţină de promisiune, învinuitul a încercat să discute cu acesta telefonic, fără a reuşi. In ziua următoare însă, cei doi s-au întâlnit în aceeaşi zonă denumită „Lamă”, cu acea ocazie întâlnirii, inculpatul dându-i un muguraş mare de „iarbă” ( cannabis ), drog pe care învinuitul l-a consumat ulterior singur, acasă la el, preparând un „joint”.
Anterior acestei întâlniri, în primăvara anului 2011, în perioada Sf. Paşti, învinuitul s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul în zona magazinului „A.” situat în apropiere de zona „Lamă”, ocazie cu care inculpatul i-a oferit să “tragă” de câteva ori dintr-un „joint” -o ţigară din tutun în amestec cu cannabis – pe care învinuitul a deţinut-o şi el şi din care a fumat.
Dat fiind aceste aspecte, la data de 12 ianuarie 2012 s-a dispus de către procuror întocmirea unui raport de constatare prin care să se stabilească dacă în corpul învinuitului se pun în evidenţă substanţe psihotrope din cele prev. în tabelele anexe la legea nr. 143/2000, prin raportul de constatare nr. 152/II/d/9/25.01.2012 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, concluzionându-se faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidenţă.
8) Ca urmare a declaraţiilor inculpatului B.C.D. a rezultat că în cursul anului 2011, în afară de cazurile descrise anterior, acesta a mai cumpărat diverse cantităţi din drogurile de risc cannabis şi rezina de cannabis, cu precizarea că toate cantităţile de drog de risc cumpărate de inculpat au fost folosite de acesta pentru consumul său, după cum urmează:
a) în perioada octombrie-noiembrie 2011, în mai multe rânduri, “aproape zilnic”, după cum chiar inculpatul s-a exprimat, a achiziţionat de la numitul “Daniel” drogul de risc mai sus-menţionat, drog de risc plătit de inculpat cu suma de 30 de lei, în cazul când cumpăra 10 grame sau 50 de lei gramul, în cazul când cumpăra mai puţin; inculpatul a declarat şi că în unele cazuri, când “Daniel” nu era acasă, cumpăra drogul de risc de la un prieten al acestuia;
b) în perioada ianuarie-februarie 2011, precum şi în cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul a cumpărat de la numitul “Sorin”, mai întâi drogul de risc rezină de cannabis (“haşiş”), în 2-3 rânduri, de fiecare dată câte unul sau două grame, iar ulterior drogul de risc cannabis, de asemenea cantităţile achiziţionate fiind de una sau două grame, pentru un gram de drog inculpatul plătind suma de de 40-50 de lei;
c) în cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul a achiziţionat în două rânduri drogul de risc rezină de cannabis, de la un tânăr pe nume “B.”, prima dată cantitatea fiind de un gram, a doua oară fiind de două grame, preţul unui gram de drog de risc fiind de 50 de lei;
d) în aceeaşi lună inculpatul a mai cumpărat de la o persoană, încă neidentificată, un număr de 3 bile, fiecare în greutate de o,6 grame de rezină de cannabis, iar ulterior alte cinci asemenea bile de “haşiş”, plătind pentru fiecare bilă câte 35 de lei;
e) tot anterior arestării sale, de la un alt băiat pe nume Ionuţ, inculpatul a mai cumpărat drogul de risc rezinnă de cannabis în câteva rânduri, plătind pentru cele câteva grame de drog cumpărate sume cuprinse între 30 şi 50 de lei pe gram;
f) în cursul lunii octombrie 2011, de la un tânăr al cărui tată are numele de Cornel, în cinci dăţi diferite, ce nu au putut fi stabilite, inculpatul a cumpărat câte unul sau două grame din drogul de risc cannabis, plătind 40 de lei pt. gramul de drog.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului B.C.D. a fost ridicată o pipă care a fost trimisă spre a fi analizată Laboratorului de analiză şi profil a drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Cluj, pentru a se stabili prezenţa eventualelor substanţe stupefiante, deoarece în interiorul pipei respective au fost identificate urme de substanţă arsă. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2345007 din data de 16 ianuarie 2012 s-a stabilit că pe proba în litigiu s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul.
Dat fiind probele de la dosar din care rezulta că inculpatul B. este şi consumator de droguri, din dispoziţia procurorului, el a fost condus la sediul Serviciului judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii prezenţei a eventualelor substanţe psihotrope, prin raportul de constatare medico-legală nr. 3180/II/d/41 din data de 6 ian. 2012, concluzionându-se că în respectivele probe s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul.
9) Din declaraţiile inculpatului B.C.D. a rezultat că la sfârşitul anului 2011, anterior arestării sale, acesta a mai consumat în câteva rânduri drogurile de risc cannabis şi rezină de cannabis împreună cu învinuiţii L.V.S., poreclit “B” şi L.O.S., poreclit “B”, droguri deţinute de fiecare dintre ei. Cei doi învinuiţi care nu au contestat că îl cunosc pe inculpat, au negat faptul că ar fi consumat droguri împreună cu inculpatul, iar după ce faţă de aceştia a fost începută urmărirea penală, au plecat în străinătate, nemaiputând fi audiaţi de către procuror, motiv pentru care nici nu s-a putut proceda la recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii prezenţei drogurilor.
Totuşi, în ceea ce îl priveşte pe învinuitul L.O.S., faptul că acesta s-a întâlnit cu inculpatul B.C.D. în vederea procurării şi consumului de droguri de risc, este dovedit prin conţinutul convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate între cei doi, convorbiri din care rezultă că în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie 2011 aceştia s-au întâlnit în mai multe rânduri, discuţia purtată în ziua de 1 dec. 2011, la ora 1749 fiind elocventă, din cuprinsul ei rezultând faptul că inculpatul îi solicită învinuitului “20 de lei să bag ştou”.
10) Învinuitul I.O. îl cunoaşte pe inculpatul B.C.D. din vremea copilăriei, fiind rude mai îndepărtate, iar în ultimul timp învinuitul a fost conducător auto pe un din municipiul Bistriţa, în mai multe rânduri în decursul acestui an transportându-l pe inculpat la diverse destinaţii din municipiul Bistriţa şi din afara localităţii.
Existând indicii referitoare la faptul că învinuitul îl ajută pe inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale legate de traficul de droguri de risc, faţă de I.O. a fost începută urmărirea penală pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de
risc şi s-a propus instanţei autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare, propunerea fiind admisă.
Cu ocazia efectuării percheziţiei, au fost găsite un cântar de dimensiuni mici, un dispozitiv pentru trecerea şi citirea cardului, prevăzut cu un cablu de date USB, un dispozitiv din plastic culoare neagră având aplicat un autocolant cu inscripţia “Adapter Tech S/N 0819 made in China”, prevăzut cu cablu cu mufă, un cablu de alimentare de culoare neagră cu ştecher de priză, sistem american, de care era legat un cablu de alimentare de culoare albă cu cu ştecher de priză, sistem european, un nr. de zece carduri “blank” de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră, pe fiecare dintre ele, pe partea opusă benzii magnetice fiind inscripţionată câte o cifră, respective 1,2,3,4,5,7,9,10,11 şi 12, un colet ambalat în care se aflau un nr. de 19 carduri “blank” de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră, fără vreo inscripţie, precum şi un ambalaj confecţionat dintr-o foaie dimensiune A4, caiet de matematică, în care se aflau un nr. de 32 carduri “blank” de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră. Având în vedere faptul că existau indicii temeinice privind comiterea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 24 al. (1) din legea nr. 365/2002 şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din legea nr. 365/2002, ţinând seama şi de faptul că pe rolul acestui Birou Teritorial al D.I.I.C.O.T. se află în lucru dosarul nr. 69 D/P/2008, privind comiterea aceloraşi genuri de infracţiuni de către I.O. şi alţii, în conformitate cu disp. art. 38 corob. cu art. 45 al. (1) din C.pr.pen., s-a dispus disjungerea cauzei, urmând ca faţă de învinuitul I.O. să se efectueze cercetări penale în dosarul nr. 69 D/P/2008, sub aspectul comiterii infracţiunilor mai sus-menţionate prevăzute de legea nr. 365/2002, ca şi sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 26
C.pen. rap. la art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen. şi deţinerii de droguri de risc, pt. consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din Codul penal.
Este de menţionat faptul că învinuitul I.O. a recunoscut că a deţinut şi consumat împreună cu inculpatul B.C.D. în cursul anului 2011, mai exact cu circa două luni anterior arestării inculpatului, mai multe ţigări constituite din tutun în amestec cu diverse tipuri de drog, inclusiv marihuana. La rândul său, inculpatul a recunoscut că i-a oferit învinuitului I.O. de vreo 2-3 ori în perioada noiembrie-decembrie 2011 să fumeze asemenea ţigări.
Acest aspect al consumului de droguri de către învinuitul I.O. a fost probat şi prin aceea că s-a stabilit prin raportul de constatare medico-legală depus la dosar că acesta consumase drogul de risc cannabis/rezină de cannabis, în probele biologice prelevate de la învinuit regăsindu-se tetrahidrocannabinolul.
11) Cu ocazia reaudierii din data de 4 ianuarie 2012, inculpatul B.C.D. a declarat faptul că în cursul lunii decembrie 2011, în timp ce se afla în municipiul Bistriţa, a consumat şi a oferit şi altei persoane, din anturajul său, să consume în trei rânduri ţigări conţinând tutun şi drogul de risc cannabis, fiecare deţinând ţigările pe rând până când le-au terminat de consumat prin fumare.
Cu ocazia audierii acelei persoane, aceasta a negat susţinerile inculpatului.
12) Inculpatul B. a mai cumpărat diverse cantităţi din drogurile de risc cannabis şi rezină de cannabis şi în perioada anilor 2007-2009 după cum urmează:
1) în iarna anului 2007 inculpatul a cumpărat de la un tânăr pe nume Ioan o cantitate de 50 de grame din drogul de risc cannabis, dar nu a mai plătit suma de bani, deoarece a plecat în străinătate; în cursul anului 2008, probabil în vara acelui an, inculpatul a mai cumpărat de la acest individ în vreo 10 rânduri diverse cantităţi din drogul de risc mai sus-menţionat, plătind suma de 30-40 lei pe gram;
2) în cursul anului 2008, la date diferite ce nu au putut fi stabilite, inculpatul a cumpărat în două rînduri câte 10 grame din drogul de risc cannabis, de la un individ cunoscut cu numele de N., plătind câte 30 de lei pe gramul de drog;
3) în a doua parte a anului 2008, precum şi în prima parte a anului 2009, de la un individ cu numele de M., în mai multe rânduri drogul de risc cannabis, inculpatul a cumpărat de fiecare dată câte unul sau două grame din drogul respectiv, la un moment dat inculpatul cumpărând şi în două rânduri câte un “ou” de haşiş, fiecare “ou” în greutate de 5 grame, inculpatul plătind pt. un gram de drog câte 40-50 de lei;
4) în luna ianuarie 2009, precum şi în luna octombrie 2009, inculpatul a cumpărat de la un alt tânăr de câte 5-6 ori în cursul fiecărei luni, câte unul-două grame din drogul de risc cannabis, preţul unui gram de drog fiind de 40 de lei.
De menţionat că respectivele cantităţi de drog de risc procurate de către inculpat prin cumpărare, au fost utilizate pentru consumul său propriu.
În drept, fapta inculpatului B.C.D., descrisă la pct. II, subpunctul 1 din prezentul act de sesizare, de a încerca să scoată fără drept din ţară o cantitate de 163,5 grame de drog de risc (cannabis), acţiune întreruptă prin interceptarea de către poliţie a inculpatului pe traseul către municiul Cluj-Napoca, de unde dorea mai departe să plece în străinătate, respectiv în capitala Austriei, loc unde intenţiona să vândă cantitatea de drog de risc respectivă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de scoatere fără drept din ţară de droguri de risc, prev. de art. 13 rap. la art. 3 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 20 C.pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Faptele inculpatului B.C.D. care în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale, în perioadele cuprinse între sfârşitul anului 2010 – primăvara anului 2011, precum şi în perioada noiembrie-decembrie 2011, a vândut sau a oferit, mai multor persoane, drogurile de risc cannabis şi rezină de cannabis, fapte descrise la pct. II, subpunctele 2-7, 9, 10 şi 11, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen., cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Faptele aceluiaşi inculpat care, în trei perioade de timp, respectiv sfârşitul anului 2007-sfârşitul anului 2009, sfârşitul anului 2010-primăvara anului 2011 şi în perioada noiembrie-decembrie 2011 a procurat şi deţinut diverse cantităţi din drogurile de risc cannabis şi rezină de cannabis (“haşiş”) pentru consumul propriu, fără drept, întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni continuate prev. de art. 4 al. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală.
Inculpatul B.C.D. a fost reţinut la data de 16 dec. 2011, iar inculpatul H.D.A. a fost reţinut la data de 17 dec. 2011, în această ultimă zi formulându-se propunere de arestare preventivă pe o perioadă de 29 de zile faţă de ambii inculpaţi. Propunerea a fost admisă, prin I.P. nr. 110/CI/2011 din data de 17 dec. 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud
dispunându-se arestarea preventivă a inculpaţilor, hotărârea judecătorească rămânând definitivă prin Î.P. nr. 2089 /R/2011 din data de 22 dec. 2011 a Curţii de Apel Cluj. Deoarece urmărirea penală nu a putut fi finalizată din motive obiective, la datele de 10 ianuarie şi 10 februarie 2012 s-au formulat propuneri de prelungire a arestului preventiv a inculpaţilor, ambele propuneri fiind admise prin Î.P. nr. 4/CI/11 ian. 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (definitivă prin Î.P. nr. 57/R/13 ian. 2012 a Curţii de Apel Cluj) şi respectiv prin Î.P. nr. 13/CI/13 febr. 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, dar prin Î.P. nr. 250/R/2012 din data de 14 febr. 2012 a Curţii de Apel Cluj, a fost admis recursul declarat de inculpatul B.C.D., dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Această măsură a fost prelungită de procuror. Pe cale de consecinţă, la 14 februarie 2012 inculpatul B. a fost pus în libertate. Inculpatul H.D.A. a formulat în două rânduri solicitare de a se înlocui măsura preventivă cu o alta, prima solicitare fiind respinsă prin Î.P. nr. 16/CC/20 febr. 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a doua fiind admisă prin Î.P. nr. 20/CC/7 mart. 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, această hotărâre fiind atacată de procuror la data de 8 martie 2012, recursul fiind respins prin încheierea penală nr. 435/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj la 14 martie 2012. Inculpatul H. a fost pus efectiv în libertate la 15 martie 2012.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-a dispus luarea faţă de inculpaţii H. şi B. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prin încheierea din 10 mai 2012, încheiere menţinută în recurs de Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 782/R/2012.
În favoarea inculpaţilor H. şi B., care prin declaraţiile date au contribuit la aflarea adevărului, la identificarea autorilor unor infracţiuni prevăzute de legea nr. 143/2000, precum şi la tragerea la răspundere penală a autorilor unor asemenea infracţiuni, s-au reţinut disp. art. 16 din legea mai sus-menţionată.
La data de 10 febr. 2012 s-a dispus de către procuror aplicarea sechestrului asigurător asupra sumei de 1.573 lei ridicată de la inculpatul B.C.D. cu ocazia percheziţiei domiciliare, măsură asiguratorie ce a fost menţinută de procuror pe parcursul urmăririi penale.
În urma analizării materialului probator al cauzei a rezultat că inculpatul B.C.D. a traficat o cantitate aproximativă de 200 gr. cannabis şi 120 gr. rezinnă de cannabis, iar inculpatul H.D.A. a traficat o cantitate aproximativă de 750 gr. de cannabis.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor H.D.A. şi B.C.D. s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv : gradul de pericol social al faptelor, reflectat şi în limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracţiune(reduse în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320 indice 1 Cod procedură penală), împrejurările comiterii faptelor şi durata de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională, numărul de acte materiale comise, în cazul infracţiunilor în formă continuată, cantitatea de drog traficată, atitudinea inculpaţilor cu privire la faptele lor pe parcursul urmăririi penale şi la fond(reieşită şi din transcrierile convorbirilor telefonice purtate în perioada săvârşirii activităţii infracţionale), lipsa antecedentelor penale(dar şi trecutul infracţional, în cazul inculpatului B.), persoana inculpaţilor, concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pa lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, caracterizările favorabile cu privire la inculpatul H., de către unele persoane din anturajul său, instanţa orientându-se în baza criteriilor arătate anterior spre minimul special prevăzut de lege al pedepselor (reduse, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente).
Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului H.D.A. pentru comiterea infracţiunilor de :
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
– deţinere fără autorizaţie a unei arme neletale prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal şi în conformitate cu disp. art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal şi a art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal pentru o perisoadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
În conformitate cu disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 17 decembrie 2011 şi până la 15 martie 2012.
De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.D. pentru comiterea infracţiunilor de :
– tentativă de scoatere din ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 13 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 20 Cod penal; art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pentru o perioadă de 1 an;
– trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
– trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare;
– deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din
Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Constatându-se că faptele pentru care s-a dispus contopirea au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, în conformitate cu disp. art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 1 an.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
Potrivit disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu 16 decembrie 2011 şi până la 14 februarie 2012.
In aplicarea pedepselor sus-menţionate, pe lângă criteriile arătate anterior, s-a apreciat că, raportat la gravitatea şi natura infracţiunilor săvârşite, ampla activitate infracţională şi implicarea unui număr mare de persoane în sfera infracţionalităţii, relativa uşurinţă cu care inculpaţii au intrat în sfera infracţionalităţii, persistenţa lor în comiterea de fapte penale, activitatea de trafic de droguri devenind o modalitate de viaţă şi de câştig pentru ei( raportat la cantităţile de droguri traficate şi modalitatea comiterii faptelor), manifestarea unei relative indiferenţe cu privire la consecinţele faptelor lor, se impune ca executarea pedepsei rezultante să se facă prin privare de libertate, deoarece aplicarea unor pedepse fără privare de libertate, astfel cum au solicitat apărătorii inculpaţilor, nu ar permite ca acestea să-şi atingă scopul, prevăzut de art. 52 Cod penal, mai mult, ar constitui un semnal şi pentru alte persoane de a săvârşi astfel de fapte, în detrimentul societăţii şi al ordinii de drept, în condiţiile în care semnalul organelor chemate să apere ordinea de drept nu ar fi unul pe măsura faptelor comise.
S-a apreciat că privarea de libertate pentru 3 luni de zile a inculpatului H. şi de 2 luni de zile pentru inculpatul B., pe parcusul urmăririi penale, nu sunt perioade de detenţie suficiente pentru reeducarea şi resocializarea inculpaţilor, pentru prevenirea săvârşirii de către aceştia a unor noi infracţiuni, dată fiind abilitatea lor deficitară în soluţionarea licită a problemelor financiare întîmpinate, în apreciarea consecinţelor propriilor acţiuni, în alegea anturajului, uşurinţa(şi motivaţia) cu care aceştia au intrat în sfera infracţională şi ampla activitate infracţională desfăşurată, aspecte care se desprind cu prisosinţă atât din referatele de evaluare efectuate în cauză, dar şi din declaraţiile date de inculpaţi pe parcursul urmăririi penale, precum şi din conţinutul transcrierii convorbirilor telefonice purtate de ei.
Pentru considerentele deja arătate, s-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor H. şi B. a circumstanţelor atenuante.
In ce priveşte natura şi cuantumul pedeapselor complementare aplicate în cazul ambilor inculpaţi, respectiv drepturile ce au fost interzise acestora, instanţa a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor cu privire la care acestea s-au aplicat.
In privinţa inculpatului P.F., la individualizarea pedepselor ce i s-au aplicat s-a ţinut seama, în conformitate cu disp. art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, reduse în
conformitate cu disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, de activitatea infracţională concretă desfăşurată de inculpat şi împrejurările în care faptele au fost comise, de lipsa antecedentelor penale a inculpatului, comportamentul acestuia pe parcursul urmăririi penale şi în instanţă ( cele din urmă fiind reţinute ca şi circumstanţe atenunate ).
S-au avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit cărora inculpatul prezintă bune perspective de reinserţie socială, în condiţiile unei stabilităţi localitive şi materiale, a unui loc de muncă şi suportului afectiv al familiei şi anturajului frecventat şi în condiţiile în care a renunţat la consumul de droguri şi urmează un program de intervenţie antidrog în cadrul unei instituţii specializate, sens în care la dosar s-a depus şi adeverinţa eliberată la 5.04.2012 de Centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog Bistriţa-Năsăud ( f. 55 ) şi un buletin de analize medicale, cu nr. 44146/04.04.2012 al Centrului Medico-Chirurgical Interservisan.
Pentru aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului P.F. pentru comiterea:
Deoarece faptele pentru care s-a dispus condamnarea au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, în baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare.
Reţinând că în cauză sunt întrunite cumultativ condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. b şi c şi alin. 2 Cod penal, referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, la împrejurarea că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, la persoana inculpatului şi comportamentul său după comiterea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină, s-a apreciat că pedepasa aplicată constituie un avertisment pentru acesta şi că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, scopul ei poate fi atins şi inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni şi sa dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate, stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, în conformitate cu art. 82 alin. 1 Cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal referitoare la condiţiile revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. 1 lit. f Cod penal, rap. la art. 17 alin, 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de droguri ce au făcut obiectul traficului, rămase în urma analizelor de laborator : 1 gr. cannabis; 54 gr. cannabis, 5 gr. cannabis, 91 gr. cannabis, 5 gr. cannabis ( găsite la 16 martie 2011 asupra inculpatului B.C.D. ).
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, rap. la art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus confiscarea sumelor de bani dobândite din valorificarea drogurilor de către inculpaţi.
De la inculpatul H.D.A. s-a dispus confiscarea sumelor de: –300 euro sau
contravaloarea în lei la data plăţii efective ( plătiţi în februarie 2011 la Z.R.I.) 300 lei plătiţi în februarie – martie 2011 de numitul A.; 750 lei plătiţi în martie 2011 de inculpatul B.C.D.; 5100 lei plătiţi în 15 martie 2011 de inculpatul B.C.D.; 300 lei plătiţi în primăvara anului 2011 de inculpatul P.F.; 300 lei plătiţi de P.F. în primăvara anului 2011. ’
De la inculpatul B.C.D. s-a dispus confiscarea sumelor de: 400 lei plătiţi de P.F. ( 8 x 1 gr./50 lei ); 50 lei plătiţi de S.P.D..
Deoarece suma ridicată de la inculpatul B.C.D. în baza sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa procurorului din 10 februarie 2012, de 1.573 lei, pentru garantarea executării confiscării speciale, este mai mare decât suma obţinută de inculpat prin valorificarea drogurilor, de 450 lei, instanţa a menţinut, în parte, sechestrul asigurător aplicat, pentru suma de 450 lei, dispunând restituirea sumei de 1.123 lei inculpatului B..
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.C.D. a pipei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare ce s-a efectuat şi a cântarului electronic seria ITEM N0TW250 ridicat la 16.03.2011 cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului cu care inculpatul B. se deplasa, BMW.
La rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, în conformitate cu disp. art. 7 şi art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii H.D.A. şi B.C.D..
În conformitate cu disp. art. 189 Cod procedură penală, s-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.C.D., onorariul în cuantum de 400 lei, suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Raportat la soluţia de condamnare pronunţată în cauză, în conformitate cu disp. art. 191 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în conformitate cu dispozitivul hotărârii.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel inculpaţii H.D.A. şi B.C.D..
Prin apelul promovat, inculpatul H.D.A. a cerut în primul rând recunoaşterea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante vizate de art.74 lit.a şi c C.pen. cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, schimbarea modalităţii de a pedepsei rezultante în suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art.861 C.pen.; înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara conform art.145 şi 1451 C.proc.pen., întrucât starea de sănătate prezentă impune efectuarea unei intervenţii chirurgicale în Cluj-Napoca; înlăturarea măsurii confiscării a sumei de 5100 lei cu privire la care eronat Tribunalul Cluj a reţinut că ar fi primit-o de la inculpatul B.C.D..
Inculpatul B.C.D. prin apărătorul ales a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului, reducerea pedepselor prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev.de art.74 lit.a-c C.pen., faţă de împrejurarea că nu posedă antecedente penale, a fost sincer şi a regretat comiterea infracţiunilor; schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din detenţie în suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art.861 C.pen., întrucât în prezent are un loc de muncă, a stopat
consumul propriu de droguri şi urmează un program de consiliere psihologică pentru o reinserţie socială reală.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul inculpatului H.D.A.:
Curtea examinând modul în care instanţa de fond a efectuat individualizarea pedepselor aplicate apelantului, constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancţiunilor, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare, prin prisma funcţiilor unor asemenea sancţiuni.
Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei de către inculpatul H., consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, prin săvârşirea unor infracţiuni de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, trafic de droguri de risc şi deţinerea de asemenea substanţe pentru consum propriu, deţinere fără autorizaţie a unei arme neletale, cât şi cu profilul socio-moral şi de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este pozitivă.
Faţă de modul concret de săvârşire a infracţiunilor şi caracterul continuat al acesteia,(cea incriminată prin art.3 alin.1 din Legea 143/2000) cuantumul pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare la conştientizarea consecinţelor faptelor sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancţiunilor cât şi modalitatea de executare a acestora pentru inculpatul H., nu se impune a fi redus sau schimbat, faţă de gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni.
Faţă de împrejurarea că inculpatul H.D.A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru patru infracţiuni, dintre care trei, la regimul substanţelor stupefiante, obiectul traficului de droguri fiind cantitatea de 750 gr.cannabis, perioada infracţională situându-se în februarie – aprilie 2011, se impune menţinerea cuantumului pedepsei aplicat de prima instanţă, prin privare de libertate, deoarece se apreciază în mod judicios că acesta este singurul în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale
pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă, conform art.52 C.pen.
împrejurarea că inculpatul H. nu posedă antecedente penale, a fost sincer şi a regretat comiterea infracţiunilor, a fost deja evaluată, prin reţinerea în favoarea sa a prevederilor art.320/1 C.proc.pen., neexistând astfel niciun temei ca aceloraşi circumstanţe personale să li se dea un dublu efect, prin aplicarea în speţă şi a prevederilor art.74 C.pen., cu consecinţa reducerii pedepselor. Multitudinea infracţiunilor săvârşite, în număr de 4, într-o perioadă infracţională relativ scurtă, din februarie-aprilie 2011, dintre care trei vizează introducerea în ţară de droguri de risc, comercializarea şi deţinerea acestora, obiectul traficului de droguri fiind substanţial, – 750 gr, nu justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în suspendare sub supraveghere, conform art.86/1
C.pen., neexistând nicio garanţie, că reeducarea sa va fi posibilă dispunându-se în acest mod individualizarea judiciară a sancţiunilor.
In privinţa inculpatului H., menţinerea modalităţii de executare a pedepsei, prin privare de libertate, este bine aleasă şi în deplin acord cu dispoziţiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.
Aşa fiind, primele două motive de apel vizând reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, nu vor putea fi primite.
Cât priveşte înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara, Curtea constată că prin încheierea penală a Tribunalului Bistriţa-Năsăud din 10 mai 2012, definitivă prin decizia penală 782/R/2012 a Curţii de Apel Cluj, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului H.D.A., cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Şieu Măgheruş, jud.BN. Prin sentinţa instanţei de fond nr.103 din 20.07.2012 a Tribunalului BN, inculpatul H. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b C.pen., pentru introducere în ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală; trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală; deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală,; deţinere fără autorizaţie a unei arme neletale prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 22.11.2012, apărătorul ales al inculpatului H. a depus la dosar o copie de pe biletul de ieşire din Spitalul Dej, din care rezultă că acesta suferă de litiază renală stângă şi pielonefrită acută stângă, boli care necesită efectuarea unui consult de specialitate la Centrul de Imagistică Hiperdia Cluj-Napoca în perioada 23-24 noiembrie 2012, sens în care a solicitat modificarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, prin acordarea permisiunii apelantului de a realiza deplasarea pentru analize în municipiul Cluj-Napoca, măsură admisă de către Curte prin încheierea penală f.nr.din
22.11.2012.
In faţa Curţii de Apel, la data de 6.12.2012 cu ocazia judecării pe fond a apelului, s-a cerut de către apărătorul inculpatului H.D., înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, cu motivarea că inculpatul are nevoie
de un tratament medical de specialitate în Cluj-Napoca, cu internare şi intervenţie chirurgicală, iar amânarea efectuării acestuia ar putea afecta grav starea de sănătate a celui în cauză.
Curtea reţine că din interpretarea dispoziţiilor legale privitoare la luarea măsurilor preventive rezultă că acestea se pot dispune şi menţine, atâta timp cât sunt întrunite condiţiile cerute de lege şi dacă sunt absolut necesare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal. De asemenea, din cuprinsul prevederilor art.139 alin.1
C.proc.pen., rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive este obligatorie atunci când sau schimbat temeiurile de fapt sau de drept.
Este adevărat, că în aprecierea temeiurilor urmează a se ţine cont şi de gravitatea faptelor de săvârşirea cărora este acuzat cel în cauză, dar acest criteriu nu este singular.
În speţă, inculpatul H. a fost iniţial arestat preventiv, iar apoi această măsură preventivă a fost înlocuită cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. Procesul a continuat să se desfăşoare în condiţii normale, inculpatul fiind prezent la fiecare termen, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa Curţii la cele două termene de judecată care au avut loc, nefiind create niciun fel de suspiciuni cu privire la atitudinea sa procesuală.
În acest context, este invocată o împrejurare care constituie unul dintre criteriile de care trebuie să se ţină cont la alegerea măsurii preventive, respectiv starea de sănătate.
S-au depus acte la dosar, respectiv o scrisoare medicală emisă de Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj, din care rezultă că pacientul prezintă diagnosticul de „duplicaţi e bazinetală şi ureterală rinichi stâng; UHN stg superioară, gradul IV; ureterocel stg”, având indicaţie operatorie, fără a se stabili însă o programare de către medicul specialist pentru efectuarea intervenţiei chirurgicale şi fără să se aprecieze asupra gravităţii în concret a afecţiunilor şi dacă acestea îi pun în pericol sau nu, viaţa apelantului.
Câtă vreme medicul specialist urolog, l-a consultat nemijlocit pe apelant, a constatat că prezintă două afecţiuni renale, cu privire la care a recomandat intervenţie chirurgicală, dar în acelaşi timp nu s-a pronunţat asupra periculozităţii şi gravităţii acestora, raportat la starea de sănătate generală a inculpatului, nefixând o perioadă în care trebuie realizată indicaţia operatorie, Curtea apreciază ca nefondată cererea acestuia de a se înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea de a nu părăsi ţara.
Instanţa de apel reţine că în cazul în care bolile erau grave, iar medicii specialişti indicau, ca de urgenţă, inculpatul să fie supus unei intervenţii chirurgicale, Curtea ar fi admis solicitarea apelantului, pentru ca pe de o parte acesta să aibă asigurate condiţiile necesare pentru tratarea afecţiunilor de care suferă, iar pe de altă parte, să se afle în continuare sub puterea unei măsuri preventive care să-i impună o anumită conduită şi să asigure buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de cele expuse mai sus, având în vedere că temeiurile de fapt nu s-au schimbat, iar măsura obligării de a nu părăsi localitatea este în concordanţă cu exigenţele dispoziţiilor legale, neexistând motive pentru a fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, afecţiunile inculpatului nefiind grave şi care să necesite spitalizare şi intervenţie chirurgicală de urgenţă, apelul judecându-se pe fond şi finalizându-se la 6 decembrie 2012, Curtea apreciază că cererea apelantului este nefondată.
Prin sentinţa instanţei de fond s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.D.A. a sumei de 5100 lei achitaţi în 15.03.2011 de către inculpatul B.C.D..
În urma verificării stării de fapt expusă în rechizitoriu şi a probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea reţine că tribunalul în mod greşit a stabilit această obligaţie în sarcina inculpatului H. deoarece la f.8 din rechizitoriu, se învederează că „la data de 15.03.2011, inculpatul H. i-a predat inculpatului B. o cantitate de 170 gr.droguri, iar apoi la f.9 din acelaşi act de sesizare, se precizează că „inculpatul B. a acumulat datorii faţă de coinculpatul H.”. De asemenea, la f.14 în declaraţia sa, „inculpatul H. Darius arată că nu a primit aceşti bani de la inculpatul B., împrejurare care nu a fost negată de către acest coinculpat”.
Aşa fiind, prin coroborarea acestor aspecte relevante ale stării de fapt, rezultă că din eroare s-a dispus şi confiscarea contravalorii acelor droguri, astfel că în această limită, apelul inculpatului H.D.A. este fondat în baza art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen.va fi admis de către Curte, va desfiinţa sentinţa instanţei de fond doar în latura civilă si judecând sub acest aspect:
Va înlătura măsura confiscării cu privire la suma de 5100 lei dispusă faţă de inculpatul H.D.A..
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei.
Se vor stabili onorarii apărători oficiu partiale în suma de câte 75 lei ce se achită din FMJ, în baza art.189 C.proc.pen .
Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului H. vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Cu privire la apelul inculpatului B.:
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele
reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului B.C.D., care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier, a colaborat cu organele judiciare, soluţionarea cauzei având loc în condiţiile art.320/1 C.proc.pen.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. – 52 alin.1 – , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.
La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.
In cauză, Tribunalul Bistriţa-Năsăud printr-o aplicare şi corelare judicioasă a prevederilor art.320/1 C.proc.pen. l-a condamnat pe inculpat la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, reduse cu 1/3, sancţiuni apreciate de către instanţa de apel ca adecvate pericolului social concret al faptelor şi făptuitorului.
Aplicarea unor pedepse în privinţa cărora să se dispună suspendarea sub supraveghere, conform art. 86/1 C.pen., sau recunoaşterea de circumstanţe atenuante de către instanţa de apel, operaţiune ce ar determina sancţiuni mai blânde, relevă caracterul inadecvat al unor asemenea pedepse, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilităţile reale a scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.
Examinarea probelor administrate în faza de urmărire penală confirmă justeţea concluziei instanţei de fond relativ la existenţa infracţiunilor de: tentativă de scoatere din ţară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 13 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 20 Cod penal; art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 Cod procedură penală; deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept
prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală; deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală; deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 Cod procedură penală, a contextului în care faptele au fost comise, urmările produse, sumele de bani obţinute în urma valorificării drogurilor.
În egală măsură însă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanţa de apel în menţinerea unei modalităţi de executare a pedepselor privativă de libertate faţă de inculpat, nefiind fondată cererea apelantului de a i se reduce pedeapsa prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante prev.de art.74 C.pen., apărând inoportună totodată şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împrejurarea că inculpatul B. nu posedă antecedente penale, a fost sincer şi a regretat comiterea infracţiunilor, este încadrat în muncă în prezent, a fost deja evaluată, prin reţinerea în favoarea sa a prevederilor art.320/1 C.proc.pen., neexistând astfel niciun temei ca aceloraşi circumstanţe personale să li se dea un dublu efect, prin aplicarea în speţă şi a prevederilor art.74 C.pen., cu consecinţa reducerii pedepselor.
Multitudinea infracţiunilor săvârşite, în număr de 6, într-o perioadă infracţională relativ scurtă, din noiembrie 2010 – martie 2011, noiembrie-decembrie 2011, toate vizând traficul de droguri de risc, comercializarea şi deţinerea acestora, obiectul traficului de droguri fiind substanţial, – 200 gr.cannabis şi 120 gr.rezinnă de cannabis, obţinând în urma acestora suma de 450 lei, nu justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în suspendare sub supraveghere, conform art.86/1 C.pen., neexistând nicio garanţie, că reeducarea sa va fi posibilă dispunându-se în acest mod individualizarea judiciară a sancţiunilor.
Astfel, în privinţa inculpatului B. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 22 de ani la data comiterii infracţiunilor, este încadrat în muncă şi nu posedă antecedente penale.
În favoarea sa, a fost reţinută de către instanţa de fond aplicarea art.16 din Legea 143/2000, acesta în faza de urmărire penală contribuind la facilitarea identificării şi trimiterii în judecată a altor persoane traficanţi şi consumatori de droguri.
La dozarea şi individualizarea pedepselor cât şi a modalităţii de executare a acestora, instanţele trebuie să ţină seama de cantităţile de droguri traficate, urmările produse, sumele de bani obţinute în urma valorificării acestora, perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, caracterul continuat sau nu, al infracţiunii.
Infracţiunile au avut un caracter continuat, activitatea derulându-se pe parcursul a 7 luni, sumele obţinute în urma traficului de droguri fiind de 450 lei.
Probele dosarului evidenţiază că inculpaţii H. şi B. s-au ocupat în mod organizat, deşi nu vreme îndelungată, de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, ele atestând, că faptele din prezenta cauză nu au un caracter accidental, ţinând de anturajul negativ al inculpaţilor, de vârsta tânără a acestora, ce demonstrează lipsa experienţei de viaţă şi nereprezentarea consecinţelor nocive ce pot surveni pentru viaţa şi libertatea lor, în cazul antrenării acestora în asemenea grupuri infracţionale.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C.pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidenţă caracterul judicios al sancţiunilor aplicate, dar mai ales al modalităţii de executare a acestora, Tribunalul acordând cuvenita semnificaţie unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul B. nu posedă antecedente penale, a manifestat deplină sinceritate, este încadrat în muncă şi pozitiv caracterizat de unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, dar faţă de multitudinea actelor infracţionale şi a duratei în timp în care a derulat activităţi ilicite, fiind antrenat în traficul şi consumul de droguri de risc, justifică atât câtimea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, cât şi individualizarea judiciară a acesteia.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. împotriva aceleiaşi hotărâri, conform art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., va obliga inculpatul să achite statului suma de 500 lei din care 75 lei reprezintă onorariu apărător oficiu. (Judecător Delia Purice)