Textul art. 17 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, prevede că scutirea de la taxa judiciară de timbru, cum de altfel rezultă şi din art. 26 al. 2 şi 3 din Ord.760/1999 al M.J., este pentru două categorii de instituţii publice, respectiv o categorie formată din enumerarea limitativă prev. de textul arătat şi a doua categorie de instituţii publice când pretenţiile au ca obiect venituri publice.
(Decizia nr. 381/R din 16 decembrie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 2574/2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată din oficiu de instanţă şi a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Penitenciarul Bistriţa împotriva pârâţilor UL şi UM, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Tribunalul efectuând verificările prealabile şi obligatorii privind îndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar , în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997 modificată şi completată, a Ord.760/1999 a M.J. şi a O.G.32/1995, constată că obligaţia sus menţionată nu a fost îndeplinită pentru considerentele ce se vor prezenta.
Prima instanţă a fost sesizată cu o acţiune evaluabilă în bani, iar tribunalul cu un recurs îndreptat împotriva unei hotărâri care se pronunţă asupra unei cereri evaluabile în bani.
În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţa judecătorească se taxează potrivit lit.”f” cu 2611 lei + 2% ce depăşeşte 50.000 lei, cererile cu o valoarea în 5.001 lei şi 2.500.000 lei, cererea petentului fiind de pretenţii în sumă de 41.405,79 lei.
În acelaşi timp în conformitate cu art. 11 din legea menţionată, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
De asemenea, în conformitate cu art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, „în situaţia în care instanţa de judecat investită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită integral, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu…”.
Se reţine de instanţă şi disp. art. 1 al. 3 din Normele Metodologice pentru aplicarea O.G.32/1995 privind timbrul judiciar, ca fiind aplicabile în aprecierea asupra îndeplinirii obligaţiei în discuţie.
Din dispoziţiile legale arătate rezultă existenţa obligaţiei pentru reclamant de a achita taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar atât pentru cererea introductivă cât şi pentru exercitarea căii de atac a recursului. Aceasta întrucât pretenţia dedusă judecăţii are toate însuşirile cerute de textele menţionate pentru o cerere evaluabilă în bani.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului din scriptul înregistrat la instanţă la 14.12.2010 (f.26 din dos.) potrivit căreia sunt incidente disp.art.17 din L.146/1997, întrucât ar fi în prezenţa unei scutiri pentru motivul că face parte din autorităţile enumerate din textul arătat.
Aceasta întrucât textul art. 17 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, prevede că scutirea de la taxa judiciară de timbru, cum de altfel rezultă şi din art. 26 al. 2 şi 3 din Ord.760/1999 al M.J., este pentru două categorii de instituţii publice, respectiv o categorie formată din enumerarea limitativă prev. de textul arătat şi a doua categorie de instituţii publice când pretenţiile au ca obiect venituri publice.
Recurenta nu se regăseşte în niciuna dintre aceste categorii, în prima categorie pentru că nu se regăseşte în enumerarea limitativă a legii, iar în a doua nu se regăseşte întrucât pretenţiile solicitate prin acţiune nu reprezintă venituri publice în sensul definit de art. 26 al. 3 din Ord. 760/1999 al M.J.
De altfel, faptul că pretenţiile cerute prin acţiune nu reprezintă venituri publice, rezultă nu numai din textul de lege arătat, dar şi din însăşi susţinerile reclamantului la fond şi în recurs, în care arată că aceste pretenţii sunt şi în favoarea persoanelor private de libertate.
Tribunalul reţine şi faptul că recurenta nu a înţeles să se conformeze obligaţiei de achitare a taxei judiciare fie şi numai pentru calea de atac în condiţiile art.11 din Legea nr. 146/1997 sau de a-şi manifesta intenţia de a se folosi de disp.art.21 al.3 şi 4 din Legea nr. 146/1997 pentru a se putea pronunţa asupra legalităţii hotărârii atacate.
În temeiul celor expuse în fapt şi în drept şi, având în vedere şi disp. art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 şi disp. art. 312 al.1 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează să anuleze recursul declarat ca netimbrat.
