Art.141 Cod procedura penala enumera cazurile in care incheierea pronuntata de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive, poate fi atacata cu recurs .
In speta, tribunalul a respins ca nefondate cererile inculpatilor , de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea , solutie ce a fost mentinuta prin decizia curtii de apel, recursul inculpatului fiind respins ca inadmisibil, conform art.38515 pct.1 lit.a Cod procedura penala.
Astfel , incheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea , nu poate fi atacata cu recurs, nefiind enumerata printre cazurile strict si limitativ prevazute de textul de lege mai sus mentionat .
Sustinerile inculpatilor in sensul ca s-au incalcat prevederile constitutionale privind liberul acces la justitie, nu pot fi retinute , folosirea cailor de atac realizandu-se in conditiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constitutie, iar in conformitate cu prevederile art. 126 alin.2 din legea fundamentala , legiuitorului ii revine competenta exclusiva de a stabili care sunt caile de atac si conditiile de exercitare.
Faptul ca incheierea de sedinta prin care s-a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive nu este supusa separat caii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justitiei sau a posibilitatii de a folosi caile de atac stabilite de legea procedurala .
Lipsa reglementarilor privind exercitarea caii de atac a recursului impotriva unor astfel de incheieri se justifica prin nevoia de a se evita tergiversarea solutionarii fondului cauzei , in acest mod pronuntandu-se si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 15/20 ianuarie 2005 , in analizarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1403 alin.1 din Codul de procedura penala care este calea de atac impotriva incheierilor pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale , privind arestarea preventiva si care enumera aceleasi situatii in care inculpatul poate declara recurs .
(decizia penala nr.20/16 martie 2005.).
