Toate veniturile obţinute printr-o activitate ilegală sunt supuse confiscării.
(Secţia comercială, decizia nr. 4/12.03.1997).
Prin cererea ce s-a înregistrat la data de 21.09.1994, la Garda Financiară Bucureşti, plângere înaintată spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, petiţionara S.C. “L.” – S.R.L. Bucureşti a cerut anularea procesului-verbal seria A nr. 0058072/262/2.09.1994, întocmit de Garda Financiară, considerând că, în mod nelegal, aceasta a dispus confiscarea sumei de 25.200.000 lei, în urma controlului efectuat (ocazie cu care s-a constatat că desfăşoară o activitate de producţie băuturi alcoolice, fără autorizaţie), deoarece, după ce a dispus confiscarea unei părţi din bunuri, nu trebuia să-i mai confişte şi această sumă, considerând că i s-ar fi aplicat de două ori pedeapsa pentru aceeaşi faptă.
Prin sentinţa civilă nr. 3.485 bis/3.05.1995, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, s-a respins plângerea petiţionarei, ca neîntemeiată.
în motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că măsura luată prin cele două procese-verbale este legală şi temeinică, în cauză fiind vorba de două fapte săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor legale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, fără să-1 motiveze.
Prin decizia nr. 45 R/28.09.1995, Tribunalul Bucureşti a constatat nul recursul contestatoarei.
La data de 5.12.1995, S.C. “L.” – S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 45R/28.09.2995, care, prin sentinţa civilă nr. 1.877, s-a admis, motivat de faptul că din certificatul emis de instanţa de fond petiţionarei rezultă că i s-a comunicat hotărârea sub alt număr de dosar, fapt ce a pus-o pe aceasta în imposibilitate de a motiva recursul. Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 317 pct. 2 alin. ultim Cod proc. civilă, s-a admis contestaţia, s-a desfiinţat decizia 45R/28.09.1995 şi s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 26.06.1996.
La termenul de fond s-au depus concluzii scrise de către contestatoare, prin care solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, deoarece modalitatea de soluţionare nu a fost corectă, practic aplicându-se o dublă sancţiune, prin confiscarea şi a sumei de 25.200.000 lei, pe lângă bunurile mobile. Consideră că se impune şi o expertiză, că suma confiscată este prea mare, şi că ar fi trebuit să i se confişte câştigul realizat din această activitate ilicită şi nu şi suma investită în această activitate.
Prin notele scrise depuse la dosar de Garda Financiară, aceasta cere respingerea recursului şi pe fond menţinerea sentinţei atacate, arătând că în realitate pârâta a desfăşurat activităţi ilegale, de producţie băuturi alcoolice, or, potrivit art. 9 din Legea nr. 32/1968, bunurile rezultate din săvârşirea unei fapte contravenţionale sunt supuse confiscării. Nu interesează dacă sumele provin din una sau mai multe fapte, esenţial fiind că provin din săvârşirea faptei contravenţionale, care, practic îşi sporeşte gravitatea prin repetare.
Recursul este nefondat.
Faţă de cele de mai sus şi având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată şi reţine următoarele:
Petiţionara recurentă nu contestă că a desfăşurat o activitate ilicită, prin încălcarea flagrantă a normelor legale, în sensul că a fabricat produse de alcool rafinat – rom şi vodcă -, în lipsa licenţei de producţie şi a autorizaţiei sanitare.Cu ocazia verificării din data de 2.09.1994, Garda Financiară i-a confiscat o serie de bunuri, măsură pe care contestatoarea o consideră legală.
Pe data de 6.09.1994, Garda Financiară revine în continuarea controlului şi constată că, dintr-un caiet de evidenţă rezultă că, la date diferite, s-au mai fabricat, în aceleaşi condiţii ilicite, produsele în discuţie, iar cu banii obţinuţi s-a reluat ciclul de fabricaţie, fapt pentru care a dispus confiscarea sumei de 25.200.000 lei.
De reţinut este faptul că în ambele situaţii recurenta a desfăşurat activităţi cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale, situaţie în care este lipsită de relevanţă împrejurarea că profitul obţinut s-a reinvestit în producţie, nefiind profit net.
Important este de reţinut că toate veniturile obţinute printr-o activitate ilegală sunt supuse confiscării (art. 9 din Legea nr. 32/1968), cu atât mai mult cu cât ele provin dintr-o faptă contravenţională repetată, ce prezintă un grad de pericol social.
în consecinţă, sentinţa este temeinică şi legală, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Notă: Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor a
fost publicată în Buletinul Oficial nr. 148 din 14 noiembrie 1968.
