Depăşirea vitezei prevăzute de lege. Proces-verbal întocmit de către un alt agent decât cel care a constatat fapta. Legalitate
Este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia procesul-verbal este nul, dat fiind faptul că agentul sancţionator a fost altul decât cel care a constatat fapta, întrucât nu este obligatoriu, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, ca agentul constatator să fie şi cel care întocmeşte procesul-verbal, astfel încât nu se poate reţine ca motiv de nelegalitate un astfel de aspect.
Jud. sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 3437/2011, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 7280116 din l octombrie 2010, emis de intimata Direcţia Generală de Poliţie a municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, petentul M.F.N. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie. In motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nelegal şi netemeinic. In susţinerea plângerii, a depus, în fotocopie, procesul-verbal de contravenţie şi actul său de identitate.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, depunând înscrisurile solicitate de petent.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 7280116 din l octombrie 2010, emis de intimata Direcţia Generală de Poliţie a municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, s-a dispus sancţionarea contravenţională a petentului cu amendă în cuantum de 120 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. I2l alin. (I) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările ulterioare, reţinându-se în sarcina sa de către agentul constatator că, la data de 1 octombrie 2010, orele 23.37, a condus autoturismul cu o viteză de 68 km/h. Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat de petent, agentul constatator menţionând obiecţiunile sale, în sensul că nu este de acord. Plângerea a fost formulată conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în termenul legal de 15 zile.
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât rezultă că agenţii intimatei au respectat dispoziţiile art. 1-3, art. 14-16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidente dispoziţiile art. 17 din actul normativ menţionat, în sensul că procesul-verbal contestat cuprinde toate menţiunile necesare şi a căror lipsă ar fi atras sancţiunea nulităţii procesului-verbal. Astfel, intimata a depus la dosarul cauzei planşa foto prin care a fost surprins automobilul condus de petent şi buletinul de verificare metrologică, astfel încât nu au putut fi primite susţinerile petentului legate de lipsa de temei a procesului-verbal. Este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia procesul-verbal este nul, dat fiind faptul că agentul sancţionator a fost altul decât cel care a constatat fapta, întrucât nu este obligatoriu, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, ca agentul constatator să fie şi cel care întocmeşte procesul-verbal, astfel încât nu s-a putut reţine ca motiv de nele-galitate un astfel de aspect, iar petentul nu a adus nicio probă în sensul că agentul constatator ar fi fost altul decât agentul sancţionator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa a considerat că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator corespunde realităţii, proba faptului că petentul a circulat cu o viteză ce depăşea limita legală fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliţie, consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale, împreună cu înregistrarea video a acestui fapt. Instanţa a considerat că menţiunile privind situaţia de fapt se bucură de prezumţia de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliţie care a asistat la săvârşirea contravenţiei şi au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Articolul 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliţie, iar potrivit art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. In speţă, constatarea contravenţiei s-a tăcut direct de către agentul constatator şi în acelaşi timp prin utilizarea unor mijloace tehnice.
Instanţa a considerat că în materie contravenţională este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional care formulează plângere împotriva procesului-verbal. Această prezumţie a fost aplicată şi în speţă, instanţa pornind de la prezumţia că persoana sancţionată contravenţional este nevinovată; însă prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumţia de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit, şi de planşele foto care au înregistrat momentul depăşirii vitezei legale. Instanţa a reţinut faptul că, inclusiv în cauza Angliei c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (§ 60). în speţă, este rezonabilă prezumţia că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut (situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante), în plus înregistrând momentul săvârşirii contravenţiei cu mijloace tehnice.
în consecinţă, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contravenţional potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 şi constatând că acesta este legal şi temeinic întocmit, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.
