Dispoziţiile art. 14 se coroborează cu cele ale art. 31 din Legea nr. 32/1968, care stipulează că formularea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei suspendă executarea acestuia, astfel că în speţă nu este prescrisă executarea sancţiunii.
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 nu face distincţie în legătură cu obligaţia existenţei instrucţiunilor de utilizare şi eventuale riscuri pentru comercializarea produselor din import, după cum este vorba de unităţi care prestează comerţ “en gros” sau de cele care efectuează o asemenea activitate “en detail”.
(Secţia comercială, decizia nr. 89/11.06.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 9.750/9.11.1995, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de S.C. “F. N.” – S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 7/049, încheiat la 1.02.1995, de Oficiul Pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că petiţionara a procedat la comercializarea produselor din import, fără existenţa instrucţiunilor de utilizare şi eventuale riscuri, cu încălcarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992.
împotriva sentinţei a formulat recurs contravenienta, criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia. S-a învederat că organul constatator a încălcat prevederile art. 19 din Legea nr. 32/1968, neindicându-se data săvârşirii contravenţiei şi calitatea persoanei care a primit procesul verbal încheiat. Nu s-a ţinut seama că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/ 1992 protejează consumatorii cu amănuntul, S.C. “F. N.” – S.R.L. fiind o unitate de vânzare „en-gros”.
Cu ocazia dezbaterilor în recurs s-a invocat prescripţia executării sancţiunii, motivată pe prevederile Legii nr. 32/1968.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat.
Se reţine că în speţă nu este prescrisă executarea sancţiunii, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 32/1968 urmând a se corobora cu prevederile art. 31 din acelaşi act normativ, care stipulează că formularea plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei suspendă executarea acestuia. După încetarea suspendării sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, privind reluarea cursului prescripţiei.
Nefondată este şi critica privind lipsa din procesul verbal a datei comiterii contravenţiei în speţă nefiind incidente prevederile art. 17 alin. 3 din Legea nr. 32/1968. Se reţine, din cuprinsul actului de constatare, că săvârşirea faptei a avut loc la data efectuării controlului, 1.02.1995. în acelaşi sens, lipsa din cuprinsul procesului verbal a indicării persoanei care a primit comunicarea actului de constatare, nu este sancţionată de lege cu nulitatea, cu atât mai mult cu cât procesul verbal de contravenţie nr. 7/049/1.02.1995 poartă semnătura şi ştampila persoanei juridice contraveniente.
Pe fondul litigiului, în mod corect, prima instanţă a apreciat că, comercializarea produselor din import s-a efectuat de contravenientă cu încălcarea prevederilor art. 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, fără existenţa instrucţiunilor de folosire şi eventualele riscuri, actul normativ nefăcând distincţie în legătură cu aceste obligaţii între unităţile care prestează comerţ “en gros” de cele care efectuează o asemenea activitate “en detail”.
Pentru considerentele expuse, reţinând că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 Cod proc. civilă, recursul va fi respins, ca nefondat. Notă: Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 28 august 1992), a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 14 martie 1994), rectificată (Monitorul Oficial nr. 225 din 10 septembrie 1992), modificată prin Legea nr. 11/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 14 martie 1994), republicată (Monitorul Oficial nr. 75 din 23 martie 1994) şi modificată prin Legea nr. 178/1998 (Monitorul Oficial nr. 388 din 13 octombrie 1998).
Cu privire la Legea nr. 32/1968, a se vedea nota de la speţa nr. 261. în legătură cu Decretul nr. 167/1958, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
