Săvârşirea a două contravenţii rutiere. Neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers către dreapta. Neprezentarea în termen legal la poliţie pentru declararea accidentului. Neaplicarea sancţiunilor contravenţionale separat. Consecinţe
O.G. nr. 2/2001, art. 10
Potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează, fără a putea depăşi maximul amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit prin ordonanţă”.
Prin procesul-verbal contestat în cauză s-a reţinut săvârşirea a două contravenţii, respectiv neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers către dreapta şi neprezentarea în termen legal la poliţie pentru declararea accidentului, ambele fapte fiind sancţionate cu aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute de clasa a ll-a de sancţiuni, pentru cea de-a doua faptă aplicându-se şi sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. La rubrica „amendă stabilită”, agentul constatator a înscris amenda totală de 400 lei, corespunzătoare unui număr de 1+4 puncte amendă (egal 400 lei) şi 3 puncte penalizare, fără a determina însă, în concret, amenda stabilită pentru fiecare faptă în parte, aşa cum dispune norma menţionată anterior, situaţie care face imposibilă verificarea legalităţii sancţiunii aplicate.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 180 din 19 ianuarie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3084 din 22 aprilie 2008, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.A. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3181760 din 14 ianuarie 2008, încheiat de intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră. Prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 54 alin. (1) şi art. 791 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 27 decembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul, nu s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers la dreapta şi a intrat în coliziune cu un alt autoturism; s-a reţinut, totodată, că nu s-a prezentat în termen legal la poliţie pentru declararea accidentului.
Instanţa de fond a reţinut că procesul-verbal a fost legal întocmit, în urma constatărilor efectuate cu propriile simţuri de către agenţii din cadrul intimatei, astfel că se bucură de prezumţia de legalitate, situaţie în care sarcina probei incumbă petentei.
Instanţa a înlăturat criticile de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petentă referitoare la lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi la nerespectarea dreptului contravenientului de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, apreciind că fapta a fost suficient descrisă, cu consemnarea exactă a împrejurărilor săvârşirii ei (respectiv prin raportarea la timp şi la spaţiu şi prin furnizarea tuturor elementelor intrinseci faptei) şi că procesul-verbal, semnat de petentă, cuprinde menţiunea că aceasta nu are de formulat obiecţiuni.
A reţinut, totodată, prima instanţă că petenta nu a făcut dovada prin probele administrate – declaraţii de martori – a unei alte situaţii decât cea reţinută în procesul-verbal şi că sancţiunea contravenţională a fost corect individualizată.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta S.A.; în cuprinsul cererii sale, recurenta a reluat expunerea motivelor în raport de care a susţinut prin plângere nelegalitatea şi netemeinicia procesului-verbal şi a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Recurenta a susţinut, în acest sens, că hotărârea de respingere a plângerii nu analizează motivele de nelegalitate ale procesului-verbal. Deşi prin plângere s-a invocat indicarea greşită a datei de 27 decembrie 2008, în loc de 21 decembrie 2007, şi a locului evenimentului, Splaiul Independenţei, fără număr sau alt element de identificare, fără prezentarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că procesul-verbal încheiat în baza constatărilor realizate prin propriile simţuri de agentul intimatei ar fi legal întocmit. Potrivit aprecierii recurentei, sunt contradictorii şi străine de natura pricinii referirile instanţei de fond la cazuistica C.E.D.O. Instanţa nu a analizat temeinicia stabilirii contravenţiei, a susţinut recurenta, dar a tratat pe larg problema prezumţiilor prin referiri la practica C.E.D.O.
Un alt motiv de nelegalitate, nesoluţionat de către instanţa de fond, este acela că organul constatator nu a aplicat, pentru fiecare dintre cele două contravenţii reţinute, sancţiunile corespunzătoare fiecăreia, pentru a se putea verifica astfel legalitatea acestora.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat probele administrate în cauză, reţinând că a avut loc o coliziune, deşi coliziunea presupune avarierea a cel puţin unuia dintre autoturismele implicate. Recurenta a susţinut că din procesul-verbal şi din actele anexă ale acestuia nu rezultă existenţa unor pagube materiale, condiţie prevăzută de art. 74 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru ca un eveniment rutier să constituie accident de circulaţie.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de contravenţie.
Deşi legal citată, intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentată în instanţă.
In cadrul probei cu înscrisuri, care a fost încuviinţată la cererea recurentei, aceasta a depus la dosarul cauzei adeverinţa medicală nr. 4785 din 21 decembrie 2007, cu precizarea că cu acest înscris dovedeşte că nu s-a prezentat la poliţie în vederea declarării accidentului datorită unor probleme medicale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinţei recurate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează: critica recurentei potrivit căreia în mod greşit a reţinut instanţa de fond legalitatea actului de constatare este întemeiată. Potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează, tară a putea depăşi maximul amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit prin ordonanţă”.
Prin procesul-verbal contestat în cauză s-a reţinut săvârşirea a două contravenţii, respectiv neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers către dreapta şi neprezentarea în termen legal la poliţie pentru declararea accidentului, ambele fapte fiind sancţionate cu aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute de clasa a Il-a de sancţiuni, pentru cea de-a doua faptă aplicându-se şi sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Din analiza menţiunii înscrise de agentul constatator la rubrica „amendă stabilită”, se constată că acesta a înscris amenda totală de 400 lei, corespunzătoare unui număr de 1+4 puncte amendă (egal 400 lei) şi 3 puncte penalizare, fără a determina însă, în concret, amenda stabilită pentru fiecare faptă în parte, aşa cum dispune norma menţionată anterior, situaţie care face imposibilă verificarea legalităţii sancţiunii aplicate.
Deşi în procesul-verbal s-a indicat de două ori suma de 400 lei, o dată când s-a menţionat amenda aplicată şi a doua oară când s-a precizat că ea reprezintă contravaloarea a 1+3 puncte penalizare, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine că s-ar fi menţionat amenda stabilită pentru fiecare faptă, mai ales că la rubrica cuprinzând menţiunea că contravenientul poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, agentul constatator a înscris suma de 200 lei, fără a indica însă în cuprinsul actului de constatare limitele minime şi maxime ale amenzii prevăzute de textul de lege care stabileşte şi sancţionează fiecare dintre contravenţiile stabilite.
Reţinând viciul de legalitate al procesului-verbal, care atrage în cauză sancţiunea anulării actului de constatare – în temeiul art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 -, tribunalul a apreciat că recursul este fondat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., l-a admis şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de contravenţie, cu consecinţa exonerării petentei de sancţiunile contravenţionale aplicate.
