Răspunderea patrimonială a angajatului. Reţineri din salariu pe statul de plată de către creditor-angajator la girant-salariat


Prevederile art. 164 C.muncii arată că nici o reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
Potrivit art. 164 alin. (2) C.muncii reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi executate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Secţia conflicte de şi asigurări sociale, Decizia nr. 2711 din 7 noiembrie 2007

La data de 22 ianuarie 1996 M.C. salariat la SC D.A. Romania SA a cumpărat de la această unitate un autoturism marca E. cu plata în rate .

Contestatorul din prezenta speță a avut calitatea de girant al cumpărătorului semnând anexa la contractul de vânzare – cumpărare nr. 341 din 22 ianuarie 1996.

începând cu luna martie 2001, ca urmare a neplății ratelor de către titularul contractului pârâta a început să rețină lunar din salariul contestatorului rata datorată de cumpărător, având în vedere calitatea de girant și în același timp, de salariat al său .

Intimata a făcut rețineri din salariul contestatorului în perioada februarie 2001 – septembrie 2006, încălcând prevederile art. 164 C.muncii potrivit cărora nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.

Potrivit art. 164 alin. (2) C.muncii reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi executate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Având în vedere că intimata nu avea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în baza căreia să rețină sume de bani din salariul contestatorului, instanța va admite cererea așa cum a fost precizată de contestator la data de 22 mai 2007 și va obliga intimata să restituie acestuia suma de 8.204.20 RON reținută în perioada septembrie 2003 – septembrie 2006 așa cum a fost calculată chiar de intimată în adresa nr. D 11/2715 din 29 mai 2007 depusă la dosar.

Cu privire la competența materială, instanța a constatat că în mod corect litigiul a fost calificat drept un litigiu de muncă între salariat și angajator vizând plata salariului în integralitatea sa, conform art. 154 și art. 164 C.muncii și nu drept o contestație la executare, în baza art. 399 C.proc.civ. vizând modalitatea de a contractului 341 din 22 ianuarie 1996, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile privind executarea silită și contestația la executare, așa cum sunt reglementate de art. 372 și urm. C.proc.civ. (nu există un titlu executoriu valabil învestit cu formulă executorie, nu există forme de executare silită efectuate de judecătoresc).

Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii în raport de prevederile art. 283 alin. (2) C.muncii invocată de intimată, instanța a constatat că este neîntemeiată, acțiunea fiind precizată la 22 mai 2007 în sensul solicitării sumelor reținute în limita termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut. de art. 283 C.muncii respectiv în perioada septembrie 2003 – septembrie 2006 (data cererii). Un termen special de 3 luni nu este reglementat cum susține intimata și în nici un caz nu e prevăzut că începe să curgă de la intrarea în vigoare a Codului muncii, ci curge în funcție de data fiecărei rețineri lunare.

împotriva sentinței Tribunalului Dolj a declarat recurs pârâta SC D.A. România SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că în mod greșit s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, deși acțiunea a fost introdusă la data de 22 septembrie 2006 cu depășirea termenului de 3 ani, care începe să curgă de la 1 martie 2003 când a intrat în vigoare actualul Cod al muncii.

Instanța a aplicat în mod greșit prevederile art. 164 alin. (1) din C.muncii, deoarece reținerile din salariu începând cu februarie 2001 s-au efectuat în baza H.G. nr. 280/1990 care în art. 8 precizează că, contractul de vânzare cumpărare constituie titlul executoriu, respectiv anexa la contract care are aceeași valoare de titlu executoriu.

Deși H.G. nr. 280/1990 a fost abrogat prin H.G. nr. 233/2004, până în momentul abrogării acestui act normativ exista un titlu executoriu valabil care reglementa modul și condițiile de efectuare a reținerilor respective, astfel că, chiar și în situația respingerii excepției tardivității introducerii activității se impunea restituirea drepturilor bănești aferente perioadei martie 2004 – septembrie 2006.

în mod greșit s-a reținut că sunt rețineri cu titlu de daune cauzate angajatorului în temeiul art. 164 alin. (2) din C.muncii, când, de fapt, reprezintă rețineri izvorâte dintr-un contract de fidejusiune.

Recursul nu este fondat.

Prin precizarea la acțiune formulată la data de 22 mai 2007, reclamantul a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solită restituirea sumei de 8.184,20 lei RON reținută fără temei legal din salariu în perioada septembrie 2003 – septembrie 2006 în limita termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și de art. 283 din C.muncii.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii invocată de către recurenta-intimată se constată că aceasta nu poate fi admisă, deoarece acțiunea precizată la 22 mai 2007 în sensul solicitării sumelor reținute în limita termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 din C.muncii pentru perioada septembrie 2003 – septembrie 2006 se înscrie în acest termen.

Termenul nu curge de la intrarea în vigoare a Codului muncii, așa cum susține recurenta, ci curge în funcție de data fiecărei rețineri lunare.

Se constată că intimata a făcut rețineri din salariu contestatorului în perioada februarie 2001 – septembrie 2006.

Potrivit art. 164 alin. (2) din C.muncii, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi executate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Se constată că, după intrarea în vigoare a C.muncii, pe perioada septembrie 2003 – septembrie 2006, recurenta nu avea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în baza căreia să rețină sumele de bani din salariu intimatului-reclamant.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ. se va respinge recursul ca nefondat.