Faliment. Procedură.condiţii. Contestaţie.


Pentru introducerea unei cereri de reorganizare şi lichidare judiciară în temeiul Legii nr. 64/1995, creditorul trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar debitorul să se afle în încetare de plăţi.

(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.372/24.09.1997).

Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la data de 16.01.1997, creditorul C.B. – S.A. a solicitat declanşarea procedurii reorganizării şi lichidării juridice a debitorului S.C. “A.” – S.A., întrucât acesta nu mai poate achita datoria pe care o are faţă de creditor, în sumă de 2.293.721,84 USD şi 1.980.753,77 DM (ce reprezintă, la cursul de la 8.01.1997, suma de 4.743.969.827 lei).

în motivarea cererii, creditorul arată că a acordat mai multe împrumuturi debitorului, încheindu-se contractele de credit cu nr. 151/21.10.1994, nr. 157/4.11.1994 şi 132/10/3.05.1996, iar debitorul nu poate achita creditele scadente.

în drept, creditorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 64/ 1995.

La 28.03.1997, debitorul a formulat o contestaţie împotriva cererii creditorului, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară, întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, prima rată scadentă aferentă contractului de credit nr. 151/ 21.10.1994 a fost în decembrie 1994, debitul restant fiind de 481.724 USD, restul de 1.145.253 USD, fiind debit curent, ce urmează a fi achitat până în decembrie 1997.

în privinţa contractului 157/4.11.1994, debitul restant este de 154.414 DM, restul fiind debit curent, urmând a fi achitat la expirarea contractului.

Se mai susţine că, la rândul său, creditorul are de achitat dividende pentru anul 1995, în sumă de 105 milioane lei, iar pentru anul 1996 se cy vin debitorului dividende a căror sumă nu a fost achitată nici până în prezent.

în privinţa situaţiei de încetare a plăţilor, debitorul arată că prin valorificarea recoltei pe anul 1997, vor rezulta beneficii de 5.795.000 lei, ce vor putea fi folosite pentru acoperirea debitelor către bancă. Pe rolul instanţelor judecătoreşti, arată debitorul, se află litigii pentru recuperarea de către acesta a sumei de 7 miliarde lei.

în drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 64/1995.

Din conţinutul actelor existente la dosar, instanţa reţine următoarele: La 21.10.1994, 4.11.1994 şi 3.05.1996 părţile au încheiat contracte de credit cu nr. 151,157 şi respectiv 132/10. în temeiul contractelor, debitorul contestator a primit credite în sumă de 2.144.904 USD şi 6.200.000 DM şi, respectiv, 835.268 DM. Pentru creditele menţionate, părţile au stipulat termene de rambursare diferite, dobânzi şi comision de gestiune.

Potrivit contractului nr. 151/21.10.1994, creditul acordat urma a fi retumat într-o singură tranşă, iar pentru a intra în posesia sumei împrumutate debitorul trebuia să notifice, cu 5 zile înainte, creditorul. Plata dobânzii contractuale de 12 % a fost stabilită de părţi la 3 luni de la data notificării creditorului. Termenul de rambursare a creditului a fost stabilit pe baza unor rate anuale egale, prima rată fiind scadentă la 1 an.

în temeiul contractului 157/4.11.1994, creditul acordat de 6.200.000 DM trebuia rambursat în 5 ani, în rate semestriale egale, prima rată scadentă fiind la 12 luni, de la data primei utilizării de credit. Dobânda stabilită în contract a fost de 17 % pe an.

în ce priveşte contractul nr. 132/10 din 3.05.1996, pentru creditul acordat de 135.268 DM, pe o perioadă de 5 ani, dobânda este de 17 % pe an, rambursarea creditului urmând a fi făcută conform graficului anexă la contract.

Pentru introducerea unei cereri de reorganizare şi lichidare judiciară, în temeiul Legii nr. 64/1995, creditorul trebuie să aibă împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Creanţa este certă în sensul existenţei sale neîndoielnice şi a cuantumului cert. Exigibilitatea priveşte o creanţă pentru o datorie scadentă, al cărei termen de plată a expirat şi pentru plata căreia creditorul poate obţine intervenţia coercitivă a forţei publice.

Faţă de conţinutul clauzelor contractuale, rezultă că o parte din împrumutul acordat debitorului nu este scadent, deci pentru acesta nu se poate formula o cerere de reorganizare şi lichidare judiciară (datoria nefiind exigibilă, în sensul arătat).

în privinţa debitului scadent, neachitat de către debitor la termenele contractuale, din conţinutul cererii creditorului nu rezultă cu exactitate modalitatea de calcul a acestuia, Ia zi, atât în ceea ce priveşte creditul propriu zis, cât şi dobânda contractuală percepută de bancă, creanţa nefiind certă, în privinţa cuantumului acesteia.

în ceea ce priveşte situaţia de încetare de plăţi a debitorului, se reţin următoarele:

Din conţinutul raportului de gestiune pe anul 1996 rezultă că pentru anul 1997 se prevede un beneficiu de circa 3 miliarde lei, ce urmează a fi utilizat pentru achitarea datoriei faţă de C.B. – S.A.

Din calitatea de acţionar la C.B. – S.A. a debitorului, rezultă un drept al acestuia la plata unor dividende pe anii 1995,1996 şi 1997, fapt necontestat de creditor.

Prin procesele verbale întocmite la 1.02.1995, 14.03.1995 şi 21.10.1995 debitorul a consfinţit, în favoarea creditorului, instituirea unui sechestru asupra unor bunuri proprietatea sa, putându-se efectua, în caz de neplată la scadenţă, îndestularea creditului din valoarea acestor bunuri, asupra cărora va putea proceda la executarea silită.

Faţă de aceste considerente, instanţa consideră că debitorul nu se află în încetare de plăţi şi, în temeiul art. 26 din Legea nr. 64/1995, urmează să admită contestaţia debitorului şi să respingă cererea creditorului.

Notă: Referitor la Legea nr. 64/1995, a se vedea nota de la speţa nr. 283.