Plata trebuie să fie egală pentru muncă egală. În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile, însă, deosebiri, întemeiate obiectiv şi rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării. Salarizarea poate fi diferenţiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanţa şi complexitatea muncii; funcţia, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea şi valoarea muncii; condiţiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 932 din 14 noiembrie 2007
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Caraș-Severin, reclamanții C.L., F.M., P.A.G., U.A., D.M. și R.C. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Caraș-Severin, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin la plata drepturilor salariale restante, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la zi, actualizate în raport de rata de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâților la acordarea acestui spor în continuare, cu cheltuieli de judecată. Totodată, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex auxiliar de specialitate, în cadrul Judecătoriei Moldova Nouă și sunt tratați inegal în ceea ce privește salarizarea. Aceasta, întrucât ei nu beneficiază de indemnizația de 10% din salariul brut pe care o primesc grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie sau care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii.
Prin sentința civilă nr. 77 din 14 septembrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulată de către reclamanții C.L., F.M., P.A.G., U.A., D.M. și R.C. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin ca neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, modificată, și ale art. 6 alin. (2) C.muncii .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit Regulamentului de ordine interioară, grefierii delegați la compartimentele specificate de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, modificată, au atribuții speciale și desfășoară o muncă diferită față de grefierii din celelalte compartimente, astfel încât situațiile juridice în care se află diferitele categorii de grefieri nu sunt egale, iar diferența salarială prevăzută de lege nu este discriminatorie.
Reclamantul R.C. a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 77 din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Caraș-Severin, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
Recursul este neîntemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, constând din indemnizația lunară de 10% din salariul brut, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la zi, precum și acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, arătând că, față de prevederile Legii nr. 50/1996 și O.G. nr. 8/2007,art. 6 alin. (2) C.muncii , art. 2 din O.G. nr. 137/2000,art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 3 din Legea nr. 567/2004 și art. 20 din Constituție, sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile susmenționate la fel ca și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
Potrivit Hotărârii C.E.D.O., pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28 mai 1995, noțiunea de , în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil. A distinge însă nu înseamnă a discrimina. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale „introduc distincții între situați analoage și comparabile”, fără ca ele să se bazeze pe „o justificare rezonabilă și obiectivă” (Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18 februarie 1991, parag. 60, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23 iunie 1993, parag. 31, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28 septembrie 1995).
Conform art. 41 alin. (4) din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. (2) lit. i) din O.G. nr. 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
în sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa.
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
în speță, reclamanții au un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/22.09.2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 8/2007, nu determină o discriminare între reclamanți și aceste categorii de grefieri.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 3041C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent R.C. împotriva sentinței civile nr. 77 din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Caraș-Severin ca neîntemeiat.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
